Strada Apusului - azi, despre curentul electric

De cand locuiesc la marginea cartierului de vile cunoscut sub denumirea de "Rosu" am experimentat o multime de chestii pe care nu ma asteptam sa le mai traiesc in Romania lui 2008.
Am crezut tot timpul ca denumirea strazii pe care locuim are legatura cu soarele, cu faptul ca suntem cam in Vestul capitalei, cu gena poetica a celui ce a botezat multe strazi din jur ori la betie, ori cu un dictionar enciclopedic langa dansul. Dar nu, are de-a face cu Electrica S.A.
Sau cum s-o mai chema acum regia asta cu lumina. Al carui serviciu de deranjamente este apelabil la 9291 sau asa ceva.
N-am sa povestesc cum am montat mobile la lumina lumanarii. Nici cum a invatat fiica-mea ca daca mami a zis nu pune mana pe flacara puiule, ca te arzi, asta inseamna ca luminita aia albastruie chiar arde si pielea te ustura si se face basicuta alba care trebe sparta, vai, c-un ac rosit in foc (deja bat campii, s-a fript ea dar nu am ajuns pana la ace, lasati-i pe aia de la DPC sa doarma linistiti).
Am sa spun doar atat: intr-o luna de zile, pe strada Apusului au fost trei pene majore de curent. Dupa prima pana de curent n-am avut internet cam zece zile. Dupa a doua pana de curent, am pierdut doua contracte de colaborare. Iar azi, doamnelor si domnilor, am tradus cateva pagini la lumanare, noroc ca aveam bateria de la laptop incarcata.
Cand a pus mana pe telefon (multumesc pe aceasta cale gazdei noastre care ne-a lasat spre folosinta nu doar peretii dansei ci si un telefon model mai vechi care nu depinde de priza) sa sune la deranjamente electrica, mi-am auzit sotul razand in hohote si mi-am zis: sigur au pus astia ceva in ceara de la lumanare sau pur si simplu, omul, exasperat de perspectiva unor noi contracte duse pe apa Sambetei, a cedat nervos. Ei bine, nu. De cedat nervos au cedat aia de la Electrica.
Se poarta mai nou robotii. "Bine ati venit la serviciul deranjamente blablabla, continuarea acestei discutii inseamna ca sunteti de-acord sa va inregistram (da, Doamne! ar insemna ca macar aleator asculta cineva discutiile astea si ia nota de cum sunt tratati clientii) pentru limba engleza apasati pe 1, pentru detalii despre factura apasati pe 2..." cunoasteti discursul.
Ei bine, in aceasta seara, dupa ce ni s-au stins becurile, computerele si tot ce mai era bagat in priza, exact cand ne pregateam sa apasam pe 1 o voce blonda a zis: "va informam ca e deja in lucru avaria din zona Militari, pe strazile ... ... ... si Apusului."
Aferim! si nici n-a mai trebuit sa apasam pe vreo tasta.
Multumim pentru consideratie. Sa ma bucur sau sa plang la gandul ca exista un mesaj preinregistrat care mentioneaza ca se lucreaza pe strada mea si care imi taie orice sansa de a urla la un angajat de la departamentul de relatii cu clientii al Electrica S.A.?
Din episodul urmator:
Ghid de supravietuire - cum sa cobori viu din 178 si legenda soferului cu palarie cu boruri largi...

Precedentul Kosovo

După ce am dezbătut cu Emil N soarta Serbiei la o ciorbă de văcuţă şi am combătut cu domnul Grupul de la Cluj pe teme asemănătoare dar şi despre fariseism,
după ce am refuzat ani de zile să îi răspund serios tatii, care, din 1991, mă tot anunţă că într'o bună zi va trebui să vină la Bucureşti cu paşaport (deşi îl rog de ceva vreme să îşi facă unul, refuză...),

după ce am respins categoric orice teorii conspiraţioniste şi nu am crezut că în era globalizării se va mai putea vorbi despre caducizarea cu forţa a Trianonului,
după ce i'am spus unui fost coleg de facultate, în prezent sociolog, că e pur şi simplu tâmpit, când m'a întrebat de ce nu am declarat, în decembrie '89, independenţa Banatului,
după ce am citit acest articol din Die Presse despre un sat uitat de lume la graniţa româno-ungaro-sârbă şi m'am gândit preţ de o secundă la câte (nici unul!) articole despre Banat s'au scris în presa austriacă, în presă, în general - până acum, când albanezii din provincia Kosovo au făcut ce au făcut (romanele şi memoriile lui Richard Wagner nu se pun),
după toate acestea am primit - pe mail - şi dovada că Vadim şi restul lumii au dreptate!

Dar până să ne fure ungurii Ardealul, fraţi români, o mână criminală, plătită, probabil, de "bulgarul" Hristo Stoickov (îl ştiţi, machidonul ăla care a jucat viscki fotbal în selecţionata castraveciorilor muraţi, a încercat, apoi, să antreneze dar, mai ales, a luat o decizie nefericită: a vorbit)... o mână, deci, criminală, marionetă a revizioniştilor de la Sofia, care visează la dezlipirea Dobrogei din trupul ţării care l'a primit cu pâine şi sare pe exilatul Ovidiu şi a vândut, 2000 de ani mai apoi, flota
of, fraţi români, acea mână criminală a inserat acest următor neadevăr istoric pe harta patriei-mamă:



Oare Chirilă cel mic cum îşi va cânta vara asta pe plajă în ureche romanul muzical al vieţii sale?
PS: Mulţumesc supra-numitei Ana pentru fotografie!