13.8.08

Şi, totuşi, puţină Olimpiadă

Cred că fetele astea, cu bronzul lor pe echipe, în concursul de gimnastică, sunt de toată isprava. Nu poate fi mereu aur, nu e nici o dramă. Pe dramă au dat'o americanii... Cică televiziunea chineză ar fi decis ordinea pe podium!
Vestea bună, puţin la marginea acestui context, e că, pierzând fotbalul, TVR o să înceapă să transmită în direct alte campionate interne. La polo, de exemplu. Ceea ce, pentru moralul unei discipline la care, dacă Muntenegru nu s'ar fi desprins de Serbia, România ar fi participat la Olimpiadă, e cât se poate de sănătos.

Discopolitcs: Obama Astley

La sfârşitul anilor '80, trioul de producători Stock, Aitken & Waterman devenise un fel de mass production factory pentru industria disco. Pe bandă rulantă ieşeau "şlagăre" iar discotecile se umpluseră de Jason Donovan, Kyilie Minogue sau Donna Summer, Bananarama, Laura Branigan, Samantha Fox sau Rick Astley. Care Astley a devenit celebru, în 1987, cu Never gonna give you up.
Un american cu (probabil) ceva nostalgii din vremea aceea şi'a amintit de hitul lui Astley ascultându'şi posibilul viitor preşedinte:


Turnul de fildeş, aici Scorbura! Se aude?

Vorbeam cu un (fost) coleg deunăzi, la o cafea, despre tot ce nu înseamnă organizaţiile media bucureştene. Între altele, puncta amicul, nu se pune problema unei investiţii serioase în jurnaliştii de calitate, cu exemplu clar numărul mic al celor trimişi de redacţii la cursuri sau seminarii susţinute acolo unde presa are deja decenii multe (uneori de ordinul zecilor) de experienţă şi este un organism viu, nu o trâmbiţă prăfuită.
E clar pentru fiecare cititor de ziar românesc: agenda media diferă de agenda publică; singurele suprapuneri survin la nivelul tabloidelor, dar acolo vorbim despre un public de calitate îndoielnică şi despre un disconfort aproape cronic în faţa unor subiecte ce implică un anume consum neuronal.
Vine toamna şi prin birourile redactorilor şefi se clocesc "relansări". Aş vrea să spun că aştept să mă las surprins dar cred că aştept degeaba.
Pornind de la un articol publicat în American Journalism Review, Dan Gillmor, de la PBS, a realizat deunăzi un interviu cu un cunoscător al peisajului (american) media, Will Bunch, de la Philadelphia Daily News. Transcriptul integral este aici; dar mi s'au părut interesante câteva idei ale lui Bunch (le dau copy/paste pentru că aceia care pot lua notiţe nu au nevoie de traducere):
The first thing, whether you’re a newspaper editor or broadcast news director, is this simple test: Go to Flickr, Technorati and YouTube and search on your community name.
(…)
Second, stop pretending your organization is an oracle. It’s not. You don’t know everything, and even if you did you couldn’t publish or broadcast as much as you’d like to.
(…)
Third, make sure your audience can respond and, in many cases, join the journalistic process. Comments are only a start. (…) expand the conversation with the community in the one place where it’s already taking place: the editorial pages. Invert them. Make the printed pages the best-of and guide to a conversation the community can and should be having with itself.

Coş de aproape trei puncte

Pe unul din stâlpii de semnalizare rutieră din colţul cu ceas al Gării de Nord se plantează un coş de gunoi.
Asta e vestea bună.
Restul veştii: pentru un coş se speteau trei oameni iar al patrulea stătea, ostoit, la umbră, pe soclul suportului unui outdoor; undeva, mai departe, un al cincelea stătea liniştit la volanul maşinii de serviciu parcate anapoda, cu avariile puse.
Paranteză: era prea intens traficul şi n'am pututu să oprescu să pozezu. Am închisu paranteza.
Alte nedumeriri:
- cum poţi dresa lumea românească să facă uz de coşurile de gunoi?
- cum poţi îndesa în astfel de coşuri verzi adevăratele gunoaie ale României?