17.11.08

Dom'le, CNArd ăştia!

Nişte unii cu, probabil, musca pe căciulă au decis că spotul vânătorilor nu poate fi difuzat la televizor ca reclamă pentru un ziar (nu'i nici o taină, e Caţavencu) care apare miercuri!






La fel cum au făcut cu ăstea:








Frate, CNA e moşia lu' tac'su? Sau e la Caracal?

Vorba cuiva, prin vecini: dom'le, nu pot ei cenzura cât putem noi posta pe net!

Realitatea după ureche

Eşti ok?
Îhî!

De vreo trei ori în câteva minute a trebuit să dau, sâmbătă seara, asigurări sms că viaţa mea decurge normal. Nu, nu mă bate nimeni; n'am luat foc; da, sunt în tribună, în galerie.

A doua zi aveam să mă lămuresc. Pe la 9 şi 20, sâmbătă seara, Realitatea TV a întrerupt ca să anunţe că galeriile de pe Ghencea s-au luat la bătaie, că dinspre galeria stelistă a zburat o petardă către galeria lui Poli şi că spiritele, inflamare, blablabla...
Câteva minute mai târziu, încă un breaking news: panică pe faţa cititorului de prompter, pus în situaţia de a rosti o altă ştire needitată. Galeriile, zice televizorul, au părăsit stadionul şi se vor lua la bătaie pe străzi, în condiţiile în care jandarmeria nu a dislocat efective suficiente pentru a face faţă blablabla...

Până acum am crezut că ştiriştii dau, atunci când distorsionează advărul, dovada relei voinţe, am crezut căsunt instigaţi să dezinformeze, că manipulează! Încep să cred că totul e doar o mare prostie şi ţine de nivelul execrabil al multora dintre oamenii care aduc ştirile.

Galeria Stelei a aruncat, într-adevăr, cu petarde - dar nu înspre galeria lui Poli. S-au jucat, de fapt, acolo, între ei, cu torţele. Dacă ar fi aruncat până în galeria lui Poli, Zmărăndescu nu ar fi sărit cu siguranţă la bătai ci s'ar fi repezit să'l culeagă pe aruncător şi să'l ducă în cantonamentul atleţilor. O aruncare de peste 100 de metri te califică automat pentru olimpiada de la Londra.
Iar bătaia ce a urmat s'a dus între suporterii echipei StOaia şi zmărăndeii behecaltiăţii sale Oierul. Tot acolo, la celălalt capăt al stadionului, departe de cei cam 1000 de timişoreni veniţi sâmbătă seara în Ghencea.
Stereotipuri. Dacă e vâlvă în tribune, gata, e bătaie generală, se bat galeriile între ele!

Restul e tâmpenie şi sângele infestat cu virusul Ştirilor de la ora 5 care curge prin tot mai mulţi ştirişti. Şi că Realitatea suferă cel mai tare de sindromul ăsta o dovedeşte şi informaţia că un singur miner disponibilizat şi'a deschis o afacere din salariile compensatorii.
Hai, zi să mori tu! I'ai verificat pe toţi? Sau, iar aşa, a fost multmai simplu să preiei un clişeu?

Fi'mi'ar scârbă...

Bucătăreasa civilă

În curtea mea sunt când mai mulţi, când mai puţini câini. Niciodată sub şase. Să zicem nouă, cum e acum.
Pe rând, fiecăruia dintre ei i se pare că a inventat lătratul. Şi se dă ocoş, şi se dă stăpân. Se mai muşcă între ei, c'aşa'i între prieteni. După care rolurile se schimbă.
Important e să am destulă alifie să le curăţ rănile.

Am citit, ieri, un aşa zis editorial apărut vineri sub semnătura selectă şi preţioasă a uneia dintre personajele de pe scena societăţii civile, un fel de gospodină cu alură de fundamentalist al unor principii semipreparate puse, apoi, într-o ciorbă pe care o vinde ca 100% naturală. Fără e-uri.
Hop'aşa, cucoană, nu te mai ambala, pe cuvânt, că dacă pui numai din plic, se vede că în castron nu fierbe găina bătrână şi morcovu' tânăr. Pe bune, acum, vrei să spuie lumea ce ştie despre metodele matale ştiinţifice şi echidistanţa matale, de'ai să te trezeşti că ţi se scorojeşte şandramaua de bucătărie?
Eu atâta am avut de zis! Sau facem comandă de alifie?

Urban şi taximetriştii

Spamărul meu preferat face bine, se bălăngăne şi manipulează la greu, că doar, s'a prins el, este voievod în ţara bizonului!
Ca găinarii ăia de taximetrişti independenţi, cică, îi ştiţi, ăia care scriu cu cifre mari preţul de pornire şi mic-mititel, dedinjus, megapreţul pe kilometru.