Mi'am adus aminte de 16 februarie. Din garile patriei ne'a alungat un sectorist din Mizil, maraind la aparatele de fotografiat ca un gardian de Pentagon, doar cu unghiile netaiate. Mai trist e ca, o data cu noi, organu' s'a apucat sa ii goneasca si pe niste pustani care gasisera loc viran de o miuta la o poarta improvizata pe un perete al garii oricum pustii. Daca am mai fi stat pana se intuneca am fi dat peste Geo Bogza grabindu'se sa prinda urmatorul tren. Inca nu venise vremea de aprins felinare dar, dupa cum arata fatada, captusita cu funduri de lazi de portocale si anunturi de prim ajutor in caz de cutremur, pariu ca seful de gara, care ne'a trimis dupa o aprobare la regionala Buzau, inca se mai incalzeste cu suba si vechiul cuptor cu lemne, rotund, din otel, pe a carui plita au dat in foc mii de cafele la ibric (ala albastru, cositorit de doua ori pe an)...
Asa ca cel mai bun loc pentru a mai vedea ce face batranul cheferist, cand nu scumpeste biletele, a fost, pana la urma, chiar la uzinele Grivita, alea unde au tras'o de coada pe sirena. In fata s'a bagat o societate de asigurari, o banca, RARul, sectia accidente usoare si ce tun imobiliar se poate da acolo, cat de curand (vis'a'vis de rugina atelierelor au aparut deja cateva show-room-uri de'ale lui tata Tiriac, semn clar ca...).
In spate, dincolo de sine, in cartierul 16 februarie, ah, ce Romania reala...
Vasile Roaita, frate, avem treaba!
