În minunatul cartier Berceni, zi-lumină, ora 15:30. Trei viteji, trei eroi ai neamului, trei, Doamne, şi toţi trei, tăbară pe o fătucă de 50 de kilograme care tocmai se aproviziona de la un bancomat şi îi fură portofelul - acte, carduri, cashul de întreţinere tocmai scos de la bancomat, cartela de RATB...
Strada plină descoperă brusc avioane roz pe cer şi nimeni nu intervine.
Câteva minute mai târziu, în secţia de poliţie 26, fata mai ia o tură de "siguranţă şi încredere". Scrie o declaraţie în care, la final, trebuie să şi precizeze dacă vrea sau nu să se constituie în parte civilă. Dacă are pretenţia să-şi recupereze prejudiciul, ăia cam o sută de euro cu care vor trăi liberi până la adânci bătrâneţi găinarii noştri conaţionali.
Şi de ce, mă rog, musai să ştie poliţia română dacă păgubitul vreau sau nu să îi târască prin tribunale pe hoţii care - oricum! - nu vor fi niciodată prinşi? Probabil că organul nostru are obiceiul de a profita de buimăceala românului tocmai violat, conştient că nu îşi va recupera niciodată banii (câţi n'am spus "dă'i dracu' de bani, mie mi'e de alergătura după acte..."?) pentru a'i spune "hai, bagă acolo că nu ai pretenţii la recuperarea prejudiciului, acestea le scriu, susşin şi semnez!". După care păgubitul pleacă şi de două ori BEEP şi cu banii luaţi iar poliţaiu' nostru răsuflă uşurat că nu tre'să mai aştepte şi poate clasa dosarul cu autor necunoscut. Vreme în care cei trei viteji, trei eroi ai neamului lasă, la fereastra sectoristului, un pachet de Kent sau o sticlă de Dom' Profesor ca semn de aleasă preţuire.
Ia mai furaţi, măi! Hăăăăăăăăăăi+hăi!
Strada plină descoperă brusc avioane roz pe cer şi nimeni nu intervine.
Câteva minute mai târziu, în secţia de poliţie 26, fata mai ia o tură de "siguranţă şi încredere". Scrie o declaraţie în care, la final, trebuie să şi precizeze dacă vrea sau nu să se constituie în parte civilă. Dacă are pretenţia să-şi recupereze prejudiciul, ăia cam o sută de euro cu care vor trăi liberi până la adânci bătrâneţi găinarii noştri conaţionali.
Şi de ce, mă rog, musai să ştie poliţia română dacă păgubitul vreau sau nu să îi târască prin tribunale pe hoţii care - oricum! - nu vor fi niciodată prinşi? Probabil că organul nostru are obiceiul de a profita de buimăceala românului tocmai violat, conştient că nu îşi va recupera niciodată banii (câţi n'am spus "dă'i dracu' de bani, mie mi'e de alergătura după acte..."?) pentru a'i spune "hai, bagă acolo că nu ai pretenţii la recuperarea prejudiciului, acestea le scriu, susşin şi semnez!". După care păgubitul pleacă şi de două ori BEEP şi cu banii luaţi iar poliţaiu' nostru răsuflă uşurat că nu tre'să mai aştepte şi poate clasa dosarul cu autor necunoscut. Vreme în care cei trei viteji, trei eroi ai neamului lasă, la fereastra sectoristului, un pachet de Kent sau o sticlă de Dom' Profesor ca semn de aleasă preţuire.
Ia mai furaţi, măi! Hăăăăăăăăăăi+hăi!