31.1.08

in lipsa de altceva mai bun...

...scriu io ceva (e mult spus "scriu"). Ia priviti domniile voastre ce spam electoral s-a napustit asupra cutiilor postale ale bucurestenilor din sectorul 2... Imaginea este verso-ul unui calendar pentru 2008. Imi propuneam sa fac misto de calitatea fotografiei, dar calitatea pozelor mobilului propriu imi rapeste aceasta posibilitate. Va trebui sa ma credeti pe cuvant. Sau va dau pe toti la galeria Steaua!

Felix. V'am prins, vrăjitoarelor!

După ce, vreme de două luni, am aşteptat ca BRD să îmi poată înmâna un nenorocit de card de debit - înlocuitorul celui expirat acum un an, fără descoperire de cont, simplu, Masestro, poveste lungă, unii o ştiţi, n'o mai repet - pe care nici nu îmi doresc să îl folosesc pentru că nu prea am la ce...
după ce am ieşit extenuat din BRD şi am plecat să caut o tastatură cu fir pentru că, dom'le, mi s'a luat de wireless - şi n'am avut noroc decât într'un târziu, după sute şi sute de metri de vitrine de bănci şi câteva ganguri dubioase, trecând pe lângă o dubă parcată pe trotuar în care un individ se scobea adânc în nara stţngă şi pe lângă o gaşcă de elevi în care unul râgâia iar alţi trei îi făceau galerie,
după ce frizeriţa, la care dimineaţă era coadă, lipsea, acum, pentru 45 de minute, o aşteptaţi sau reveniţi dumneavoastră?,
News FM a întrerupt muzica pentru ca Oana Maria Despa să ne anunţe triumfător/oare ştirea despre excepţiile de neconstituţionalitate admise de Curtea cărţii lui Iorgovan (eu n'am votat'o aşa că nu o recunosc drept lege fundamentală a ţării, deşi nu o încalc) în cazul CNSAS. Ca atare, CNSAS va fi desfiinţată.
România nu are nevoie de CNSAS, bă, fraierilor. Oricum am fost cu toţii turnători. Cu faţă umană, bă, patrioţi, bă cu toţii, am turnat de bine, bă.
Fi'r'ar a dracului de ţară. Emile, na, ai vrut să scrie cineva ceva azi!

29.1.08

Very scornful, Vericom

Date: Wed, 23 Jan 2008 11:27:29 +0200
To: office@vericom2001.ro


Stimata doamna, stimate domn,


Va scriu in dubla calitate de client si sofer. Tin sa va felicit pentru calitatea produselor dumneavoastra si pentru munca excelenta pe care o fac cei care le produc - dar si divizia de marketing, care a stiut sa le si prezinte intr-o forma atractiva.
Imaginea buna a firmei dumneavoastra este, insa, stirbita de scapari survenite de-a lungul unui lant de factori decizionali - fie in randul persoanelor din cadrul departamentului HR, fie la nivelul parcului auto. Altfel este greu de explicat faptul ca masinile purtand brandul firmei dumneavoastra sunt lasate pe mana unor soferi care fie au vaste lacune in privinta regulilor de circulatie, fie le desconsidera (si, in egala masura, pe ceilalti soferi).

Este cazul angajatului dumneavoastra care conduce furgoneta cu numarul de inmatriculare B 33 GKZ; in aceasta dimineata (
se întâmpla în 23 ianuarie), in jurul orei 10:05, a depasit neregulamentar coloana care astepta, la semafor, sa faca stanga spre strada Coltei, intrand in fata si obligand unul dintre soferii incadrati asa cum scrie la lege sa franeze brusc pentru a nu se lovi in plin de masina firmei dumneavoastra. Cu siguranta ca acest din urma sofer ar fi avut castig de cauza in cazul producerii unui accident, evitat, probabil, din cauza intregii alergaturi pe care o implica un asemenea incident (fapt pe care, cel mai probabil, mizeaza cei care, asemeni angajatului firmei dumneavoastra, considera ca regulile de circulatie sunt pentru fraieri asa cum lacatele sunt pentru oameni cinstiti iar legile pentru a fi ocolite).

Incerc sa cred ca exista, inca, o sansa ca antreprenorii din tara asta sa nu se impce cu gandul de larga audienta care tine sa duca de rapa Romania: "Problemele mele sunt mai importante decat ale tale pentru ca sunt ale mele".

Cu deosebita consideratie...


A trecut o săptămână. Fie mailboxul firmei Vericom 2001 este închis într-o cutie cu zece lacăte, fie, bă, fraiere, tu nu mă mai cumperi da' o să mă cumpere alţii care nu fac legătura dintre carcasa metalică a unei Dacii papuc şi e-urile de la Vericom 2001 SRL!
Doamna Magda Marincovici (vaaai, ce m'aţi supărat cu editorialul ăla...), nu'l rugaţi pe domnu' doctor Mencinicopschi (na, că i'am scris corect numele), să afle ce coloranţi şi ce conservaţi are salamu' de la Vericom 2001 SRL?

28.1.08

Secţia 26 poliţie şi cei trei feţi din Berceni

În minunatul cartier Berceni, zi-lumină, ora 15:30. Trei viteji, trei eroi ai neamului, trei, Doamne, şi toţi trei, tăbară pe o fătucă de 50 de kilograme care tocmai se aproviziona de la un bancomat şi îi fură portofelul - acte, carduri, cashul de întreţinere tocmai scos de la bancomat, cartela de RATB...
Strada plină descoperă brusc avioane roz pe cer şi nimeni nu intervine.

Câteva minute mai târziu, în secţia de poliţie 26, fata mai ia o tură de "siguranţă şi încredere". Scrie o declaraţie în care, la final, trebuie să şi precizeze dacă vrea sau nu să se constituie în parte civilă. Dacă are pretenţia să-şi recupereze prejudiciul, ăia cam o sută de euro cu care vor trăi liberi până la adânci bătrâneţi găinarii noştri conaţionali.

Şi de ce, mă rog, musai să ştie poliţia română dacă păgubitul vreau sau nu să îi târască prin tribunale pe hoţii care - oricum! - nu vor fi niciodată prinşi? Probabil că organul nostru are obiceiul de a profita de buimăceala românului tocmai violat, conştient că nu îşi va recupera niciodată banii (câţi n'am spus "dă'i dracu' de bani, mie mi'e de alergătura după acte..."?) pentru a'i spune "hai, bagă acolo că nu ai pretenţii la recuperarea prejudiciului, acestea le scriu, susşin şi semnez!". După care păgubitul pleacă şi de două ori BEEP şi cu banii luaţi iar poliţaiu' nostru răsuflă uşurat că nu tre'să mai aştepte şi poate clasa dosarul cu autor necunoscut. Vreme în care cei trei viteji, trei eroi ai neamului lasă, la fereastra sectoristului, un pachet de Kent sau o sticlă de Dom' Profesor ca semn de aleasă preţuire.

Ia mai furaţi, măi! Hăăăăăăăăăăi+hăi!

"Spam" cu ieşeni pentru copaci

I. Acum ceva vreme, pe când Emil N punea de sămânţă pentru ceea ce avea să devină un mic exerciţiu civic - nu c'am fi schimbat lumea, nici măcar n'am salvat acei copaci - s'au găsit câţiva să dea cu e-pietre, ca şi cum înjuratul autorităţilor care fură cu legea în mână ar fi doar apanajul pensionarilor fără ocupaţie.

II. În patria noastră, ciuca bancurilor "cu polonezi" sau "cu belgieni" sunt moldovenii.

III. Parafrazând o puţoaică italiană care i'a spus colegei sale de clasă originară din România că "Ţara ta e acum curată pentru că toţi hoţii din România au venit în Italia", Moldova o fi, acum, mai curată şi mai înţeleaptă pentru că toţi cei care o stricau au (sârmă!) migrat spre Bucureşti. Este o remarcă rasistă, răutăcioasă, demascând un creier dominat de stereotipii. Astfel că nu o luaţi în serios, se află aici doar pentru a da carne acestui post.

În sfârşit, IV: am auzit, în această dimineaţă, la RFI ştirea asta. Şi n'am putut rezista să nu scriu despre ea - că s'a întâmplat, că e minunat că există şi astfel de oameni, că sunt moldoveni din Iaşi, că pentru copacii/parcurile din Bucureşti nu a ieşit în stradă decât tineretul PNL când a fost convocat la o acţiune politcă anti-PD(şi L), că merită diseminată.

26.1.08

SRS

Cititi'l pe Mihai. Nu e singurul portet-robot dar e o oglinda destul de curata a bucuresteanului. Sigur ca oricand privesti spre oglinda tre'sa recunosti ca depinde si de unde cade lumina.

Pe de alta parte, m'am dus ca omul curios sa vad ce dezvaluiri a pregatit Evenimentul Zilei la plecarea oficiala a lui SRS de la conducerea ziarului Ziua. Stie cineva din ce motive site-ul EvZ nu merge ? Asta una. Iar a II-a: Ziua era de multa vreme, in ce'l priveste pe SRS, pe pilot automat. "Nasul" se mai juca, din cand in cand, ca un copil nazuros, cu telecomanda. Mai cerea un cap , mai cerea niste amenzi, mai urla , mai ii trecea... Citesc o gramada de sentinte la adresa lui, mai mult online decat pe hartie - scrise de oameni care nu au lucrat cu el. Sigur ca are si pacate (se va dovedi sau nu daca a spalat bani, se va afla sau nu daca a santajat sau daca turnatoria sa a fost au ba patriotica); sigur ca are si momente in care e dificil; sigur ca ii este mai aproape camasa decat paltonul. A stiut, insa, sa ii ajute (putin mai mult decat "catusi de putin") pe cei din preajma, sa ii recompenseze intr'un fel sau altul, sa'i faca sa se simta integrati in echipa; iar redactia Ziua (in care putine lucruri se misca, de vreo zece ani, pe verticala sau orizontala) a evoluat inainte - inapoi - inainte - inapoi in baza unui nucleu de oameni care au devenit, in timp, o mica familie (cu relatiile aferente, inclusiv gen nora-soacra). Si asta a fost si meritul lui Sorin Rosca Stanescu.

