Deasupra Bucureştilor fulgeră în plină iarnă!
4.12.08
România îl sugrumă şi pe Oprescu
Bună ziua.
Mă numesc Nadina, Nadina Nedelea, poate mă ştiţi, ne prefacem de câţiva ani că facem o chestie de se cheamă comunicare. Cum, nu ştiţi? Phuaaaai, cum de nu? Suntem două: eu, ziaristă cu un cv în care am cam pierdut simţul ridicolului şi Marie Jean, această fecioara Maria răpită în numele lui Băsescu.
Tot nu ştiţi, nu?
Well, după ce anul trecut m'am dat în bărci (pardon, yahturi) când am ratat promovearea târgului de lux, fac PR şi imagine pe la PSD, mai exact pentru independentul Sorin Oprescu; dar şi pe lângă de Vanghelie garantata Oana Mizil.
E cool, nu? Este!
Am prostul obicei de a spune "O, da, sigur, cum să nu? Se poate! Daţi'mi un mail!" după care refuz să mai răspund la mailuri, mă dau în şedinţe când sună telefonul, nu răspund la SMS. Nici măcar cât să spun "Vă rog să mă pupaţi în cur!"
Mă ocup de imaginea omului despre care o parte dintre români e convinsă că poate scăpa ţara de marinar. Eu mă ocup, eu, care port imaginea atât de românească a mitocăniei şi şmecherelii. Şi nu îmi pare rău că le'am dat cu flit unor nemţi. Adică, hei, ia să se ducă dracului în Germania lor şi să mă lase în pace cu principiul ăla al lor "Ein Mann, ein Wort!".
Mă numesc Nadina. Nadina Nedelea.
La revedere!
Mă numesc Nadina, Nadina Nedelea, poate mă ştiţi, ne prefacem de câţiva ani că facem o chestie de se cheamă comunicare. Cum, nu ştiţi? Phuaaaai, cum de nu? Suntem două: eu, ziaristă cu un cv în care am cam pierdut simţul ridicolului şi Marie Jean, această fecioara Maria răpită în numele lui Băsescu.
Tot nu ştiţi, nu?
Well, după ce anul trecut m'am dat în bărci (pardon, yahturi) când am ratat promovearea târgului de lux, fac PR şi imagine pe la PSD, mai exact pentru independentul Sorin Oprescu; dar şi pe lângă de Vanghelie garantata Oana Mizil.
E cool, nu? Este!
Am prostul obicei de a spune "O, da, sigur, cum să nu? Se poate! Daţi'mi un mail!" după care refuz să mai răspund la mailuri, mă dau în şedinţe când sună telefonul, nu răspund la SMS. Nici măcar cât să spun "Vă rog să mă pupaţi în cur!"
Mă ocup de imaginea omului despre care o parte dintre români e convinsă că poate scăpa ţara de marinar. Eu mă ocup, eu, care port imaginea atât de românească a mitocăniei şi şmecherelii. Şi nu îmi pare rău că le'am dat cu flit unor nemţi. Adică, hei, ia să se ducă dracului în Germania lor şi să mă lase în pace cu principiul ăla al lor "Ein Mann, ein Wort!".
Mă numesc Nadina. Nadina Nedelea.
La revedere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)