Nu sunt singurul, asadar, cu oaresce nostalgie fata de un loc pe care Bucurestii de maine doar ce l-au ingropat. Am vazut de mai multe ori ca lumea gaseste Bloguresti dand cautare dupa MICM poze. Tare... nu imi amintesc sa fi spus cuiva ca am de gand sa strang aceste secvente din ultimele zile ale cladirii pe care am prins-o dincoace de epoca MICM, pe cand, pe aici... dar am mai scris despre asta, cand cu Apolodor. Am aflat si ce se va construi acolo ("terenul Postei, cladirile altora"). Life is an one way road...
Well, moartea face rating, nu?
Acum, locul e viran, inconjurat de un gard metalic (nu mai povestesc despre absenta oricaror plase de protectie impotriva imprastierii prafului, Bucurestii nu stiu sa fi trait vreodata atatacivilizatie a demolarilor). Probabil ca acest miniserial de adio are si un va urma...