Pentru multe lucruri bune care mi s-au intamplat, in cei sapte ani de Ziua plus preludiul de la Ultimul Cuvant, pentru niste punti pe care mi le'ati deschis, pentru sansa de a face jurnalism de politica internationala (uneori chiar si acolo unde lucrurile se intamplau), pentru calvarul din perioada razboiului din Kosovo (nu va cer amenzile inapoi dar, sa stiti, aveam dreptate!), pentru bobarnacul spre Vest pe care mi l'ati dat, pentru sansa de a cunoaste cativa oameni minunati, pentru cel mai frumos cadou primit la nasterea fiului meu, fie, deci, numai pentru asta si, domnule Rosca, cred ca a meritat sa va incapatanati sa faceti acest ziar.

25.1.08

1 cu 1. 2. Cu antena 3.

Hoţii au fost văzuţi de câţiva vecini în timp ce furau seiful şi au anunţat dispeceratul de urgenţă 112, fără însă a interveni direct pentru împiedicarea comiterii furtului.

Sursă: Antena 3, citând Rompres.

Blogureşti a obţinut, de la serviciul 112, înregistrarea autodenunţului

Alo? 112u'? Am de reclamat o spargere. Tocmai fur seiful de la primăria din Bărăganu. Dar am mâinile ocupate - cu una vorbesc la telefon cu matale, cu ailantă care seifu', altfel, pe onoarea mea de onest cetăţean al Republicii, mi'aş fi pus piedică şi săpăliga la tâmplă! Mă scuzaţi, mă sună cineva pe linia cealaltă. A, e dom' profesor... La revedere.


PS: E posibil să se mărească lefurile în trustul Intact. Altfel, ce motiv ar avea aceeaşi Antenă 3 să bage cursul umflat, când agenţiile de presă spun că euro n'a sărit de 3,8 lei? Doamna Camelia, ăştia mici, din redacţie vor să vă tragă în piept. Vă sugerez să i'l furaţi lui Vântu pe Freciu, să îi înveţe şi pe redactorii economici ai Antenelor diferenţa dintre cursul BNR şi tranzacţiile interbancare. Pentru această tranzacţie de specialişti, mie îmi daţi un comision de 0%.

Am găsit'o!



Dragă Luis Lazarus, stimată Procuratură, Adriana, vă rog pe această cale să faceţi cele cuvenite pentru eliberarea tizului Cioacă. Elodia Ghinescu circulă pe şosele lăturalnice, pe unde picior de anchetator nu a călcat şi drumurile's găunoase. Ţin să vă precizez că acele două fiinţe deghizate în căruţaşi sunt, de fapt, agenţi ai Mossad iar în lemne se ascund HDDurile originale, cu adevăratele e-mailuri ale personajului dat dispărut odată cu miliardele aruncate întru identificarea unui cadavru fără de care crima nu există şi nici durere! Semnul de circulaţie din dreapta imaginii nu restricţionează viteza maşinilor aflate în trafic (la câte gropi sunt acolo, 30 km/h este deja un act de răzbunare) ci indică preţios-numitul (na, că am evitat căcofonia!) coeficient de inteligenţă al celor ce stabilesc agenda media. Aştept reluarea episodului în care se întoarce JR într'un ARO cu platformă, mirosind a excremente de porc.

24.1.08

Izgonirea din rai

La un an de la integrarea României, în plină dezbatere privind activarea clauzei de salvgardare, sub înţeleapta conducere a primarului său, comuna Butimanu a înfăptuit visul de aur al omenirii fostă muncitoare, în prezent şomeră, din Bochum, Republica Federală a Germaniei: a fost suspendată din UE.
Linkul vorbeşte mai mult decât orice strădanie a cronicarului...

Cucu' şi pupăza

Videanu nu l'a vrut pe ciobănescul nostru blănos, zdrenţuit şi maidanez din centrul isteric!
Bine, frate, da' gărgăiţa? Fluturele? Acvila? De ce nu ertele? De ce nu cucuveaua de la Cotroceni?

23.1.08

GOLănie, numele tău e Mircea Sandu


Se poate cumpara un singur bilet, dupa cum se poate cumpara si un pachet cu toate meciurile din grupa (dar nu mai mult de doua pachete de persoana).
(sursa Hotnews)

Asta ne'au spus oficialii FRF, azi dimineaţă, când ne'au trimis pe un site care, iată, are exclusivitate pentru România. A propos, s'a făcut vreo licitaţie în acest sens? Sau, ni se va spune, nu-s bani publici?

Da' p'aia cu se poate cumpăra un singur bilet n'am înţeles'o. Poate că vreau să mă duc la meciuri cu fiul meu, poate iubita microbistă vrea să meargă la meciuri şi'l obligă şi pe iubitul pescar. Nu'i dă voie Naşu' de la FRF!

Dragă Emile, ne propunem să mergem la meciuri, ne înscriem, intrăm la loterie, tu câştigi, eu nu - sau invers; tu îmi faci din mână, la televizor - sau eu ţie. Dacă, totuşi, vrem să mergem împreună, putem încerca la pachetul ăla cu toate meciurile. Sprâncenatu' nu vine oricum, decât dacă joacă Napalm Death sau Flotsam & Jetsam. Ada nu cred să fie interesată, Runbaby tre'să rămâie acasă, cineva trebuie să vâneze perlele comentatorilor sportivi (ce mi'aş dori să nu se mai creadă comentatori şi să se rezume la a difuza informaţii), Ionuţ e prea ocupat de când e director de marketing iar pe Blogureşti îl trimitem să ne cumpere seminţe şi ţigări!

PS: Deşi aş putea spune că nu e golănie, cum am spus în titlu, ci prostie. Cine mai ştie...

Of, Bombo, Bombo...

Elodio, ieşi, cucoană, din ascunzişul ăla, din Israel, unde te'a pitit Mossadul, că avem nişte treabă cu televiziunile astea. Tăricene, bagă, tată, un ministru dracului la Justiţie, că nu mai e loc în ziare de atâta răfuială, ba cu Monica, ba cu Ciuaua, ba cu Norica, ba cu nepoţica, ba cu (dacă tot veni vorba) pensionarul Mele.

Jurnaliştii noştri au uitat să mai pună lemne pe focul parlamentarilor care au case în Bucureşti dar primesc de la buget o mie de coco pe lună pentru a plăti o chirie decentă, într'un spaţiu locativ care să le permită să gândească limpede la legile ţărişoarei.

Şi, dacă un Gabriel Oprea, fost prefect PSD la Bucureşti, acum deputat, mânca l'ar mama, patriarhul politic al arhanghelului Puiu Iordănescu, selecţioner unic, spune că el primeşte mia aia de dolari conform legii, deşi are apartamente cât să dea şi la alţii cu chirie, ce mai contează, domnilor lideri de opinie, că reporterii pe care i'aţi trimis să documenteze aceste anchete câştigă 22 de milioane de lei din care 18 se duc pe chirie?

Ring-ring, hai, mă, frate, nu mai aveţi ce scrie de vă legaţi de mine? Când ne vedem la o cafea? Case closed.

Domnu' deputat Mihai Lupoi, domnu' deputat Andrian Sirojea Mihei, ce i'aţi spune unei doamne de vârsta mamei dumneavoastră care şi-a trăit primii ani de copilărie fără tatăl deportat în URSS pentru că bunica preşedintelui dumneavoastră de Cameră şi coleg de partid avea o replică învăţată în clasa de elită din Liubianka (mă'ta de hitlerist care mi'ai mâncat tinereţile), iar pe următorii în coşmarul unor noi descinderi nocturne şi pe care Justiţia PNL, rămasă la îndemâna unui Mocuţa (ăla despre care Fane Căpăţână are nişte amintiri pentru care au fost târâţi, sub calomnie, în audieri suspect de secrete, prin tribunale, câţiva jurnalişti) şi a altor procurori penali, o consideră ca nedemnă de a primi gratuitate pe transport în comun pentru că lagărul de la Ivanovo (Donbas) nu dădea diplome de absolvire?

Adriene, pe bune, te regret. Dacă ieşeai, azi eram în Congo!

Miliţianul se înrudeşte cu ciuperca. Apare după ploaie. Doar după.

Domnule comandant al Poliţiei Rutiere,
respectuos vă rog, prin prezenta, să ne lămuriţi şi pe noi, nenorociţii din trafic, de ce astăzi, miercuri, 23 ianuarie (la 149 de ani fără o zi de la mica unire care a deschis calea bancurilor cu "sârma!"), în capitala Principatelor Unite, pe o zi ploioasă - prima din acest an - pe traseu, între Poarta Mogoşoaia (o ştiţi, aia unde l'au aşteptat masonii de la puterea din 1866 pe întâiul domn străin al ţării să intre în Bucureşti) şi până la Bariera Vergului, nu am văzut decât un singur organ de circulaţie (la ora 9:57, în giratoriul de la Universitate) şi acela nu doar apatic dar de'a dreptul nesimţit şi dând din umeri a "scuteşte'mă, bă!" când i'am arătat că doi mitocani au blocat sensul de mers înainte (dinspre Romană către Unirii) pentru a coti la stânga, spre Rosetti, de pe banda a două, în vreme ce alţi fraieri au rămas cuminţi în coadă, la semafor, pe banda a treia, înainte de intrarea în intersecţie iar la următorul semafor s'au strâns toţi absenţii de la lecţia cu "nu intraţi în intersecţie dacă există riscul de a o bloca"?!
Nu aştept răspunsul dumneavoastră.

