"Rumäniens Top Ten"

Şi pentru că tot a început la Romexpo târgul de turism, revista germană Focus prezintă, în ediţia sa online, un top 10 al celor mai interesante obiective turistice din România. Nu ştiu care au fost criteriile ordonării, dacă este sau nu o ierarhie, cert este că galeria foto începe cu Sibiul care, titrează autorul Hans Werner Rodrian, este Rumäniens Schönste - adică cele mai frumuseţea maximă ale României. Apoi: Branul ("domiciliul secret al lui Dracula"), Scărişoara, urşii coborând până în bătătura orăşenilor, zona peninsulară a Constanţei (pentru multiculturalismul ei dus până aproape de limita interculturalismului), Sarmisegetusa (cu specificaţia că, deşi în text se vorbeşte despre Ulpia Traiana, imaginea este de la Grădiştea), albastrul de Voroneţ, Delta şi iarăşi Litoralul, de data aceasta pentru mare. Nu lipseşte nici scumpul Bucureşti şi Palatul Marii Nebunii: "Nu că sediul de astăzi al Parlamentului ar fi vreo frumuseţe dar monstruozitatea sa, gigantomania îl recomandă".

Lumea în statistici pentru to(n)ţi

Excelentă sinteză a lumii în care trăim realizată pe înţelesul cititorilor lui Daily Mail (cia Jordan Duckworth)!

Chipurile, Marean

De-abia aseară, la ultimele ştiri de la Prima TV, am văzut protestul celor de la centrul de plasament din sectorul 5. Şi astfel ziua s-a încheiat minunat, cu nişte hohote de râs sănătoase.
Să vă povestesc: locatarii centrului de plasament se temeau că vor fi aruncaţi în stradă după împlinirea vârstei de 18 ani. Unii se urcaseră pe clădire şi cereau în cor să vină Vanghelie. Zis şi făcut. Soseşte şi primarul, care-i dă la o parte pe gardieni şi începe să se certe, mai supărat ca la congresele PSD, cu unul dintre protestatari:

Vanghelie (răcnind): Bă, tu nu mai ţipa la mine!
Tânărul (ţipând): Nu ţip!
Vanghelie (urlând): Bă, n-auzi să nu mai ţipi la mine?!
Vanghelie (zbierând): Câţi ani ani?! Bă, câţi ani ai?! Bă, zi câţi ani ai, mă?!
Tânărul (ţipând): 24 de ani.
Vanghelie (ţipând): Şi de ce nu eşti la muncă, mă?! (afară e întuneric, e noapte)
Tânărul îi răspunde ceva, pe acelaşi ton răstit.
Vanghelie (urlând enervat): Bă, n-auzi să nu mai ţipi la mine?!
Tânărul (în defensivă, dar tot ţipând): Nu ţip, sunt răguşit!
Vanghelie (dezlănţuit): Băăă, dacă eşti răguşit, te dau afară, mă!

Urmează scurta declaraţie a lui Vanghelie după calmarea situaţiei.

Marean (calm, ferm, glumeţ cu ziariştii) spune că problema oamenilor se va rezolva. Primăria le va închiria apartamente, plătindu-le chiria în avans pe un an. Şi urmează fraza la care am zguduit patul de râs. Atenţie: „O să le alocăm o suprafaţă de teren pe care, chipurile, să-şi construiască o casă”.

De câtă sinceritate musteşte acest om! Auzi, „chipurile”! Adică, să fim serioşi, domnule, îşi fac ei casă acolo! Ne facem că le dăm aşa, la vrăjeală, ca să nu mai cheme televiziunea altădată. O remarcabilă sinceritate de simpleton, care te loveşte-n cap cu tone de stupoare când te aştepţi mai puţin. În lume, sunt puţini oameni care ajung la astfel de performanţe. Bucureştiul să fie mândru că are aşa ceva!

Google-ul îţi dă 158.000 de rezultate la o căutare cu numele primarului de la 5. În comparaţie, acelaşi Google găseşte doar 118.000 rezultate cu Patapievici. Păi pot raţionamentele lui Patapievici să concureze cu hohotul sănătos care te zguduie când îl auzi/vezi pe Vanghelie? YouTube conţine 14 filmuleţe cu Marean. Patapievici apare doar în 3.
Nu e clar de ce?