Bideul şi Copoul

Nu ştiu cât a costat bideul cu care a cadorisit sediul Partidului Democrat senatorul cu acelaşi renume (bideu) Marius Marinescu, tipul care îi facea zile fripte deloc irascibilului Adriean Videanu. Oricum, pe lângă weceul public din Copou, bordurile videanului din capul Primăriei noastre sunt nişte biete jucării nevinovate, mizilic, bani pentru ciungă şi seminţe.

Ce ştie oare să facă buda ieşenilor, măi, tată? Că dintre toate toaletele extravagantului Jemal Wright, modelul Isis, cel în cristale Swarovski, valorează numai 75.000 - dolari, nu euro! Şi nici wc-ul cu telecomandă şi mp3player de la Toto nu e! Bine, ar mai fi buda din aur, prezentată la târgul de lux Extravaganza de la Moscova, la un preţ special rusesc (250.000 de euro).

Două gări, două şantiere

La Köln, în Breslauer Platz, în spatele gării princpiale, se construieşte. Regulamentul local spune clar: orice lucrare de excavare se face sub atenta supraveghere a arheologilor. De altfel, orice săpătură scoate la iveală mici vestigii - fie ele romane, fie medievale. Bombarfamentele aliaţilor au răvăşit oraşul de pe Rin astfel că întregul oraş e un vast sit arheologic. Câteodată autorizaţia de construcţie este anulată pentru că amplasamentul este mult prea bogat în istorie. Nimeni nu are nimic de obiectat. Unde-i lege nu-i tocmeală.

Bucureşti. Primarul, Adriean Videanu, continuă ceea ce nu au reuşit să termine comuniştii. Vestigii istorice? Mofturi! Ce, un ciob din oala lui Bucur? Da' ce, era de marmură? Măcar avea borduri Bucur, ăsta, la stână? N-avea. Ia, gata, un bloc de birouri, vă rog. Şi defrişaţi copacii ăia. Repede! Cum? Poarta asta e monument istoric? Ia, repede, răsturnaţi o macara peste ea, să vedeţi cum nu mai e.

Nu ştiu cum dracului se face, totuşi, că, indiferent de numărul filtrelor suplimentare prin care trece un şantier la Köln, tot reuşesc nemţii ăia să termine vreo patru lucrări până când la Bucureşti de abia începe spartul unui rând de asfalt...

A propos, îşi aduce aminte cineva de câte decenii stă căscată stă gaura aia cât toate zilele între Piaţa Chibrit şi Podul Constanţa?

"La mama" mă-tii!

"Doamna doctor", i-a spus asistenta, la sfârşitul scandalului, şefului de secţie boli infecţioase, "nu vă mai enervaţi. De 30 de ani lucrez fără mănuşi, vreţi dumneavoastră acum să-l convingeţi pe imbecilul ăsta de director că avem nevoie pe secţie de mănuşi de unică folosinţă? Nu vă mai enervaţi, doamnă doctor, zău aşa..."

Schimbare de cadru.
Orădeni (Rodica & Bogdan) veniţi în interes de serviciu la Bucureşti. Foame. Prânz. La mama, Călăraşilor colţ cu Delea Veche (loc de care mă leagă nişte amintiri de pe când mileniul în curs era mai mult decât mic). Caşcaval pane, cartofi prăjiţi, cu brânză rasă. Şi un Rooibos de portocale, vă rog! Chelnerul ia meniul de ceaiuri, îl răsfoieşte (probabil că e nou angajat, nu l-a folosit încă) până ajunge la ultima pagină. Se luminează / lămureşte: Rooibos orange doriţi?
Well, thank You, Lord, for the English, I finally could have a conversation with a Romanian waiter in Romania, in Bucharest, on Delea Veche Street.
Vine ceaiul, vin şi porţiile de mâncare, Bogdan, ca un june holtei, în plină şi continuă creştere ce este, mănâncă înfulecând, fără mofturi. Rodica, mămică de felul ei, în timpul liber, în rest puţin şefă de revistă de (tele)comunicaţii, muşcă din primul cartof şi constată că porţia a fost pregătită (probabil) atunci când se întâmplau amintirile mele cu La mama de (aproape) altă dată.
Apelăm la ruşinea unui piccolo (ospătarii aveau nişte bancuri de împărtăşit în jurul casei de marcat) şi rugăm să se întreprindă ceva în sensul confortului gastronomic al oaspeţilor noştri ardeleni. Ceea ce începe a se concretiza printr-o lungă pauză. Ultima soluţie: dat iama în bucătărie. Unde aflăm cu stupoare că vin imediat cartofii, sunt în fripteuză. Minunat, dar aţi încercat să vă gândiţi puţin la faptul că în timp ce se prăjesc aceşti cartofi se răceşte caşcavalul?

În cele din urmă vin două porţii noi - sau, mă rog, calde, în schimbul porţiilor parţial atinse. Aşa că, la final, am găsit toţi bănuţii de după virgulă şi dacă 46,20 RON a scris pe bon, apăi, no!, 46,20 am lăsat. Iar dacă aţi mâncat ieri după amiază, mai târziu de ora 16:00, caşcaval pane la La mama, să ştiţi că s-ar putea să fi fost cel din porţia aproape neatinsă a Rodicăi!

PS: Să ştiţi că la Edgar's Pub îţi aduce un tub de miere, ca acelea de ketchup, nu o cutiuţă de 20 de grame. Adio, mamă!