22.1.08

Wanted! Have you seen this dog?

Se dă un oraş. Ăsta. Bucureşti. Cu centru istoric. Isteric, de fapt. Un oraş zdrenţe. Plin de gunoaie prin care îşi fac veacul sute de câini vagabonzi (comunitar e boul ăla care instituit termenul, maidanezii ăştia fără stăpân sunt pur şi simplu vagabonzi).
Booon. Avem uno oraş rupt zdrenţe, murdar, plin de câini vagabonzi.Dacă Berlinul are ca simbol un urs (nu, n'o să găsiţi urşi vagabonzi pe Ku-damm), dacă New York este The Big Apple, de ce n'ar avea şi Bucureştii ăştia nenorociţi propria mascotă? Un cîine vagabond. Un metis, o corcitură, un maidanez. Cum îl alegem?

Păi... noi, Sprâncenatul şi Cristian, a.k.a. 2/5 tribul bloguresc (ar fi 2 din 6 dar domnu' manager Ionuţ prea prins cu trebi pentru a'şi mai exercita dreptul cetăţenesc), am dat, fiecare în parte, cu ochii de o minunată javră în centrul ăla isteric. Şi am pozat'o. Şi pozele astea au zăcut prin propriile harduri ceva vreme până când, azi, mergând din link în link la vale, am dat peste această fotografie făcută de Ana:


(copyright Ana)

Aşa că am decis să băgăm şi noi cu ciobănescul ăsta şomer, căruia - let's make it wiki - i'am putea căuta şi un nume:





Celor care mai au fotografii el, orice contribuţie - de preferat în link - e bineprimită!

21.1.08

Dacă Ada ar avea Inelu'lu'Arabela...

... aş prinde'o pe o stradă din Bucureşti, înainte ca ea să apuce să învârtă din inel şi s'o facă safe & friendly, şi i l'aş fura. Iar apoi aş fugi în lume, cât mai departe de ţara asta! Eu şi inelul, forever in love!
To be continued...

I had a dream...

Am visat ca aveam Inelu'lu'Arabela.
Nu, n-am probleme cu gramatica, dar in copilaria mea asa se zicea: Inelu'Lu'Arabela.
E echivalentul diamantelor cu doua nume. Asa si inelul asta.
Intotdeauna m-am gandit ca daca m-as intalni cu pestisorul de aur i-as cere Inelu'lu'Arabela, ca pe urma m-as descurca eu.
Deci, ce-as face daca as avea de-adevarat Inelu'Lu'Arabela...
As face in asa fel incat casa in care ma mut peste 2 saptamani sa fie la parter, sa aiba un petec de gradina (ma multumesc cu 100 de m patrati de jur imprejurul casei) un gardut alb si vopsit ca-n picket fences si pe strada mea sa fie multi copaci. Asa as vrea sa fie tot orasul. Cu garduri albe si casute si copaci multi, sa miroasa frumos aerul, sa nu mai fie neagra zapada, sa nu ma mai noroiesc pe cizmele mele de piele pe care frumos le dau zilnic cu crema, degeaba...
N-as vrea vila cu piscina, parol, piscinele astea sunt mai mare bataia de cap, stiu eu un caz cand niste domni au dat alti domni in judecata ca nu schimbau apa din piscina destul de des si veneau tantarii la primii domni peste gard din piscina celorlalti domni.
As face in asa fel incat in Bucuresti sa se mai construiasca un rand de strazi, subterane, niste tuneluri pentru turbati, in care sa nu fie posibila intrarea decat daca treci de o anumita viteza, sa se alerge acolo, sa se claxoneze acolo, sa se injure de mama si sa se paruiasca subpamant.
Sa nu-i mai vad in ochi!
As face pe urma in asa fel incat sa-si piarda brusc licenta toti taximetristii care se uita in ochii mei si fara sa clipeasca ma insulta, propunandu-mi sa ma taxeze cu doar 70.000 mai mult decat face cursa, "nu mai punem aparatul" negociindu-si bacsisul ca la piata, fara rusine, fara sa se gandeasca vreo clipa ca intr-un atac de furie i-as putea pocni cu posetzica in cap sau chiar mai rau decat atat, as putea sa le notez numarul si sa-i raportez ori de cate ori ma intreaba in ce directie mergeti si ma trateaza de parca mi-ar face o favoare ca imi dau ocazia sa le dau niste bani...
Pe urma pe toate asistentele nemernice le-as hipnotiza si le-as induce o stare de transa in care sa aiba senzatia ca una din rudele lor e in stare terminala, fara speranta, sau ca unul din copiii lor are un handicap grav, pe viata, ca sa simta pe pielea lor ce inseamna sa ti se spuna in fata "faceti altu ca sunteti tineri" sau "daca tot m-am aplecat, ce sa-ti mai scot din valiza?". Pe urma le-as scoate din transa si le-as multumi pentru empatia de care vor da dovada de azi inainte.
Pe medicii blazati i-as face pacienti, fro doua saptamani, intr-un oras in care nu cunosc pe nimeni si n-au semnal la celular...
Pe directorul firmei de transport mobilier care mi-a cerut 750 de euro (Da, 750, de euro) ca sa-mi mute aproximativ 15 piese de mobilier, l-as pune paznic de noapte cu un salar de 200 de euro pe luna si nu i-as da alta sansa sa castige alti bani pana nu ar face cei 750 de euro pe care are pretentia sa-i castige de la mine intr-o jumatate de zi.
Mai stiu vreo cativa parlamentari pe care i-as pune sa traiasca trei luni cu pensia cea mai modesta din tara asta, in militari, intr-un apartament de 2 camere confort doi, cu baia si bucataria cat debaralele de maturi din Palatul Parlamentului. Le-as da paine cu magiun si multe, multe telenovele, multe programe de stiri, multe filme cu crime odioase, sa se binedispuna, sa se bucure de sangele de pe ecran, sa le vina sa-si omoare aproapele si apoi sa-si taie beregata.
Pe directorii din ministerul transporturilor i-as baga in 226 o dimineata intreaga de la 7 la 9, sau in trenul de noapte de la bucuresti la baia mare, la cuseta cu 8 paturi, iarna, sa inghete sau sa se sufoce dupa caz...
As mai lua vreo cinci vedete si le-as pune sa spele holurile de la Municipal si sa arunce plostile unor bolnavi de cancer de prostata, care sa le priveasca exact ca pe niste ingeri blonzi, cu ultima licarire de speranta in ochi sa le spuna "domnisoara, va rog, am udat patul..."
Ah si ce planuri mari am si ce lista lunga... si ce pacat ca nu am Inelu'Lu'Arabela...
Tu daca ai avea Inelu'Lu'Arabela ce-ai face, frate Johanne? Dar tu, Emile? Dar tu, Sprancenatule? Runbaby?

Bombs away!

Domnu' primar general şi domnilor primari, de ce aţi dat oraşul ăsta peste cap un an întreg cu megaasflatările dacă după prima zăpadă străzile s'au umplut de gropi, bă, 'r'aţi ale dracului de ciume ale banului public ce sunteţi?

17.1.08

Vesti din Vanghelistan - Aventuri in 385

De la inceputul saptamanii dimineata circul cu 385 cate 6 statii pana la Izvor
Anunt important pentru conationalii mei, novici in ale acestei linii ca si mine, pana ieri, va spun ca 385 ca si 226 circula in carduri deci NU va mai inghesuiti in primul.

Luni, in statie la biserica, am daramat o duduie pe un sleau de gheata, pe cand eram hotarata sa fac orice ca sa ma urc in primul 385 venit dupa mult timp. N-am impins-o deliberat am fortat umpic urcarea si d-aia. Femeia a prostestat:
- Vai dar m-ati daramat, dar chiar asea?
Doamna, imi cer scuze, pe cuvant. Ma grabeam. Stiu, nu se face, dar macar nu v-am dat si un cot in gura.
Nu m-am intors sa o ridic. Sa-mi fie rusine.

Marti am stat in bratele unui domn ceva mai in varsta. Masina era atat de aglomerata incat nu aveam de ce sa ma tin asa ca m-am lasat usurel pe spat si m-am sprijinit de burta domnului. Noroc ca era potrivit de inalt cat sa nu-i ating partile intime si sa nu ne jenam reciproc. Mi-am cerut scuze si de la dansul la fiecare curba.Am suferit impreuna, obligati fiind sa ascultam aberatiile unui tanar cetatean care a tinut sa spuna tuturor celor din autobuz ca el nu cumpara nimic daca nu e scump. Sa fie scump. Cat mai scump. In statie la Mariott cineva a indraznit sa ne serveasca o replica din cele clasice: mai avansati putin. Nu m-am putut abtine si am racnit:
- Unde sa mai avansam domnule, nu vezi ca nu e loc? Unde te mai urci? Ia-l pe urmatorul.
Cand am ajuns la Izvor am coborat si inainte sa se inchida usile i-am multumit domnului ca m-a suportat. A zambit.

Ieri am descoperit ca la 8.56 linia lui 385 e libera. Au venit 2, unul dupa altul. Aproape goale. Am compostat, am luat loc, am scos cartea si ca si ceilalti trei pasageri m-am afundat in lectura. Pana la izvor am facut exact 10 minute. Now, that's what I call leaving.

HINT: incercati sa luati 385-ul dupa ce al doilea val de turbati au ajuns deja la birou. Sigur, o sa va certe seful dar macar nu va mai calcati in picioare cu trei sferturi din Rahova si Drumul Taberei (pardon, domnu Poteras da 385 trece si pe la dvs.)

