Vreau un credit pentru loc de veci. Mă tem că doar asta îmi pot permite (vezi postul de mai jos). Adica nu eu, ci copiii mei, care vor plăti, după moartea-mi, dobânda la bancă. Nu, dom'le, piaţa imobiliară nu-i sănătoasă la cap şi nici n-o să-şi revină prea repede, după cum nu uită să ne explice zilnic, prin ziare, la radio sau la televiziuni, "analiştii imobiliari", o specie interesantă de lupi în blană de oi. Analiştii noştri imobiliari sunt, de fapt, agenţii imobiliari, adică tipii ăia care trăiesc din comisionul caselor pe care le vând şi care, logic!, sunt interesaţi să provoace creşterea preţurilor. Analizaţi, băieţi, analizaţi cu spor! Păi, cum să nu merite o garsonieră cu bulină 70.000 de euro?!
Primarul Onţanu s-a răsculat împotriva firmei care se ocupă cu reparaţiile pe Colentina. Cică au întârziat cu lucrările o lună (!!!), că n-au pasaje etc. Le-a dat o amendă de 100.000 de lei. Deci pentru Onţanu de la o lună în sus se cheamă că e întârziere.
În sfârşit, iată şi cel mai interesant eveniment al zilei. Azi-dimineaţă am avut onoarea să împart tramvaiul cu Radu Paraschivescu. Acelaşi care scrie de zor în EVZ despre manelişti (audio şi video), taximetrişti, trenuri, scări rulante, mă rog, chestii d'astea picante şi de zi cu zi. Aşa că mă aştept ca următoarea marfă pe care o va preda EVZ-ului să fie despre cum pute metroul uşor al lui Băsescu şi cum ar fi putut să-şi cumpere leucoplast cu rivanol in dreptul staţiei Crângaşi, dacă ar fi fost în stare să tragă aer în piept şi să strige după băiatul care vindea.
11.6.07
Băi, mai dă-o-ncolo de treabă!
Chiriile locuintelor au crescut la nivel national cu 93% in luna mai fata de luna aprilie a acestui an, potrivit estimarilor facute publice ieri de Institutul National de Statistica (INS), cuprinse in buletinul lunar efectuat pentru rata inflatiei.
...
Conform INS, cresterea chiriilor a avut drept cauza o hotarare de guvern, intrata in vigoare la 30 martie, care a crescut de patru ori chiriile la locuintele de stat incepand cu luna mai, de unde si cresterea evidentiata de statistica oficiala.
Din Evenimentul Zilei de mâine
...
Conform INS, cresterea chiriilor a avut drept cauza o hotarare de guvern, intrata in vigoare la 30 martie, care a crescut de patru ori chiriile la locuintele de stat incepand cu luna mai, de unde si cresterea evidentiata de statistica oficiala.
Din Evenimentul Zilei de mâine
2. 200. DoiDoiDoi. Alo!
Suntem online (în această formulă, desigur) de 200 de idei. Cu alte cuvinte, entry-ul Adei despre metrou & stuff ne fu al 200-lea.
Vroiam să scriu despre o cafenea din Bucureşti, într-un ciclu pe care l-aş putea numi "Cafeneaua de luni". Rămâne în stand-by, pentru că...
A fost, mai întâi, un doi, cifra 2, ivit/ă în colţul din stânga-sus al display-ului batrânului şi înţeleptului meu Nokia 6610. Bătrân = aflat la vârsta la care "la toamnă îl dau la şcoală". Înţelept = care nu şi-a umplut mintea cu toate drăcoveniile pentru care îmi sunt de folos alte aparate ci ştie un pachet micuţ de lucruri; micuţ da' bun: să sune, să se lase sunat, să trimtă şi să primească mesaje scrise, să stocheze numere de telefon, să-mi amintească zile de naştere...
Şi m-am trezit cu acest 2 despre care vă vorbeam. De cum a apărut cifra a dispărut reţeaua. Şi mi-a devenit imposibil să îi cer bătrânului & înţeleptului să facă lucrurile acelea mărunte pe care ştia să le facă.
