13.7.07

Strada Apusului (episodul opt)

Povestea continuă, de data asta cu altfel de utilaje. Mai zgomotoase.

Când vor fi îndeajuns de măricei pentru a înţelege lumea, îmi voi aduce copiii aici şi le voi spune: Dragii miei, vedeţi voi strada asta pe care muncitorii-doreli se pregătesc să asfalteze? Aici am stat eu în tinereţe. Phuai, ce vremuri erau! Ce vremuri, măi copii! Oamenii foloseau nişte ceasuri deşteptătoare numite bormaşine, apa caldă se oprea câte 10 luni pe an, pepenii se vindeau la colţul străzii, şoferii îşi parcau maşinile una peste alta, vecinii socializau inundându-se unul pe altul şi desertul preferat de toţi era sămânţa dă floare. Pe aici trecea faimosul 336, vânzătoarea de la alimentară avea un compartiment special cu pastile Orbit în casa de marcat, ca să dea restul clienţilor, şi ghena era mereu curată, pentru că oamenii erau mai pragmatici şi aruncau gunoaiele direct pe geam.

Vedeţi voi, copii, aici tatăl vostru a devenit bărbat şi-a învăţat să se spele la lighean.

12.7.07

După furtună

În Herăstrău

Vijelia

Praf în ochi, gunoaie-n cap.

11.7.07

Butimanu strikes once more...

Nu comentez. Ics, ai legătura.

6.7.07

Pentru că marea e tristă fără delfini

Off-topic numai dacă vă încăpăţânaţi să vi se rupă. Plasele braconierilor nu se rup, ci rup. Vieţi!

Sau şi ăştia vă încurcă în trafic, la Obor?

5.7.07

Much ado for nothing


Uite cum, intr-un final, adevarul istoric triumfa. Au spus, baietii, ca, de fapt, toata cultura celtilor isi are bazele cu mult inainte de asezarea lor in Bretania, ca isi trage seva de la convietuirea cu daco-getii aici, unde se nastea, crestea, se incretea, se inmultea si incepea sa cate si mai cate Miorita O'Lae BucAlaie devenita, mai tarziu, McAlaie (na, domnule profesor Lucian Boia, treci sa demitizezi, desfiinteaza-mi noua demonstratie a teoriilor propavelcorutiene!): ei, bine, dovezile sunt, acum, clare: Shakespeare a fost, in realitate, roman. Sau va fi... who cares?!
Dupa oteviada profesoarei cu elevul, acum, cel mai nou bestseller: combinatia dintre juniorul Combinatorului si Elena din sangele Marinarului. Multa hartie, multa creneala, multi neuroni, frate, summertime story for the masses!

Sa crapi de ciuda, nene Iancule, na! Coane Vadim, astia ne fura identitatea. O fi mana bozgorilor? A iudeo-masonilor? Ce alte oculte or mai putea conspira acilea?

3.7.07

Nelson Piquet al II-lea la Bucuresti

N-am fost eu atent sau, printre atatea transferuri, stirea asta chiar a trecut neobservata? ING a sarbatorit astazi zece ani in Romania cu o vizita-surpriza pentru angajati: Nelson Piquet Junior, pilot de teste si rezerva pentru echipa Renault in acest sezon al Formulei 1!

Rumba de Barcelona

Subtitlu: entry de cald, de lene, de iulie.

Cald, tată, cald rău. Şi zgomot infernal; ăştia mută nişte garaje prin spatele blocului, din când în când pleacă un tractor cu unul dintre garaje pe o platformă de 22 de metri lungime (atât mi-a spus o tanti - care dirijează şantierul - că are măgăoaia, când mi-a cerut să nu parchez unde aveam chef şi m-am conformat că o buşeală zdravănă pe sezon la Ionică îmi e de ajuns; a propos, Frăţilescule, fii pe fază, noi doi nu ne-am luat încă decât la revedere, deci ne vom mai întâlni!). Îmi trec prin minte Fool's Garden care se plimbau cu garsoniera cu pereţi de sticlă prin Berlin când cu videoclipul de la Lemon Tree.
Aşa. Şi am ajuns la muzică. Bun.
Deci: ăsta-i oraşul şi dacă ăsta-i oraşul, nu ştiu dacă e sau nu cazul să mă întreb de ce, de la bacalaureatul lui Gică Petrescu încoace, nu a mai putut nimeni să compună o melodie despre Bucureşti pe care să-ţi facă plăcere s-o asculţi. Hai, nu daţi vina numai pe Manu Chao!





PS: Cum i-ar zice, dacă n-ar fi de Barcelona ci de Bucureşti? Că rumba chiar nu merge...

2.7.07

Strada Apusului (episodul şapte)


M-a rugat copacul din imagine să întreb care-i motivul pentru care n-a plecat încă în lumea eternă a copacilor (drepţi şi strâmbi). El are bănuiala că, de fapt, nu l-au tăiat din cauza stâlpului, dar nu e sigur. Era deprimat azi-dimineaţă, când m-a abordat. Nici nu-l condamn; bietul de el, muncitorii şi-au agăţat hainele de crengile lui. Din cauza asta, are o presimţire. Să nu care cumva să-i vină vreunuia ideea că ar fi mai folositor sub formă de cuiere şi umeraşe la cinci mii bucata.