16.1.08

Pentru un Bucuresti verde

Am primit mail-ul de mai jos pe o lista publica. Pare important, e vorba despre ordonanta cu interzicerea constructiilor in spatiile verzi (sau ce a mai ramas din ele). Please read & act on it!

////////////////////////////////
Buna ziua tuturor,

Am fost astazi la ministerul mediului la dezbaterea publica pe tema
sustinerii si amendarii OUG 114/2007.

Din partea autoritatilor, au participat dna Varga, secretar de stat in
minister, dl. Marius Marinescu, senator PC, si reprezentanti ai citorva
primarii.

Au fost si doua ziariste, de la Jurnalul National si Adevarul Verde.

Din partea ONG-urilor imi amintesc de (scuze pentru cei omisi): ATU,
Salvati Bucurestiul, Terra Ecologica, Eco-civica, Grupul Civic Bucuresti,
Mare Nostrum, Sighisoara Durabila, ViitorPlus.

Concluziile intilnirii:

A. guvernul va sustine amendarea ordonantei cu:
- in afara suprafetei minime de spatiu verde, se va cere o repartitie
uniforma a acestuia spatial (minim x mp spatiu verde/kmp)
- primariile trebuie sa refaca PUG-urile in termen de 6 luni, cu
exitnderea spatiilor verzi pina la limitele legale. Sanctiunile pt
nerespectarea prevederii, foarte aspre, chiar penale.
- se va detalia definitia pentru spatiile verzi, care e incompleta

In rest, se va promova forma ordonantei in care se interzice ORICE
constructie pe spatiul verde.

B. Saptamina viitoare va avea loc o noua intilnire, unde vor fi chemati
si: reprezentantii partidelor, presedintii Camerelor, presa. Se doreste
obtinerea unui acord public pentru aceasta ordonanta din partea liderilor
politici.

TOATE ONG-urile interesate sint invitate sa participe. Cu cit mai multi,
cu atit mai bine.

C. CEL MAI IMPORTANT

Din experienta Mariei Bec, vicepresedintele asociatiei "Ia-ma acasa" si a
senatorului Marius Marinescu, care au reusit sa treaca prin Parlament
legea pt protectia animalelor:

La sustinerea in plenul Camerei a ordonantei, trebuie sa fim prezenti CIT
MAI MULTI oameni acolo, in carne si oase, ca factor de presiune.

Scrisorile si petitiile NU CONTEAZA. Nu le citeste nimeni. TREBUIE SA FIM
ACOLO. Si multi: cel putin citeva sute (la legea pt protectia animalelor
au fost 400).

In ultima saptamina a lui Ianuarie, se va discuta ordonanta in Camera.
Cine este din provincie, pregatiti-va pentru o calatorie la Bucuresti
anuntata cu MAXIM 24 de ore inainte.

Va rog trimiteti acest mesaj tuturor cunoscutilor care ar pute sa ne
sprijine!

Toate cele bune,
Mircea Ilie

Vicepresedinte,
ViitorPlus - Asociaþia pentru Dezvoltare Durabilã

Dom' profesor!

Emil N a avut încă o dată dreptate!

15.1.08

Castelul lui Ţepeş fermecat


Warning! Conţine elemente periculoase pentru copii, părinţi, bunici, animale şi caroserii.

14.1.08

Monday Morning Apocalypse (Evergrey)

Dimineaţă, o intersecţie din Bucureşti.
Strada, perpendiculară pe un bulevard mare, are două benzi pe sens: una pentru dreapta, alta pentru stânga. Se înverzeşte semaforul şi prima maşină de pe banda dreaptă face brusc ... la stânga. Şoferul primei maşini de pe banda stângă, pornit cu o jumătate de secundă mai târziu, pune frână şi claxonează lung. Şoferul vinovat dispare repede în stânga. Cu drumul liber acum, încă gesticulând ameninţător, şoferul din stânga face repede la dreapta. Următorul şofer de pe banda din dreapta frânează scurt şi-l claxonează lung. Maşina din stânga dispare în dreapta.
S-a făcut roşu.

Ein, zwei, musikpolizei. Cu Ştefan Hruşcă.

Dacă tot s'a dus sezonul colindelor, dacă au trecut şi puradeii cu Vasilică să îţi iei maşină mică în braţe prin metrou, dacă nu ne rămâne decât să aşteptăm viitorul sezon în care la Carrefour, Cora, şi alte hiperstoare ne vor cânta în boxe aceleaşi colinde dintotdeauna, preluate de Ştefan Hruşcă sub titlul de proprietate intelectuală, permiteţi'mi încă un off topic .
Am spus că a dispărut din scenă - şi probabil aşa va rămâne până vin iaraşi isteriile de decembrie - trubadurul Ştefan Hruşcă (domnule Hruşcă, în afara unei vacanţe de iarnă în Ieudul dumneavoastră, a câtorva concerte dinainte de '89 - unele şa Flacăra, altele în tandemul cu Vasile Şeicaru - şi de câteva piese din acea vreme care mi'au mers la inimă şi încă le mai am acolo, în afară de asta, pe onoarea mea, nu am nimic în comun cu dumneavoastră). A plecat şi de cum a ajuns în faţa netului s'a ofuscat zor nevoie mare pe o glumă (nu mă pronunţ asupra gustului glumei, fiecare are dreptul să o catalogheze după cum îi place) a unui băiat constănţean cu acces la net, cameră video, microfon şi blog. Pe numele lui Arhiblog - link la care vă veţi lămuri şi ce anume l'a făcut pe moroşanul nustru cu ghitară să scoată şişul legislaţiei drepturilor de autor.
Bun. Acuma, problema e următoarea: pe lângă atâtea superfaine melodii la limita dintre folk şi pop, unele cu evidentă inspiraţie folclorică, altele nu, Ştefan al nostru a înregistrat şi cânta, în concerte, în tandem cu prietenul Vasile Şeicaru una despre care, pe scenă, spuneau că le'a venit într'un turneu, într'un autocar, mă rog, mergând ei, aşa, ca menestrelii din cetate în cetate.
Maestro, muzica!



Am revenit în studiou după acest scurt intermezzo muzical şi încercăm să luăm legătura telefonic, doamnelor şii domnilor, cu maestrul Ştefan Hruşcă, din Ieud, Canada.
Alo? Păi, frate Hruşcă, se poate să te ofuşti aşa la trei versuri anapoda, parodiind un colind pe care matale l'ai cules, ca un folclorist, din gura autorului necunoscut, căci de aia le zicea şi Vasile Alecsandri că's poporane de m'a stresat o grămadă draga doamna Berlogea când trebuia să facem acele analize literare la literatura română, în liceu.? Se poate, domn u' Hruşcă?
Se pare că avem probleme cu legătura telefonică. Rog regia să dea drumul celei de'a doua piese muzicale din program:



Am revenit şi încercăm să luăm din nou legăturacu Ştefan Hruşcă. Alo? Bine v'am găsit, maestre. Tocmai dumneavoastră, care aţi cântat, dimpreună cu Vasile, primul mare hit, datat 1985 (nu pot să'l uit, aveam vreo 16-17 ani şi ne iubeam copii frumoşi, pe balade d'astea, la lumina unei veioze ascunse în dosul patului...) al doamnei etno-popului croat, Neda Ukraden, care, colac peste pupăză matinală, tocmai Zora je se cheama, adicătălea Sunt zori de zi? Şi, asta, lăudându-vă în stânga şi în dreapta că e a voastră frumoasa baladă?
Alo? Mi se spune în cască, doamnelor şi domnilor, că iarăşi avem probleme cu legătura telefonică. Vom lua o pauză publicitară, nu înainte de a vă traduce numele de familie a rapsoadei de la malul Adriaticii: Ukraden înseamnă furat/ă.
Alo, domnule Hruşcă? Pe onoarea mea, chiar mă bucurasem, atunci, în 1987 sau 1988, când aţi început să o cântaţi, că se împrăştie nişte hituri ex-iugoslave prin România. Şi aş fi tăcut mâlc dacă nu ai făcut matale garagaţă pe o glumă nevinovată!

13.1.08

(auto)denunt?



Autoturismul pe capota caruia era inscriptionat mesajul stationa in fata Judecatoriei Sectorului 6 de pe Stirbei Voda. Ce sa zic, destul de ieftin, oricum...

11.1.08

Faza cu scuzele primarului

Am trecut mâinile pe marginea ziarului, cât să'l dau mai departe, dar nu m'am învrednicit să citesc deşi ascultasem pe la radio extrase de o penibilitate dusă pe noi borduri de civilizaţie. Până la urmă, Sprâncenatul îla mic şi obraznic m-a forţat să fac spume citind interviul Vindeanului din Jurnalul Naţional. Până la urmă n'am făcut decât nişte clăbuci, clăbucei, de fapt, curat mici balonaşe - pentru că l'am citit în diagonală. Suficient să-i dau perfectă dreptate lui Petreanu: "Ce şnapan! Ce ordinar!".

În altă ordine de idei.
Bă, Videne, acum, că ai decapitat Stalinbradul (copyright Emil N) cu advertoriale la Realitatea Făţărniciei Sale Tatulici Mihai Veşnicul (acest Sergiu Nicolaescu al talk-show-ului mioritic), bă, Videne, cum ziceam, dacă ai decapitat bradul ăla, ai rămas cu firele suspendate şi încărcate electric? Era 10 AM, Videne, era una dintre arterele alea care (ne'ai explicat matale deseori) ţin de Primăria Generală!



