Acum ca am intrat in rutina schimbatului vitezelor fara a mai concentra absolut toti neuronii spre actiunea asta imi permit sa observ si partenerii de drum. In afara domnilor care sunt extrem de amabili si ma lasa sa schimb benzile, imi zambesc si-i trimit bezele celei mici (bine, asta cand nu imi dau lectii despre retrovizoare si prioritati in intersectie), in afara de doamnele care conduc masini cam de 10 ori mai scumpe decat "Costic-Costic" (cum ii zice fiica-mea) si nu contenesc a emite ganduri deloc pasnice la adresa mamei meie (mama, imi pare rau), pe langa toti pietonii abulici ce par gata sa se sinucida in fiecare dimineata, mai exista in trafic niste personaje.
Ei merg pe scuter. Sau pe motor. Primii, cei care s-au dus la carrefour sa-si ia un bax de apa, trei prosoape, servetele de hartie si au bagat si-un scuter in cos, n-au carnet. N-au nici un Dumnezeu. Ei stiu ca la rosu stai si la verde pleci. In urma ta poate sa vie si potopu', poa' sa ninga, poa' sa ploua, ei au scuter noua si li se cam rupe.
Motociclistii sunt ceva mai constienti de valoarea chestiilor pe care stau calare. Dar uneori si ei au impresia ca au bagat jaratec in rezervor in loc de benzina sau motorina sau ce or folosi motocicletele ca sa mearga ca vantu' si ca gandu'.
Azi, unul dintre scuteristi s-a gandit ca e loc intre benzi. A incetinit el, ca era rosu, dar nu de tot. Asa ca a sters usor oglinda retrovizoare din dreapta a unui Volvo.
A indoit-o, cum s-ar spune. S-a oprit ceva mai incolo si s-a uitat in urma, sa vada dimensiunile catastrofei. Soferul din Volvo i-a batut obrazul. Scuteristul a ridicat din umeri. Soferul i-a facut semn sa se intoarca, sa indrepte oglinda. Scuteristul si-a indesat mai bine casca pe cap si a sters-o.
And I say, Romania is my country....