Nici unul din sms-urile trimise de mine nu a ajuns la destinaţie. Cu o excepţie: cel pe care mi l-am trimis mie. De control.
Şi a fost duminică seara şi n-am avut reţea. Şi l-am închis, pe telefon, peste noapte; şi s-a făcut dimineaţă. Şi i-am dat drumul. Şi tot n-am avut reţea. Şi am pornit spre oraş. Şi m-au ajuns din urmă mesaje adunate peste noapte - apeluri ratate & iesemesrui. Şi am vrut să le înapoiez (compostate). 'geaba!
Am sunat la 222, să văd dacă nu cumva am rămas fără cei 800 de cenţi pe care îi aveam încă vineri. Suna ocupat. Am sunat la 333. Suna ocupat. Am sunat la 200. Ocupat. Am sunat la Sprâncenatu'. Ocupat. I-am dat sms Sprâncenatului. Nu i-a ajuns. Am sunat-o pe mama. Ocupat. Nu i-am trimis sms, că uită mereu cum se umblă cu mobilul pentru a citi mesajele scrise. Mi-am trimis, în schimb, mie sms. Mi l-am primit. Iarăşi.
Am sunat la 112. A sunat! Am închis repede. Sper să nu îmi fur vreo amendă.
Am dat un mail şi m-a sunat Sprâncenatu'.
Am pus ochii pe www.orange.ro, am pus mâna pe un telefon fix, am sunat la 0213... servicii clienţi şi am aşteptat până ce un consultant de-al lor va putea să îmi preia apelul pe care, m-au avertizat, ei îl vor înregistra. Şi am stat. Şi am aşteptat. Unsprezece minute a durat.
Şi mi-a răspuns Nicolae Sarealbă (îl cheamă ca pe - fostul? - şef al districtului Crevedia de drumuri naţionale)... mi-a spus, deci, Sarealbă că am fie o problemă de reţea, fie una de cartelă, fie una de telefon.
ESTE!
Şi m-a rugat să aştept cinci minute lângă telefon, că mă va suna el.
Şi m-a sunat (la 11: 10) să-mi spună că există, într-adevăr, o problemă de reţea (ce ţi-e şi cu căldurile astea, năucesc calculatoarele din centrală) dar s-ar putea să nu am această problemă. L-am întrebat dacă sunt eu blond sau chiar e vreo problemă cu informaţia pe care tocmai mi-a dat-o.
Am aflat doar că acel 2 simbolizează o anume tehnologie GPRS premergătoare lui 3G. Şi mi-a mai spus că nu poate ştii dacă e de la telefonul meu sau de la ei. Şi mi-a mai spus că revine, într-o oră.
A trecut ora. Mi-am mai trimis un sms de control. I-am trimis unul şi Sprâncenatului. Le-a primit amândoi. Am încercat să îl şi sun. Degeaba - ocupat. Am sunat iarăşi la 222. Ocupat. Am sunat iarăşi la 333. Ocupat. Am sunat la mama. Ocupat. Am sunat la 112. Sună! Poate-mi fur vreo amendă!
Eu nu vreau decât să-şi ia dracului înapoi 2-ul acela din colţul stânga-sus al display-ului şi să îi permită bătrânului şi înţeleptului meu telefon mobil să-ţi facă treaba pe mai departe, cel puţin în valoarea celor 800 de cenţi cu care eu, un biet muritor de rând, am creditat firma Orange - multinaţională nimerită pe mâna unor români incapabili să angajeze măcar suficienţi consilieri clientelă cât să facă faţă cantităţii de apeluri pe care o primesc de la utilizatori ca mine.
Nu-i aşa că dacă nu v-aţi plătit la zi factura vă taie abonamentul?
A trecut şi sfertul academic peste ora promisă de Sarealbă. N-a sunat.
PS: La ultima discuţie îmi urase O ZI FRUMOASĂ! Damned...
Later edit (15:46): Oh, ce greu trece ora la Orange!
Later edit to the previous later edit: It's almost 7 PM! No news!