High above (off) topic

"We knocked the bastard off."
Au fost cuvintele lui Edmund Hillary, primele rostite atunci când a dat de veste lumii că el şi fantasticul anonim Tensing Norgay au reuşit să se cocaţe pe Chomolungma. Şi Zeiţa Mamă a Lumii, spune legenda, s-a îndrăgostit de acel muritor care a îndrăznit şi a reuşit. L-a trimis îndărăt, la poalele muntelui, să facă bine tibetanilor şi nepalezilor năpstuiţi şi să spuie lumii că acolo, sus, pe Everest, e Acoperişul Lumii. După care, i-a promis, o să-l ia înapoi. S-a ţinut de promisiune azi noapte.
Sprâncenatul dixit: o fi ultimul mare om cu onoare şi pasiuni din epoca victoriană?
Restul e istorie şi a fost scrisă. Şi se va mai scrie.
Acestea le 'am inventat şi le susţin în numele tuturor sufocaţilor de marele oraş , în numele tuturor celor care urcă muntele, în numele celor ce au curaj să doarmă în sac de dormit sau în hamac sau pe saltea sau, de-a dreptul, pe pământ, sub cerul liber, în numele tuturor celor cărora li s'a luat de societatea în care trăim, de corporatişti şi stângişti, de conservatori (nu tu, bă, Voiculescule) şi sindicalişti, în numele tuturor celor care au curajul, în numele tuturor celor ce n'au renunţat.




10.1.08

Dacă doriţi să revedeţi...

Avem di tăti...


... da' ar fi bine să treceţi pe la budă înainte de a ieşi în Bucureşti!


Reciclarea resturilor menajere made in sectorul III.


De data asta semafoarele funcţionează. Aşa. Şi?


Maia, vecina lui Adi. Minune!


Mmm, ce oraş frumos!

Mamalicki, drepţi! Pică ţurţuri!


Într'una din zilele de haos alb, un post de ştiri (audio sau video, nu mai ţin minte) anunţa, după ce a aflat că bulgarii (ăia cu ceafa şi castraveciorii şi parfumul de trandafiri şi Hristo Stoicikov) au scos armata la împrăştiat zăpada (chiar şi în folosul unor autocare româneşti*), că şi falnic armia română, o ştiţi, aia care a defilat pe 1 decembrie, poate fi chemată de primari în ajutor, gratuit.
Numa' că nu ştiu dacă armata noastră a aflat şi ea, pen'că, iaca, deşi la geamurile fostului (?) centru de recrutare al MApN (Dumnezeule, ce mai tremurau băieţii pe vremuri acolo) de pe Ion Câmpineanu, fostă Regală, s'a făcut curat, la 20 de centimetri mai departe de propriul burlan pândeşte din Ceruri însuşi Ţepeş, Doamne!

* A propos de autocare româneşti în Bulgaria: la sfârşitul unui an senzaţional pentru recolte, în care am redevnit grânarul Europei şi am vândut pe bani grei superproducţia de (vorba boierilor de la curtea lui Ţepeş în bluesul lui Andrieş) cereale şi carne, şefii Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură s-au dus, în păr şi cu familii, să facă un team-building de Revelion în ţara murăturilor. Or fi plătit din propriul buzunar?

9.1.08

O scurta poveste despre zeciuiala

Povestea asta nu are legatura cu Vanghelistanul desi daca n-ar fi fost aglomeratie, daca nu mi-ar fi taiat astia telefonul, daca nu s-ar fi consumat tot creditul de pe cartela legitimului pe holduri de cate 3 minute ca sa auzim pana la urma "nimic in zona, imi pare rau, mai reveniti", poate nu mi-as fi luat inima in dinti si n-as fi iesit pe strada la agatat masini cu beculet verde si n-as fi aflat niciodata povestea unui barbat adevarat, din alta tara decat Vanghelistanul, dar tot Biukresh, Romunia.
Asadar, mi-am baut cafeaua (doar pe jumatate), m-am consolat cu ideea ca mamzel nu vrea nici in dimneata asta sa manance (e in greva, nu stiu de ce), m-am incaltat si am plecat la vanatoare.
Doua mi le-au suflat de sub nas, una care statea cu cinci metri mai spre Vulcan decat mine si una care a traversat de pe partea ailalta. Damn it, ce viteza a avut, din statia de 173 s-a teleportat direct in taxiul meu . Am luat-o la picior, repejor, directia Vulcan, am fentat o ochelarista care se pregatea si ea sa fluture manuta la orice masina cu bec verde si am reusit in cele din urma sa agat un taxi, slava Domnului, sa mergem, ca iar n-ajung la sedinta si iar ma cearta si educatoarea fiica-mii si seful.
Booon. Dupa vreo cinci minute cat ne-a luat sa traversam intersectia, ajungem la bloc, cobor plodul, il instalez pe bancheta din spate si pornim la drum. In cele aproximativ 38 de minute pe care le-am petrecut in masina domnului taximetrist, am purtat o conversatie foarte interesanta despre tupeul incredibil al clientilor de taxi care nu colaboreaza cu soferul si cu dispecerele, in sensul ca ar vrea sa si gaseasca masina repede, sa-i astepte la scara vreo 10-15 minute si pe urma sa-i duca trei strazi mai incolo, in loc sa se duca frumusel pe piciorutele lor.
- Stai, domnule, ca nu e chiar asa, uita-te si dumneata pe geam, cum sa merg eu cu copilul unde si-a intarcat mutu iapa (a se citi pe str Transilvaniei) cand nici sa pasesti nu ai unde pe trotuarele astea.
- Lasati, doamna, ca nu de dvs e vorba, ci de bezmeticii ailalti care ar vrea sa-i si traversezi de pe un trotuar pe altul. Cand vezi o femeie cu copil mic in brate, sigur ca o duci si doua strazi mai incolo. Nu e cazul dumneavoastra, ca aveti cursa lunga!
(lunga, damn it, bani aruncati pe fereastra)
- Femeile si batranii nu-i refuz niciodata.
Eh si dupa inca vreo cateva filozofeli d-astea la mana a cincea, am aflat reteta ca sa ma asigur de batraneti linistite in care zapada de pe trotuare sa nu mai reprezinte o provocare zilnica.
- Muncesti, faci un copil, doi, il cresti frumos, nu bei, nu fumezi si dai zeciuiala la biserica.
Pam, pam!
- Care zeciuiala, domnule? Pe cine mai cunoasteti dumneavoastra sa dea zeciuiala in zilele noastre?
- Aveti dreptate, am si eu un vecin care are 74 de apartamente si mi-a zis: esti nebun? Iti dai seama ce suma ar trebui sa dau eu la biserica?
- 74 de ce?
- De apartamente.

Pentru ca sunt experta in chestia cu chiriile am facut un calcul scurt: omul inchiriaza 74 de apartamente cu minim 400 de euro pe luna care va sa zica 74x400=29600 pe luna doar din chirii...

- Cum domnule, 74 de apartamente?
- Daaaa si asta nu e tot. Mai are 3 hoteluri prin tara, patru copii de la patru neveste... masini, case... Are un blat la vreo patru judecatorii si afla pe unde sunt licitatii d-astea de apartamente in litigiu si se duce si le cumpara, le aranjeaza si pe urma le vinde. Dar e om bun! M-a invitat odata la masa si cand am ajuns acolo...
pusese pe masa numai verdeturi. I-am zis "Eu nu mananc asa ceva". El zice "Lasa ca tie ti-am facut doua fripturi. Eu nu pot sa mananc carne ca am diabet". "Aaaa, ai diabet", zic io, "ai vazut, zeciuiala! Nu trebuie musai sa dai banii astia, are Dumnezeu grija."
Pana la Berzei am aflat tot: care pe unde lucreaza din acesti 4 copii cu 4 neveste, cum se fac banii adevarati ("Nu din chiriasi amarati, in regim hotelier, mi-a spus el mie ca la evenimentele astea mari se fac bani frumosi, cica la concertu lu maical gecsan a facut 200.000 de marci intr-o noapte"), ce grija are de toate cele patru neveste si cum e totusi om cumsecade, ca imprumuta casa lui de la mare si de la munte si vecinilor de bloc.
- Cum dom'le, are 74 de case si sta la bloc?
- Nu el, fata asta la care vine... si i-a aranjat si-o casa, de se uita dupa soare de frumoasa ce e.
A mai spus el ceva de nu stiu ce Mercedes si nu stiu ce Audi, ce imi suna mie in minte era insa numarul 74, 74 de case! Si nu, n-o sa aflam niciodata cum il cheama, n-o sa aflam niciodata cum a facut primul milion de dolari dar zau ca nici nu mai conteaza, important este ca omul a avut fler si in ciuda averii inca se poarta frumos, vorbeste politicos, e bun cu vecinii dar nu plateste zeciuiala. Si de-aia are diabet.
Morala?
Romani, platiti zeciuiala. La biserica.

Oraşul tău, Videne. Europa. Colţ cu Titulescu.

8.1.08

În ţara lu' Electrica


Îi mai ştiţi p'ăia care nu fac faţă la consumu' Stalinbradului (copyright Emil N), de le pică locatarii exasperaţi pe stradă la ceas de seară de Ajun în Voluntari, da' nu mişcă'n front, că se supără Vindeanu? Ei, bine, aşa arată drumul public în faţa clădirii Electrica din centrul Bucureştilor, ocupat de muşchii lor de regie autonomă.
Later update: paranteza & linkul (far later) de după "Stalinbradului" (copyright Emil N)

Legea lui 9544

Se ia un caz de doamnă. Sau, mă rog, cazul unei femei trecută prin plăcerile iubirii, ajunsă, după nouă luni de trudă, în pragul marelui moment. E gravidă. Naşte. Stă la bloc. În Bucureşti. România. Naşte. NAŞTE! Bărbate, e vremea ta: pune'ţi o pereche de pantofi, ia'i sacoşica, ia'i braţul, ai luat cheile maşinii?, hai să cobo... CEEEEEEEEE? Iar nu merge liftul? 'zde & 'mnez'nfundat, că se mânie şi mai rău!, pe scări la vale ...

