David şi Adam. Şi un învingător.

Am avut o revelaţie când am citit Potenţialul erotic al soţiei mele. Azi dimineaţă, în târg, l'am văzut pe David Foenkinos. Nu ştiam cine e. Vedeam un june, un foarte june, cu fularul încolăcit boem la gât, cu nişte zulufi şi ochelari de neurodandy. Am trecut mai departe. Când m'am întors, o doamnă de la o televiziune îi cerea câteva cuvinte. Am ridicat curios privirea şi i'am văzut numele pe un afiş, lângă o masă la care tânărul dăduse şi urma să mai dea autografe. Am tras puţin cu urechea şi m'am convins repede că doamna a primit o to-do-list din regie: ia două vorbe de la ăla, ia două vorbe de la ălalalt, ia'mi câteva cadre cu X, mergi şi vezi ce se spune la lansarea aia... Am cumpărat unul din cele două volume recent traduse (ulterior am văzut că la standul editurii care l'a scos era cu 3 lei mai ieftin) şi i'am cerut un autograf. Pentru un suferind de colecţionită, s'il vous plait, i'am zis. Ah, m'aţi citit, îmi răspunde. Da, şi vă mulţumesc pentru inspiraţia de a'l scrie. Ce tânăr e! Şi ce departe a ajuns!

X

Mai târziu, din coada la cafea, l'am văzut pe trimnbulindul* Adam. Clocotrea prin târg. În urma lui venea un Înger Blond.
Când a fost primit în Academia Română, Adam Puslojic a spus: "Bine, eu vin la Bucureşti, vin la Ploieşti, merg în Maramureş... Nu cred că mai am motive să umblu atâta. Voi, românii, aţi început să'l iubiţi pe Nichita."
Inseparabil, vorba Marianei Dan, ca un concept: AdamNichita.
Adam a primit un dar de la prietenii moroşeni ai Îngerului Blond. O editură din Baia Mare a început să publice operele complete ale poetului din Negotin. Ar trebui să se cheme Biblia după Adam.



* Trimbulind? Frumos definit de XTina.

PS:
- A trecut un an de când ne'am văzut ultima oară. Şi asta e cea mai mare realizare.

Ce victorie a spiritului, frate!

De fapt, e minunat să mergi la Gaudeamus. Cărţile, ah, siiiiiiiiigur, căăăăăăăăărţile, acolo, în târg, parcă's mai zemoase, iar discountul, ehei, te face să te simţi că ai cumpăra gratis. Dacă'i la discount cumpărăm orice. Nu contează că, poate, n'o să citim. Prea curând sau niciodată.

Bună dimineaţa din târg. Poetul a ieşit din turnul de fildeş.
Gata, sună Paul Dăianu, poetul cu trompeta. Deşteptarea.
"E bine, sănătos, mulţumesc". Probabil l-a întrebat cineva de cocoşul cel cu care a defilat la ediţiile trecute. O fi ciorbă, şniţel, oale şi ulcele...
Doi emokids, ea şi el. El: "... şi mi'a reproşat că sunt prea romantic..."
De după colţ, o voce ruginită: "... dacă aş avea bani!". Vocea prinde formă, la fel de ruginită. Şi, aplecându'se către mine, citeşte două cuvinte în germană. Un abur intens odorizat încă de la prima oră a dimineaţii, un dampf, de fapt, mă turmentează. "Eminescu... ăăă, când l-a întrebat ce vrea să se facă a spus că pictor. Ăăăă... poet".
Şi se duce, cu dampf cu tot.
După colţ, la standul ASE, un domn vorbeşte despre un program. Nu ştiu ce program. Vorbeşte încet. Nu'l aud. Oricum nu'l ascultă nimeni. Sunt doar cei care se ocupă de stand în preajma lui.
Ce mare succes au broşurile, dom'le. E gratis, nu? Pot să iau, nu? Pot lua două? Mulţumesc.
Domnul profesor de la ASE a terminat de mormăit. Nu l'a aplaudat nimeni. Din zare, undeva prin labirint, se aude Dăianu. Paul Dăianu. De fapt, se aude trompeta lui. "Nimeni nu mă aude", se lamentează vocea poetului. Şi sună din nou.
Phuaaaaaaaaaaai... În Romexpo nu se vând ţigări. Aşa că au apărut băieţii deştepţi. Un pachet = 150 de mii. Cică au şi găsit cumpărători!
"Broşurile sunt gratis? Daaaaa? Mulţumesc!"

Şi standul MIRA:


Manualul poliţistului de paşapoarte. O victorie a spiritului.