Papă-lapte = român.
Link
8.8.08
5, 4, 3, 2, 1...
După excelentul post de ieri al lui Popej mă trezesc eu ca ultima dintre zânele invitate la botezul micuţei viitoare frumoase din pădurea adormită şi să fac rectificarea cuvenită care nu schimbă , neapărat, soarta ci o îndulceşte.
În vreme ce Gică Dubbya se va înghesui cu Băsescu şi Sarkozy în tribuna deschiderii jocurilor olimpice de la Beijing, sportivii americani, mai înţelepţi decât s'ar putea uneori crede, au găsit modul de a îi spune preşedintelui lor că li s'a cam luat de aventuri cu idioţi: drapelul Statelor Unite va fi purtat de Lopez Lomong, sudanez din Darfur, naturalizat şi calificat în echipa de atletism.
La miliardul şi de perechi de braţe de muncă de care dispune, China a avut timp suficient, şapte ani, să rezolve până la ultimul detaliu întreaga maşinărie organizatorică. A reuşit să camufleze ceea ce trebuia camuflat - şi, asta, ostentativ, în văzul întregii lumi. E foarte posibil ca, din punct de vedere sportiv, Jocurile Olimpice de anul acesta să fie o reuşită. Ceea ce mă bucură. Vorba lui Vlad Petreanu, nici nu mai contează medaliile, când îi vezi pe sportivi cât de mult muncesc pentru a ajunge acolo. E meritul lor, e bucuria lor. Jocurile lor nu trebuie să sufere din cauza unor imbecili.
Cât timp au trebăluit ca furnicuţele micii chinezi, în meticulozitatea lor, în religiozitatea cu care se apucă de lucru, mai marii partidului unic au găsit reurse umane să organizeze un comitet care să împuşte spiritul olimpic. În toată povestea, stupidă, a retragerii vizei fostului patinator american Joey Cheek, înregimentat într'o organizaţie ce militează pentru implicare în rezolvarea crizei din Darfur, singura chestie faină e că argumentul invocat de strapii de la Beijing a pus, în sfârşit, America în faţa unui răspuns pe care ea, în aroganţa funcţionarilor săi, obişnuieşte să îl împartă cu generozitate: conform cronicarului olimpic al lui Seattle Times, the government needn't provide a reason. Asta nu mă face să simpatizez în vreun fel puterea comunistă chineză. Singurii care îmi repugnă, în aceste momente, mai mult sunt nefericiţii de bolnavi care guvernează şi se duc la ceremonia de deschidere, legitimând un totalitarism dement: Bush, Sarkozy, Băsescu...
PS: Probabil ştiţi deja (cei care trec pe aici trec şi pe blogul lui Petreanu) - aia mică, Ioana Răduca, a comis'o din nou; şi, cum o cunosc, ştiu că a ieşit ceva de excepţie.
În vreme ce Gică Dubbya se va înghesui cu Băsescu şi Sarkozy în tribuna deschiderii jocurilor olimpice de la Beijing, sportivii americani, mai înţelepţi decât s'ar putea uneori crede, au găsit modul de a îi spune preşedintelui lor că li s'a cam luat de aventuri cu idioţi: drapelul Statelor Unite va fi purtat de Lopez Lomong, sudanez din Darfur, naturalizat şi calificat în echipa de atletism.
La miliardul şi de perechi de braţe de muncă de care dispune, China a avut timp suficient, şapte ani, să rezolve până la ultimul detaliu întreaga maşinărie organizatorică. A reuşit să camufleze ceea ce trebuia camuflat - şi, asta, ostentativ, în văzul întregii lumi. E foarte posibil ca, din punct de vedere sportiv, Jocurile Olimpice de anul acesta să fie o reuşită. Ceea ce mă bucură. Vorba lui Vlad Petreanu, nici nu mai contează medaliile, când îi vezi pe sportivi cât de mult muncesc pentru a ajunge acolo. E meritul lor, e bucuria lor. Jocurile lor nu trebuie să sufere din cauza unor imbecili.
Cât timp au trebăluit ca furnicuţele micii chinezi, în meticulozitatea lor, în religiozitatea cu care se apucă de lucru, mai marii partidului unic au găsit reurse umane să organizeze un comitet care să împuşte spiritul olimpic. În toată povestea, stupidă, a retragerii vizei fostului patinator american Joey Cheek, înregimentat într'o organizaţie ce militează pentru implicare în rezolvarea crizei din Darfur, singura chestie faină e că argumentul invocat de strapii de la Beijing a pus, în sfârşit, America în faţa unui răspuns pe care ea, în aroganţa funcţionarilor săi, obişnuieşte să îl împartă cu generozitate: conform cronicarului olimpic al lui Seattle Times, the government needn't provide a reason. Asta nu mă face să simpatizez în vreun fel puterea comunistă chineză. Singurii care îmi repugnă, în aceste momente, mai mult sunt nefericiţii de bolnavi care guvernează şi se duc la ceremonia de deschidere, legitimând un totalitarism dement: Bush, Sarkozy, Băsescu...
PS: Probabil ştiţi deja (cei care trec pe aici trec şi pe blogul lui Petreanu) - aia mică, Ioana Răduca, a comis'o din nou; şi, cum o cunosc, ştiu că a ieşit ceva de excepţie.
Later edit: o voce. Pentru cine nu'l cunoaste, Ai Weiwei este, între altele, proiectantul Cuibului de pasăre, stadionul olimpic din Beijing.
Din trafic: Shut up and drive
Savuros, merita citit articolul lui Paul Nasaudeanu in Cuget Liber, ziar local de Constanta. De citit la cafea: aici .
PS: De la Mamaia la 2 Mai sunt aproximativ 50 de km. Pe primii 14 i-am facut ieri in 2 ore.
PS: De la Mamaia la 2 Mai sunt aproximativ 50 de km. Pe primii 14 i-am facut ieri in 2 ore.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)