Booooon...
Dar ce te faci dacă în ipoteza de lucru mai apare şi proprietarul maşinii 829 de la firma de taximetrie Meridian (9544 & 9588, 0751339544 nu încercaţi, abonatul Orange nu se află în zona de acoperire, o fi la metrou)? Păi...

Noooooooi, cum zicea regretatul Dem Rădulescu, într-un final educativ de B.D., dacă maşina 829 ne'a blocat ieşirea din parcarea în care un vecin mai şugubăţ şi fără ocupaţie de sărbători a făcut un iglu, da, tată, un iglu, nu alta, noi, deci facem aşa:

Porneşti motorul maşinii tale, îţi aşezi mama viitorului tău copil/nepot/copil din flori/... ("stai uşor, dragă, trebuie să se încălzească motorul", "dom'le, ce ne faaaaaaacem? nasc aici! nasc aici!", "stai, dragă, o rezolvăm, respiră, doi, trei, patru... ") şi suni la numerele afişate acolo'şea, pe maşina 829 până când viitoarea mămică îşi iese complet din fire şi chiar mai departe de atât. Până când o voce - aia, o ştim cu toţii, parcă toate's una, parcă ar fi dat examen la şcoala de popi, proba de canto nazal, înainte de a primi postul ăsta - se trezeşte surprinsă în faţa unei situaţii pe care nu o are cum rezolva.
"Doamnă", îi spui, "lucrez la o firmă privată, ca şi dumneavoastră, iar patronul meu a pus secretara să afişeze toate numerele noastre de telefon pe panoul de la intrarea în sediu!"
"Domnule, dacă vreţi să mă ascultaţi, dumneavoastră aţi sunat la dispecerat, este trecut de ora 19 iar după ora 19 nu mai lucrează nimeni la secretariat!"





Genial. Îţi mai rămâne 112. Nu, că te'a rugat Christian Ciocan să nu suni la 112 decâtdacă e o urgenţă de viaţă & moarte. In fact, este, dar cât i'ar lua unei salvări să treacă aceste Himalaye mici căzute peste Bucureşti, da'ţi'aş cu cionau'n unghiile de la picioare, Videne?!
Suni la poliţia rutieră, că tot ţine de ei (doar au blocat o arteră, mă rog, arteruţă!). Şi urmează următoarea discuţie la 9544:
- Domn'e, noi trimitem un echipaj, cu radar, să fotografieze, să constate infracţiunea şi să întocmească procesul verbal de sancţionare.
- Şi cu asta voi reuşi să ies?
- Domn'e, p'asta nu o ştiu şi nu pot să vă ajut. Legea nu ne permite să ridicăm sau tractăm maşini!
- (stare de stupoare!)
Restul dialogului ţine de absurd . Au fost invocate impozite ("da, domnule, şi eu plătesc impozite"), rostul şi funcţiunile organului de "siguranţă şi încredere", nu, fără "tot tacâmul", deşi situaţia de femeie care stă să'ţi nască pe scaunul din dreapta a maşinii blocate de taxiul 829 de la Meridian îţi poate folosi ca circumstanţă atenuantă atunci când judecătorul invocă acuzaţia de ultraj. Să fim cinstiţi şi să admitem că nici domnul poliţist n'a recurs la respectiva legendară "da' ce, eu i l'am făcut?" folosit deseori în troleibuzele aglomerate.

Bref. Afli, din gură în gură, unde şade taximetristul şi că a anunţat prin vecini că el până dimineaţă nu'şi mai mişcă maşina, aşa că te duci şi îi suni la uşă. Once. Twice, de trei ori, adjudecat. Tăcere. Suni la acelaşi 9544 şi le spui celor de acolo despre evoluţia situaţiei în cazul femeii care stă să nască.
- Mergeţi dumneavoastră la circa de poliţie de care aparţineţi şi anunţaţi acolo. E treaba poliţiei de proximitate.
Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?
Alo, domnule, tovarăşi, sunteţi complet nebuni, mă rog, nu dumneavoastră ci făuritorii de legi . Dacă starea de stupoare s'a manifestat deja la primul dialog cu domnii de la 9544, dacă absurdul a dat năvală peste noi atunci, de data aceasta nu ne'a mai rămas decât să îl regretăm pe Bom,bo. Cred că, azi, 8 ianuarie ale lui 2008, ne vom fi simţit mult mai liberi, siguri & fericiţi în Congo!

To do list: a se face apel la prietenul unui prieten care lucrează la Gazeta Gorjului sau Ialomiţeanul, se roagă a se suna la 9544, a se invoca operabilitate, context, soluţiile pentru fluidizarea traficului, deblocare etc (limba de lemn a săptămânilor din urmă) şi arunca "sora mea stă să nască într-un astfel de punct de criză".
Ceea ce se şi întâmplă.
- Vom vedea care este cel mai apropiat echipaj de poliţie cu radar, să îl trimitem...
- Adică în cele douăzeci de minute scurse de la apelul primit nu aţi trimis încă?

Well, poliţia a venit după mai puţin de patru minute, au coborât trei - TREI! - agenţi de circulaţie (oare veniseră cu gândul să ajute la mutarea maşinii 829?), "dumneavoastră aţi dat apelul?", nu, dom'le, apel a dat domnu' ăla de la 0754268961 care îmi tot dă beepuri din 31 decembrie într'una şi când l'am sunat să'l întreb dacă îi filează o lampă m'a întrebat cine sunt şi că dacă îi spuneam cine sunt poate ne vedeam la o cafea. Eu n'am dat apel, eu am sunat, am aşteptat să mi se răspundă, am vorbit, nu o dată, de două ori...

Minune! În clipa aceea apare la geam domnu' de la etajul doi (din specia taximetrist), cu doamna soţia lui ("nu, n'am auzit soneria! de ce trebuie să chemaţi poliţia?") şi vin să îşi mute minunăţie de maşina 829 de la Taxi Meridian. Mă îndoiesc, doamnelor, domnilor, nea Ciocane, Vindene, dom'le ministru al MIRA, că procesul verbal (pe care am semnat ca martor înainte de a fi terminată întocmeala, mi se luase de acel Mitică, vroiam acasă) a constatat infracţiunea reclamată de mine. Asta pentru că nu îmi aduc aminte să îi fi văzut, pe cei trei agenţi, făcând vreo poză. Dar, pentru conformitate...

A propos, pe bătrânul de la etajul 1, care a ameninţat cu o sticlă pe parbriz în prezenţa celor trei agenţi, l'a luat organul în seamă?

Acestea fiind zise, nu pot decât să vă amintesc ştirea (o gravidă sau un parc de firobuze, tati, same shit, same country!) despre viaţa în Militarstanul fost al Sprâncenatului, viitor al Adei.


PS: Nu, nu era o gravidă în joc. Era, pur şi simplu, un nefericit de bucureştean care pleca de la muncă şi care, dacă era acasă, ar fi pus mâna pe lopată şi ar fi mutat din loc respectiva cazemată-iglu.

(Ultimele) Vesti din Vanghelistan - Ce oras urat!

To: Adriean Videanu
Cc: Mariean Vanghelie

Domnule primar,

"- Nu poooot saaa meeeelg!
- Haide, puiule, ridica piciorusele!
- Da' e zapada pleaaa muuultaaa...
- Nu-i nimic, faci muschi. Hai cu mama!
- Daaa' aluuuunec.
- Lasa, ca te tin eu.
- Daaa' e muldala zapada asta!
- Nu-i nimic, e doar apa, se topeste!
- Daaal se stlica gheeetele."

Acesta este un dialog stas intre mame si copiii lor, ma refer la mamele care nu au masina personala si nici nu reusesc sa gaseasca un taxi in intervalul 8-9.30 dimineata, ca sa-si duca odoarele la gradinita.
Voiam sa va spun ca pana si un copil de trei ani s-a prins ca totusi parca nu e in regula ce se intampla pe strazile astea. Mai voiam sa va spun ca in orasul dumneavoastra, pentru un adult in deplina putere si sanatate, a merge pe jos a devenit sport extrem. Unul dintre efectele perverse ale traficului infernal si ale mizeriei in care ne obligati sa traim este acela ca oamenii au inceput sa se retraga in custile de beton pe care cu pompa le denumiti apartamente si au taiat o multime de legaturi cu alti oameni, pentru ca ar pierde prea multi nervi si prea mult timp pe drum pana la o intalnire cu prieteni vechi.
Domnule primar, stiati ca pentru locuitorii sectoarelor 5 si 6 este vital sa reuseasca sa urce dealul Academiei inainte de orele 17, pentru ca altfel, fie vara, fie iarna, dureaza mai mult de 45 de minute sa parcurgi o jumatate de kilometru in panta? Asta inseamna ca timpul pe care il petrec la munca se reduce, ca pe strada nu sunt decat oameni nervosi, nefericiti, incruntati, care-si blesteama zilele, nesansa si da, ati ghicit, primarii si administratia drumurilor.
Nu uitati, domnule primar, ca 2008 e an electoral. Si pentru ce oras urat va veti bate! Iar de votat veti fi votati exact de cei pe care vi i-am descris mai sus: nervosii, nefericitii, incruntatii, cei ce traiesc zi de zi in orasul asta urat si-si incep diminetile cu tu'ti gura ma-tii si Pastele si Dumnezeii mamei voastre de hoti nenorociti lua-v-ar dracu, sa va bleep bleeep bleeeeep.
O zi buna, domnule Primar.

