A venit primăvara. Vă rog, ordonaţi!

Încercaţi să ghiciţi pe coperta cărei reviste puteţi citi aceste fragmente:

"E primăvară! Iar puritatea gândurilor noastre găzduieşte albul ghioceilor de martie, adăugând renaşterii căldura sufletelor în faţa speranţei. Şi cum speranţele renasc, în toată frumuseţea lor, primăvara, avem toate motivele să uităm pentru o clipă, un anotimp, un an, o viaţă, de răceala tristeţii ori de gerul iernii şi să ne bucurăm. Putem fi mai fericiţi, mai buni, mai puri (...) Purtând în inimi credinţa binelui, pe buze, misterul zâmbetului, iar în suflete, gândul curat, se cuvine, în acest început de redeşteptare la o altă viaţă, să închinăm o vorbă bună, o lacrimă de recunoştinţă şi o cupă de respect aparent fragilei fiinţe de lângă noi, femeia. Femeia mamă, femeia soră, femeia iubită".

Nu e corect, ştiu că v-aţi prins, aţi văzut poza, dar, credeţi-mă, merită să citim şi finalul, a cărui poieticitate îi face pe mulţi să se scarpine zdravăn sub caşchetă, pentru că, domnilor, pe raza moşiei lui Fătuloiu este mulţi oameni talentaţi cu armă în dotare :

"În acest context, indiferent de conotaţiile date de fiecare dintre noi dorinţei, binelui, iubirii, prinosul gândului curat al tuturor poliţiştilor români să se reverse, ca o continuă admiraţie, asupra colegelor noastre poliţiste".

Da, este vorba de numărul 2/2007 al revistei Poliţia Română.

Indiferent de conotaţiile pe care le putem da misterului zâmbetului, noi ştim prea bine că respectul aparent pentru girofarul care trece pe lângă noi pe Kisseleff se revarsă ca un prinos de sentimente adresate femeii mamă, femeii soră şi femeii iubite a agentului de poliţie, sentimente mai puţin bune, mai puţin pure, mai puţin curate...

Blogureşti la Pasajul Basarab

Ieri au început lucrările la Pasajul Basarab. Aşa cum ne-au spus, au închis zona pentru maşini. Autogara particulară de lângă IDM funcţionează în continuare, dar veste fosforescente păzesc intrarea în zona unde se desfăşoară ostilităţile.

Cu excepţia fetelor care le zâmbesc poliţiştilor, nimeni nu poate intra cu maşina în zonă (vezi Golful din cele două imagini de mai jos). Estimăm că, în curând, pe aici va fi o mare parcare cu gagici, deci şantierul o să fie un bun spaţiu de agăţat.

Oare oamenii ăştia ştiu că vor fi demolaţi? Şaormăriile duduie de parcă mai ieri s-au deschis. De la balconul unei case în care, cu vreo 2-3 ani în urmă a fost sechestrată şi obligată să se prostitueze o minoră, un moş scârbos scuipă printre capetele trecătorilor. Pe ăsta nu-l ia nimeni cu buldozerul?

Oare unde s-or fi mutat aurolacii, că n-am văzut decât unul, destul de curat, deci mult sub standarde. Or fi migrat spre Gara de Nord?

Deocamdată pe şantier au înfipt nişte steguleţe roşii şi dau găuri cu pickamerul. Probabil, peste o lună, vor reuşi să decoperteze tot. Sună promiţător!

Acum nu mai circulă pe aici autobuzele, aşa că, îndoiţi de tonele de bagaje, călătorii se târăsc până la Gara de Nord. Pe Strada Fluviului, pe unde e deviată cea mai mare parte a traficului, maşinile parcă au viteza sloiurilor de gheaţă. Mi-e milă de strada asta, care nu pare să fi văzut roată de autobuz la viaţa ei. Propun ca după terminarea lucrărilor să se numească Splaiul Styxului.

M-am urcat pe pasarelă şi fac poze. „Să vii după o lună să fotografiezi şi să vezi că n-au făcut nimic”, îmi strigă cineva.

În sfârşit, de sus, îl văd şi pe Dorel. El e! Uite cum dă cu ascuţitu’ ăla de desfăcăreţ în gâtul sticlei de bere! Doi ani ziceaţi? Poate doi ani sa(l)batici.

Fotograful nu mai locuieşte aici!

Cândva...

Ce vremuri, dom'le! Lasă, domnule, nunţi, mirese, serbări de sfârşit de clasa I sau alte minunăţii dintr-astea. Că-şi tundeau copilul şi veneau, înainte de începutul şcolii, să-i facă ultima poză cu chica din vacanţă.

Alea-s mofturi. Nu vezi?

Ilie Năstase a stat cuminte pe scaunul din faţa becurilor ălea de sute de waţi. Şi Florin Piersic. Casanova după Casanova după Casanova... Şi?

Ce Polaroid, dom'le? Prin '90 cine făcea, printre primii, poze tip la minut tip? Ce se mai înghesuia, pe atunci, lumea să plece din ţară. Îi trebuia fiecăruia paşaport. Şi?

Şi au venit japonezii ăştia, cu tehnica lor digitală. Şi ăia de la paşapoarte fac pozele direct la ei. Şi la buletine la fel. Şi lumea asta... Cine-şi mai pune fotografiile pe hârtie?

Acest spatiu este de inchiriat

Şi Bucureştii se fură, nu-i aşa?

Ţepelor, onoarea Republicii!

Ăştia nu se lasă şi vor să umple videanul din capul Primarului General al Capitalei. Lume colorată, idealişti şi fundamentalişti, oameni energici şi nostalgici, miciparizieni şi adversari politici, nu contează, important e ca vocile acelora ce n-au uitat de inelul verde şi restul promisiunilor primarului care face să zguduie videanul despre care vorbeam în fraza anterioară!

Aşadar: dacă primarul vrea să construiască până la Dumnezeu, muritorii de rând ar trebui să-l tragă puţin de mânecă!

Sâmbătă, între Catedrala Sfântul Iosif şi Primăria Generală, via Piaţa Revoluţiei, încă un marş pro Bucureşti, o capitală cu doar un sfert din media de spaţiu verde a metropolelor europene. Un oraş în care se dezafectează parcuri (Plumbuita, Bordei, Herăstrau, în curând şi parcul Gării de Nord) în vreme ce între Ateneu (established 1888), Palatul Regal / Muzeul Naţional de Artă (1870), cel al Internelor (fostul CC), Biserica Kreţulescu (1722) şi Biblioteca Centrală Universitară (fostă, din 1885, Fundaţia Culturală Carol I) se pregăteşte construcţia unui ansamblu de clădiri de beton şi sticlă, asemeni celei ce îngroapă, deja, Caterdala Sfântul Iosif. Adio, Piaţa Revoluţiei?