Externiştii

De la un moment dat, lumea le'a strigat că nu mai e nevoie de ei.
Cu toate acestea, ei s'au încăpăţânat să existe, să gândească, să scrie, să fie activi, să înţeleagă, să transmită. Pentru că ştiau că lumea are, de fapt, nevoie de ei.
Dar dintre ei, cei tot mai puţini, încă unul a plecat. S'a dus să nu mai deranjeze cu ideile care au refuzat să se scufunde în gândirea provincială dominantă.
Magdalena Boiangiu a plecat. Noi am rămas şi mai expuşi mizeriei de fiecare zi. Pe care, până la urmă, ne'o merităm.

Aţi auzit, zilele acestea, pe cineva plângând?

Se caută proprietarul unui teckel dispărut!

Milogeala de stat

Băi, statule român, matale, pe care te doare de mine fix la cinci kilometri (neasfaltaţi) de başcă, băi, nesimţitule care eşti şi'l furi pe tata (prin căcănăria numită "impozit") din pensia muncită şi pusă la teşcherea la vremea ei (bani de pe urma cărora, băi, statule, ai băut o bere bună şi'ai mâncat o pâine caldă câteva decenii bune)...
Aşa!
Băi, statule nesimţit care eşti!
Cum, adică, vine chestia asta?
Îl chemi pe tata, HR pensionat (furat amar de vreme de tine), o dată pe săptămână la tribunal şi îl citezi ca martor, ca să nu'l plăteşti pentru munca de consiliere (pentru care scoţi din portofelul meu şi al altor fraieri milioane de euro - când ai un unchi influent care trebuie să execute un "studiu de fezabilitate") când te dau în judecată pensionarii care îşi vor drepturile pentru că ţi'ai bătut joc de legi şi le'ai făcut bătrâneţea cum le'ai făcut, de fapt, toată viaţa, băi, stat fascistocomunistotâlharopomanagiu ce eşti?
Profiţi de faptul că tatei îi pasă de foştii săi colegi, pensionarii care te'au dat în judecată, de banul lor muncit şi pe care te caci pe tine să'i dai înapoi, ai?