7.1.08

Un Bucureşti care nu este

Mulţumesc pe această cale tuturor istericelor teleMafalde (de la Realitatea TV, via News FM, urmând felurite căi mediatice, inclusiv colega Roxana). Au reuşit să îmi distrugă ultimul somn de vacanţă. Am plecat spre oraş, în această dimineaţă, speriat & stresat; transpiram în ciuda gerului evident ce pătrundea prin crăpătura geamului întredeschis cât să-mi iasă fumul de ţigară.

Contrar, însă, titlurilor alarmiste, am reuşit, fără nici un fel de efort, după cum urmează:
- să găsesc loc de parcare în faţa supra-aglomeratului aeroport Băneasa (bulibăşeala era înăuntru);
- să fac 15 minute de la Băneasa (aeroport) la Gara de Nord ("principala poartă feroviară blablabla"), la ora 7:30;
- să găsesc loc de parcare în dreptul intrării dinspre Calea Griviţei a Gării de Nord, la ora 7:45 (mai erau două locuri libere, printre nămeţii care mi-au adăpostit bolidul Ionică - la mulţi ani, Ionică!);
- să constat că maxi-taxi spre Târgovişte, via Crevedia - Bujoreanca, respectă graficul de plecări şi circulă ca atare;
- să ajung, în nici 20 de minute, de la Gara de Nord (prin Plevnei, Victoriei, Câmpineanu, prin Magheru şi, apoi, pe strada Sfânta Vineri care era deschisă circulaţiei şi pe unde am trecut taman să văd cât de corecte sunt informaţiile despre trafic, măi, tată, măi, la un radio care se pretinde a fi vocea metropolei)... de la Gară, deci, până pe Călăraşilor colţ cu Delea Veche & Nouă am făcut puţin peste un sfert de ceas şi ca drept dovadă întreb cunoscătorii când, luni dimineaţă, pe la 9:20, au văzut intersecţia de la Hala Traian atât de liberă ez sin in ză picciăr bilău.



Chiar şi trenurile, prin paralizatele judeţe din sudul ţării (aşa le ştiam din cele şase zile de tele-iarnă), au circulat cum scrie la carte; mai nasol e că rapidul de la Timişoara (pentru care mă temusem că va sta 300 de ore în câmp, între Caracal, bine că sunt eu mai deştept!, şi Roşiori) a fost anunţat ca având 30 de minute întârziere - minute pe care, însă, nu le-a acumulat peste munţi şi peste văi ci fix între Chitila şi Basarab, la un semafor (semnal, mă rog), asta în vreme ce opt din totalul de 13 (parcă) peroane ale Gării de Nord erau libere.

Acestea fiind zise, nu pot decât să îmi exprim mulţumirile profunde pentru că pompieristicele noastre televiziuni au reuşit să se întreacă iarna asta! Dacă nu există evenimente în derulare, dăm 11 ore nonstop aceleaşi sincroane cu neputincioşi purtători de cuvânt de la aeroporturi şi directori de regii autonome şi transformăm televiziuni de ştiri în ştirile de la ora cinci, de acum non stop; e mai ieftin să-l ţinem pe reporter, că tot e în timpul programului, în nămeţi şi viscol, decât să încercăm să explicăm de ce Obama şi nu Osama sau Hillary şi dacă asta înseamnă ceva pentru România şi dacă da, ce! Că de dezgropat scandaluri făcute uitate peste an (şi peste ani şi ani), nici un interes pentru Făţărniciile lor!

Altfel, le mulţumesc pentru - până la urmă - o minunată zi de luni, altfel decât zilele de luni pe care le cunosc, aici, în Bucureşti! Poate singura!

Am trăit anul 2007 în acest oraş:

Doamnelor şi domnilor, fetele moşului şi onorată asistenţă, Blogureşti vă prezintă
Bucureşti - THE WORST OF 2007!

Motivaţionala de luni, 2008


6.1.08

Să faci borduri din el, Videne!

Cel mai înalt şi frumos brad din Europa mai poate fi admirat doar câteva ore la Bucureşti. Şi asta pentru că începând de mâine va începe operaţiunea de demontare a Bradului din piaţa Unirii.Timp de mai bine de o lună, sute de oameni au venit, din toate colţurile ţării ca să-l adimire. Înalt de 76 de metri, împodobit cu peste 2 milioane de beculeţe, bradul din centrul Capitalei a fost ridicat de o echipă formată din 300 de portughezi şi români. La inaugurare au participat peste 70.000 de oameni. Luminiţele bradului din Piaţa Unirii s-au aprins sub ochii bucureştenilor, care şi-au făcut apoi fotografii lângă frumosul pom de Crăciun.


Cumva ăştia de la Realitatea au contract cu primăria sau cu banca aia care a sponsorizat oroarea? Că altfel nu se explică de ce o "televiziune de ştiri" dă o "ştire" în care despre o schelă ruginită cu beculeţe se spune de două ori că ar fi frumoasă.

Dar e o veste bună. La fier vechi cu stalinbradul sinistru!

5.1.08

(ultimele) Vesti din Vanghelistan - Buna seara, vecine!

Buna seara, vecine.
Da, tu, ala de stai langa parcul Sebastian, ma bucur sa te cunosc, colegu' meu de suferinta si conationalu' meu de Vanghelistan, unde sunt taxele noastre pe care le-am platit (m-am straduit mult sa scriu acuzativul corect, tentatia de a scrie taxele care le-am platit a fost mare).
Am vrut sa-ti zic sa nu te duci nici azi la Prosper. E tot gol, e tot dezolant, e adevarat ca au adus lapte dar sa stii ca trebuie sa citesti eticheta cu atentie, vecine, ca am vazut-o eu pe o doamna care cugeta adanc: sa scoata iaurturile expirate de pe raft sau sa le mai lase? Hai, ca le mai lasa, da-i in mortii lor de clienti. Oricum n-ai avea pe unde sa mergi pentru ca nu stiu cum e la voi la Parc dar sa stii ca aci la Lira, muntii de zapada sunt mai inalti decat barbatu-meu si nici el nu e vreun pitic, de la mama lui.
Ce priveliste apocaliptica, vecine.
Doamne, parca am murit de la antibioticul ala si am ajuns intr-un univers paralel in care regina zapezii si-a ridicat poalele si s-a ofticat ca ii pozeaza fotografii bikineii si le-a aratat ea!
Auzi, ca veni vorba despre parc. Aveati si voi o casuta acolo, asa-i zicea fiica-mea, un soi de ring acoperit , inconjurat de un grilaj din pricina caruia era sa fac eu infarct de cateva ori cand se credea copila maimuta si dadea sa se urce pana pe acoperis. Am vazut ca l-a ras Marean de pe fata pamantului, nu mai are baietii aia in trening unde sa scuipe si ei seminte... A, ba da, stiu, scuza-ma, vecine, cum mi-a iesit din cap tocmai acest detaliu: acum se aseaza pe bancutele alea elegante inscriptionate cu "primaria sectorului 5", stii tu, alea din locurile de joaca noi, cu tobogane pe care daca te dai de trei ori, ti se ridica perisorul maciuca in cap si pe urma "curentezi" pe toata lumea. Acolo s-au refugiat dragii de ei si-au adus si semintele si tigarile ca doar n-or sa puna in pericol consistenta solului autohton realizat in principal din coji de seminte import de la unguri si mucuri si chistoace de tigara.
Vecine, ce face Marean in locul cu pricina? Ultima oara cand am fost in Parc (unicul, irepetabilul), casuta disparuse, fantana arteziana disparuse si in locul lor era asa o mare de noroi de s-a oripilat copilul si-a trebuit sa-l traversez pe parcul asta cu plodul sub o aripa si bicicleta in cealalta mana. Nu mai zic de leagane si tobogane ca pe alea (nu)le (mai) vezi tu de la balcon.
Ai vazut, vecine, ce repede s-a ridicat blocul ala nou de pe 13 septembrie? Am auzit ca vand baietii apartamentele cu preturi de la 180.000 in sus, dar pare ca-s facute cu caramida adevarata, cred ca or sa aiba succes la ce criza zguduie piata de imobiliare.
Uite ce voiam sa-ti zic de fapt. Ca eu tocmai ti-am zis ca ma mut mai spre vestul capitalei. Iti las mostenire Vanghelistanul, te rog sa ai grija de el.
Vezi ca fetele astea de la helpnet-ul de la Lira sunt foarte de treaba. De ele si de doamna Mia (primul magazin dupa helpnet) o sa-mi fie dor cand plec. In piata, pe partea cu gogoseria, sunt vreo doi-trei tarabagii care nu vand doar turcisme, ai sanse sa gasesti la ei si morcovi romanesti si asta care e chiar vis-a-vis de plafar vinde niste muraturi extraordinar de gustoase. Flori sa nu iei de pe-aici, ca-s scumpe si cam inghetate in special iarna, le iei bune frumoase si aratoase si la trei minute dupa ce le-ai pus in vaza se pleostesc. Shaorma aia de la Nasu' nu mai e buna, e acolo o domnita dintre cei ce vor mosteni imparatia cerurilor, cum ar veni cam saraca ea cu duhul, asa... care taie carnea si-o lasa in tava sa se raceasca, de atunci cand o pune pe lipie are deja consistenta cartonului uscat.
Ah si sa nu uit de preotul de la biserica sfanta treime ghencea. Vecine, vezi ca vine preasfintitu' cu botezul in fiecare anotimp, sa fii bun si sa-i deschizi usa si sa ai marunt, ca nici el nu da restul.
Te pup! Si sa ai grija de Marean!

