27.5.09

Teatru'n gară

Orient Express Festival are, diseară, prima din cele două reprezentaţii de teatru programate să se desfăşoare în Gara Băneasa.
Oare şi acum va fi interzis fotografiatul?

Gore & Tamara



Am mai scris despre viaţa la ţară, despre cum devii din pretendent la statutul de fin şi neînţeles intelectual rasat un (vorba Sprâcenatului) mamoş comunal de succes. Una dintre poveşti începea în miezul unui text despre trecerea web-ului românesc la stadiul 2.0 şi se termina cu prima contribuţie la efortul naşterii unui viţel.

Povestea se repetă anual. Cu sau fără preambuluri colaterale. De data asta nu am mai fotografiat punctul culminant. Doar am de la fătările anterioare. A doua zi, pe lumină, n'am ratat, însă, ocazia. La drept vorbind, fie nu ştiam că se întâmplă, fie ştiam dar am omis să ţin minte. Ce nu înţeleg este de ce vacile astea două, Zoe şi Mura, nu'şi aleg şi ele momente mai umane să fete.

Care va să zică, în creierii nopţii (de abia aţipisem), Zoe s'a pornit să născă primul plod.
Lucrurile se linişteau. Dar... Tataie, rămas să se mai arunce un ochi post-natal, a apărut la uşa casei, aducând precipitat vestea: haideţi repede că mai face unul. Aventura de aici, abia, a prins suculenţă - şi nu mă refer la sucul amniotic de pe blăniţa nou-născuţilor.

Vaca, deh, vacă... După ce l'a produs pe primul, în mijloc, vaca Zoe (a.k.a. Joiţica) s'a răsucit cu curul ei (de vacă) spre colţul grajdului. Şi aşa a prins'o fătarea de'a doua. Străduieşte'te, Cristiene, să răsuceşti acele 200 de kile bovine cu măcar 10-15 grade, să putem opera extragerea a II-a!

Ea, săraca vacă, nu mai înţelegea nimic. Ea ştia că şi'a făcut treaba. Fătase şi'l lingea de zor pe primul. A durat ceva să o convingem că's doi p'acolo. Nasoală treabă, să creşti gemeni.

Oboseala şi disconfortul aveau să se piardă în creierii ăia ai nopţii când totul a fost salvat de tentativele - când succesive, când simultane dar, cu siguranţă, eşuate - de a se ridica.

Câte un Bambi tre'să apară, la un moment dat, în viaţa fiecăruia dintre noi. Altfel am trăit degeaba.

Cu toate duşurile făcute şi cu tot cu spirtul folosit, tot mi'a luat o zi întreagă să scap de mirosul de balegă & placentă din palme...

De ce merg la vot pe 7 iunie

Pentru că, de data aceasta, dincolo de numele de mai bună sau mai proastă calitate de pe listele propuse de partidele româneşti, votul meu poate îngroşa, la nivel european, rândurile grupului politic european pentru care optez.
Pentru că sper într'o Europă (într'o bună zi) mai puternică şi mi'aş dori ca (dincolo de inevitabilele interese de haită) regulile să le facă, pe cât posibil, o mână de oameni care militează pentru valorile în care şi eu cred.