Another day, another edit: Nu s-a lămurit nimeni ce & cum!
Vroiam să scriu despre o cafenea din Bucureşti, într-un ciclu pe care l-aş putea numi "Cafeneaua de luni". Rămâne în stand-by, pentru că...
A fost, mai întâi, un doi, cifra 2, ivit/ă în colţul din stânga-sus al display-ului batrânului şi înţeleptului meu Nokia 6610. Bătrân = aflat la vârsta la care "la toamnă îl dau la şcoală". Înţelept = care nu şi-a umplut mintea cu toate drăcoveniile pentru care îmi sunt de folos alte aparate ci ştie un pachet micuţ de lucruri; micuţ da' bun: să sune, să se lase sunat, să trimtă şi să primească mesaje scrise, să stocheze numere de telefon, să-mi amintească zile de naştere...
Şi m-am trezit cu acest 2 despre care vă vorbeam. De cum a apărut cifra a dispărut reţeaua. Şi mi-a devenit imposibil să îi cer bătrânului & înţeleptului să facă lucrurile acelea mărunte pe care ştia să le facă.
Nici unul din sms-urile trimise de mine nu a ajuns la destinaţie. Cu o excepţie: cel pe care mi l-am trimis mie. De control.
Şi a fost duminică seara şi n-am avut reţea. Şi l-am închis, pe telefon, peste noapte; şi s-a făcut dimineaţă. Şi i-am dat drumul. Şi tot n-am avut reţea. Şi am pornit spre oraş. Şi m-au ajuns din urmă mesaje adunate peste noapte - apeluri ratate & iesemesrui. Şi am vrut să le înapoiez (compostate). 'geaba!
Am sunat la 222, să văd dacă nu cumva am rămas fără cei 800 de cenţi pe care îi aveam încă vineri. Suna ocupat. Am sunat la 333. Suna ocupat. Am sunat la 200. Ocupat. Am sunat la Sprâncenatu'. Ocupat. I-am dat sms Sprâncenatului. Nu i-a ajuns. Am sunat-o pe mama. Ocupat. Nu i-am trimis sms, că uită mereu cum se umblă cu mobilul pentru a citi mesajele scrise. Mi-am trimis, în schimb, mie sms. Mi l-am primit. Iarăşi.
Am sunat la 112. A sunat! Am închis repede. Sper să nu îmi fur vreo amendă.
Am dat un mail şi m-a sunat Sprâncenatu'.
Am pus ochii pe www.orange.ro, am pus mâna pe un telefon fix, am sunat la 0213... servicii clienţi şi am aşteptat până ce un consultant de-al lor va putea să îmi preia apelul pe care, m-au avertizat, ei îl vor înregistra. Şi am stat. Şi am aşteptat. Unsprezece minute a durat.
Şi mi-a răspuns Nicolae Sarealbă (îl cheamă ca pe - fostul? - şef al districtului Crevedia de drumuri naţionale)... mi-a spus, deci, Sarealbă că am fie o problemă de reţea, fie una de cartelă, fie una de telefon.
ESTE!
Şi m-a rugat să aştept cinci minute lângă telefon, că mă va suna el.
Şi m-a sunat (la 11: 10) să-mi spună că există, într-adevăr, o problemă de reţea (ce ţi-e şi cu căldurile astea, năucesc calculatoarele din centrală) dar s-ar putea să nu am această problemă. L-am întrebat dacă sunt eu blond sau chiar e vreo problemă cu informaţia pe care tocmai mi-a dat-o.
Am aflat doar că acel 2 simbolizează o anume tehnologie GPRS premergătoare lui 3G. Şi mi-a mai spus că nu poate ştii dacă e de la telefonul meu sau de la ei. Şi mi-a mai spus că revine, într-o oră.
A trecut ora. Mi-am mai trimis un sms de control. I-am trimis unul şi Sprâncenatului. Le-a primit amândoi. Am încercat să îl şi sun. Degeaba - ocupat. Am sunat iarăşi la 222. Ocupat. Am sunat iarăşi la 333. Ocupat. Am sunat la mama. Ocupat. Am sunat la 112. Sună! Poate-mi fur vreo amendă!