4.1.08

(ultimele) Vesti din Vanghelistan

Mi-am petrecut Revelionul in pat. Nu nu va ganditi la lucruri vesele, eram sinistrata in dormitor, eu si pneumonia mea interstitiala. Copilul izolat in camera lui, cu febra 39.2, sotul de garda, prizonier intre febra fiicei noastre si accesele mele de tuse seaca, dureroasa pana in muschiul inimii. Spre maxima mea nefericire, la etajul 6 fetita aia draguta care era abia o copilita cand ne-am mutat noi in blocul asta, a facut o mega petrecere, de ne vibrau geamurile si plafonul atat de tare ca zumzaitul ala continuu devenise deranjant. Legitimul a chemat politia.
- Veniti ca-mi darama casa.
Surpriza maxima, la 23.40 in seara de 31 decembrie, politia suna la interfon.
N-a fost destul ca au sunat la interfon, au sunat si la sonerie. Ca in comediile lui Caragiale, cand au intrat ei in casa, sus la etajul sase DJ-ul luase probabil o pauza de smotoceala si muzica - ia-o de unde nu-i.
- Ce-ati patit, doamna?
Doamna, cu ochii lacrimosi, cu un fular infasurat in jurul gatului si abia vorbind, era probabil o viziune demna de horror comics. Am cochetat o secunda cu gandul de a lasa buza de jos sa-mi tremure si a spune cu glas sfarsit si cu degetul intins spre sot: "ma bate, domnule, uite, nici sa vorbesc nu mai pot...". Exista insa riscul ca aia chiar sa o ia de buna, asa ca m-am abtinut.
- Dom'le, se crapa geamurile, a zis barbatu-meu aratand cu degetul spre etajul sase. Spuneti-le sa dea muzica aia mai incet ca-mi sperie copilul.
- E Revelion!
- Da, stim, dar totusi, vibreaza peretii.
- Am inteles ca aveti un copil mic.
- Avem.
- Unde e?
- Doarme, deocamdata. Dar daca se trezeste si se sperie de atata zgomot, eu nu pot sa-i spun lasa puiule ca e Revelion.
- Bine, o sa mergem sa vedem ce o sa facem.
Spre surprinderea mea, au fost chiar politicosi si amabili. Si inutili, caci s-a intors roata, dupa cum i-am spus si eu insami domnului sotz: "Tu n-ai avut 16 ani? ai uitat cum era cand iti trimiteau babalacii politia la usa sa te amendeze ca e muzica prea tare? Babo ce esti!"
Pustii de la sase au zambit frumos la domnii de la politie si dupa vreo 20 de minute de cumintenie, s-au bestializat cu artificii si pocnitori sa-si scoata parleala pentru scurta pauza de vibratii.
Si-a trecut Revelionul.
Pe 1 ianuarie nu miscau nici macar cainii vagabonzi in Vanghelistan. Am stat cuminti in hogeac, medicamente aveam, paine luasem din vreme, nu ne lipseau nici unele dintre cele vitale. MI-ar fi trebuit mie un medic, pentru ca deja era muta ca o lebada. Pe sot insa asta nu parea sa-l deranjeze prea tare asa ca m-a incurajat sa imi menajez vocea si sa zac linistita in continuare, pana pe 2-3 ianuarie cand poate printr-o minune medicul nostru de familie si-ar fi deschis telefonul.
As! Ce atata. Pe 2 ianuarie nici un medic dintre cei cunoscuti n-a raspuns la mobil. Din mult mult un simt nu i-am sunat chiar acasa. In cele din urma o prietena, rezidenta si mama de gemeni, si-a facut pomana si m-a sunat ea pe mine sa ma intrebe de ce o cautasem. Am reusit cu chiu cu vai sa povestesc simptomele, ea mi-a dictat la telefon ce trebuie sa gasesc la farmacie (singura farmacie permanenta e la Orizont) si am trimis sotul la vanat antibiotice.
S-a dus, a gasit, a luat chiar si paine si lapte de la non-stopul din colt.
In noaptea de 2 spre 3 ianuarie am crezut ca mor. De la antibiotic. Pe 3 ianuarie cand m-am trezit din semilesinul in care ma scufundasem, Vanghelistanul fusese inundat de zapada. Masinile nu se mai prea vedeau. Strazi nu mai existau. Am dat drumul la tv si am aflat cu bucurie ca din nou primaria a fost luata prin surprindere desi baietii de la inemehas anuntasera de fro trei zile ca urmeaza ninsori abundente.
Pe urma mi-a mai zis cineva ca cica ar fi iesit ei cu plugurile dar ce rost avea daca tot ningea. Sa se opreasca ninsoarea intai si pe urma mai vad ei.
De la etajul sase, din ciclul "daca doriti sa mai vibrati o data" fetita aia cu mega-revelionul pusese pe loop melodia aceea pe care probabil se pupase ea mai tare cu iubitul ei. O data, de doua ori, de sapte ori. Nu stiu exact cum se cheama dar o urasc. Pe melodie. Ia mai bine sa mai bem niste lapte, sa se mai duca antibioticul ala... Surpriza.
Laptele il bausem cam pe tot, noaptea, citind eu prin carti ca daca te otravesti e bine sa bei lapte. Painea se dusese. Cam la fel toate proviziile.
- Scoala barbate, du-te la cumparaturi. Uite lista.
S-a dus. A inotat prin zapada pana peste drum la marele complex comercial Prosper.
Acolo l-a intampinat un miros de carne putreda, plasat strategic probabil, sa impiedice orice curajos sa intre in magazinul alimentar.
Incapatanat cum e, nu s-a lasat dus de nas de mirosuri, si-a luat inima in dinti si-a intrat, convins ca macar lapte o sa gaseasca.
A gasit rafturi goale, ca dupa un razboi atomic, o priveliste cumplita, incredibila intr-o tara civilizata. Lapte? N-avem. Paine? N-avem. Mezeluri nu se punea problema. Carne idem. Iaurt? Unul singur. Unul. La casa, coada. Nu se stie din ce motive, ce cumparasera oamenii aia stransi acolo ca la mitingurile din iarna lui '90.
S-a lasat pagubas si s-a dus spre magazinele mici. Inchise. Paine? N-avem.
- Iubito, am fost pana si la benzinarie. N-aveau lapte.
Noroc ca am cuptor de paine si carte cu retete, noroc ca am facut cumparaturi inainte de Craciun si am cautat anume drojdie valabila pana pe 10 ianuarie, parca presimtisem eu ceva.
Pe la ora 16 au intrat plugurile si pe strada noastra principala. Curtea dintre blocuri e inca acoperita de zapada. A raspuns si medicul de familie la telefon si mi-a zis ca ideal ar fi sa ne vada totusi cineva, sa ne consulte, dar cum sa facem ca nu se prea circula. A ramas ca mai vorbim azi la telefon.
Dimineata m-am uitat pe geam si am vazut ca pe marginea strazii au crescut deja muntii de zapada impinsa delicat de pluguri de pe carosabil.
In Vanghelistan trotuarele nu-s importante. Important e sa aiba masinile pe unde trece. Pietonii sa stea dracu'acasa.
Mi-a zis barbatu-meu ca in Rusia cica au niste masini care se cheama mancatoare de zapada. Vine masina, inghite zapada, o transforma in apa si o baga in niste cisterne.
Ce zici Videne? Ca pe Marean deja nu mai contez, oricum la sfarsitul lunii ne mutam in Imparatia lui Poteras-Imparat...
Memo to self, cc: husband, bcc: my fellow citizens: cumparati din timp lapte praf si niscai conserve.
De azi prognoza e de -20 de grade Celsius.

I had a dream

Spuneam ieri că am văzut un negru care-şi curăţa maşina de zapadă. Ei bine, treceam pe strada dintre Piaţa Domenii şi Mănăstirea Caşin. Mergeam chiar pe carosabil şi, când trecea o maşină mai mare, gen autobuz, săream în nămeţii de pe trotuar. Asta făceau toţi. La un moment dat, trec pe lângă un om cu o lopată. Omul îi spunea, ofticat, unei femei dintr-o curte:
"Cioara aia proastă a aruncat toată zăpada în stradă".

Mă uit în dreapta, mă uit în stânga, nici o cioară. Doar un porumbel într-un boschet. Mai merg vreo zece metri şi ajung în dreptul unui negru care-şi curăţa maşina. Maşina era un SUV şi omul cam terminase treaba, adică SUV-ul era în stadiul de dat cu măturica. Dar omul nu folosea măturica, ci lopata de fier, cu care făcea ultimele retuşuri pe parbriz sau pe portieră, în jurul mânerului. Viscolea cam nasol în locul ăla. Am ridicat capul şi l-am privit pe negru (ok, afro-român) drept în ochi. Mi-a zâmbit, cred. Avea figura împlinită a unui autentic gospodar sucevean.

L-am visat azi-noapte. Era împreună cu Vindeanu la o masă aşezată în dreptul singurei ferestre a unei bodegi infecte. Aveau ghirlande de flori la gât şi bocanci în picioare. Jucau table (negrul era cu albele, ca să poată muta), iar Vanghelie îi servea cu coniac Napoleon şi ţuică. Afară, în faţa ferestrei, viceprimarul Murgeanu şi Aura Urziceanu înfigeau un nas roşu în capul unui om de zăpadă.

Oare ce înseamnă?

3.1.08

Un oraş buimac


Într-o oră de mers pe jos am văzut un singur plug. Domnu' Vindeanu, scoate, vericule, utilajili alea pă străzi, că nu circulă nimeni altfel decât prin alunecare. Dă-o dreacului de treabă, că n-am mai văzut aşa nămeţi din 2004, când am fost sinistrat vreo oră în 41, la Crângaşi.
Şi-am mai văzut un negru care-şi curăţa gipanul cu lopata de fier. Doamne, mă durea sufletul când auzeam cum sare vopseaua.
În rest, e mişto.

1.1.08

Azi-noapte