Eu nu vreau decât să-şi ia dracului înapoi 2-ul acela din colţul stânga-sus al display-ului şi să îi permită bătrânului şi înţeleptului meu telefon mobil să-ţi facă treaba pe mai departe, cel puţin în valoarea celor 800 de cenţi cu care eu, un biet muritor de rând, am creditat firma Orange - multinaţională nimerită pe mâna unor români incapabili să angajeze măcar suficienţi consilieri clientelă cât să facă faţă cantităţii de apeluri pe care o primesc de la utilizatori ca mine.
Nu-i aşa că dacă nu v-aţi plătit la zi factura vă taie abonamentul?
A trecut şi sfertul academic peste ora promisă de Sarealbă. N-a sunat.
PS: La ultima discuţie îmi urase O ZI FRUMOASĂ! Damned...
Later edit (15:46): Oh, ce greu trece ora la Orange!
Later edit to the previous later edit: It's almost 7 PM! No news!
Another day, another edit: Nu s-a lămurit nimeni ce & cum!
Vesti din Vanghelistan - Orasul de sub oras
N-am mai mers demult cu metroul pe magistrala 1 asa ca ieri am trait diverse stari: de uimire, incantare, dezgust si in cele din urma ridicat din umeri. Pentru cei care nu au avut ocazia sa circule cu metroul in ultimul timp, acest post va fi un fair-warning: vechile garnituri de metrou, cele originale de prin anii '80 arata acum jalnic, sunt acoperite de graffiti (unele chiar dragute, altele de-a dreptul hidoase), atat de vopsite incat la prima vedere te gandesti bine daca ai curajul sa pasesti in vagoanele alea au ba. La statia Eroilor sunt multe tablouri cu clowni (haioase). Aurolacii care o cantau pe-aia cu "mamelor din lumea-ntreaga", de cand Margineanu si-a insusit hit-ul, au fost inlocuiti de jongleri in echipament complet (cam roz dupa parerea mea), care arunca in aer popice stralucitoare, spre incantarea pustilor. Adultii isi feresc privirile, ca de ceva obscen. Nu prea ies bani din jongleriile in metrou asa ca asta ma face sa cred ca si jonglerii sunt de fapt parte dintr-un program cultural.
Telegrama pentru primar:
Dom' primare, aia din sectorul trei au copaci multi si niste locuri de joaca (la umbra) grozave, cu orar de functionare si paznic.
News Update:
La Razoare (dar numai in week-end) o echipa formata dintr-o pustoaica de vreo opt ani si un baietel de vreo 13 spala parbrize. Fata mai cere din cand in cand cinci mii, de-o ciocolata. "Atat imi mai trebuie, cinci mii sa-mi iau si eu o ciocolata." Din surse sigure (co-echipierul fetei) am aflat ca nu e cazul sa ii dati cinci mii:
"Nu-i dati doamna, ca se drogheaza!"
Telegrama pentru primar:
Dom' primare, aia din sectorul trei au copaci multi si niste locuri de joaca (la umbra) grozave, cu orar de functionare si paznic.
News Update:
La Razoare (dar numai in week-end) o echipa formata dintr-o pustoaica de vreo opt ani si un baietel de vreo 13 spala parbrize. Fata mai cere din cand in cand cinci mii, de-o ciocolata. "Atat imi mai trebuie, cinci mii sa-mi iau si eu o ciocolata." Din surse sigure (co-echipierul fetei) am aflat ca nu e cazul sa ii dati cinci mii:
"Nu-i dati doamna, ca se drogheaza!"
Post curcubeu
Lucra vidanja-n Cişmigiu
Din ea, maneaua răsuna
Şi-mi era sufletul pustiu
Şi sulul mi se termina...
Curcubem?
Se întâmplă şi la ei, numai că ei au şi nişte frumuseţi de fulgere ca cireaşă pe tort. Păi, să nu te oftici?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)