Eu nu ma plictisesc niciodata. N-am timp. N-am cum. Chiar daca as avea timp, au altii grija sa nu ma plictisesc.
Vinerea trecuta am aflat ca luni dimineata la 10 si 15 trebuie sa fiu pe post la matinalul pentru diaspora. Dar si seara de la 21 trebuie sa fiu pe post. Seara de la 21 era batuta in cuie, dimineata de la 10 se mai putea jongla cu dansa. Asa ca am amanat prezentarea matinalului pentru miercuri. Luni seara la ora 24 intram in casa dupa o zi inceputa la 6.30. Marti la 9 eram inapoi la birou. Pregatind matinalul de miercuri. Stiri, destule. Evenimente culturale la NY, Paris, Stockholm, Praga. O petitie importanta pentru romanii din UK. Cursuri de limba romana la Madrid. Ce mai, aveam totul gata: playlist facut, desfasurator facut, invitat special chemat la 10 fix. In dimineata asta, totul parea sa mearga bine.
Imi luasem deja pastilele la ora 6.30, servisem si sotul cu antibiotice. Pe la 7.30 copila se trezise si nu intrase peste noi. Asta insemna ca apucasem inca o ora de somn. Eram in schema, odihnita, aveam timp, totul era bine. Conform planului. Nimic nu prevestea degringolada.
Ajungem la gradinita, copila incepe sa planga sfasietor. Mi-a luat cam cinci minute s-o desprind de mine si sa plec bufnind si trasnind de la gradinita, cu un ghem in cosul pieptului. Asta ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Dar nu. Am ajuns la birou. Mi-am printat stirile. Am mai aruncat un ochi pe desfasurator. Am facut un ceai. Am dus in emisie cd-uri, md-uri, foi, ceai. A venit invitata.
La zece si 3 minute aflu ca in loc de buletin de stiri avem editie speciala, vorbeste Presedintele.
Dar nu vorbeste mult, mi se spune cam asa din pragul usii. Fii pe faza si cand zice multumesc, incepi matinalul.
OK. Se face si un sfert. Imi cer scuze de la invitata, ii explic ca vorbeste El Presidente si ca va trebui sa mai avem putina rabdare. Vine colegul cu revista presei. Ii explic si lui situatia. Suntem in stand by.
10.20 renunt la lansarea de la NY. Procesul ghetourilor din Nordul Transilvaniei era oricum o chestie elitista. El Presidente vorbeste. Economia merge rau. Facem politica si noi in paralel. Discutam despre borduri si asteptam sa auzim "Va multumesc".
10.25 Scot jumatate din piesele pregatite. El Presidente vorbeste. Mamele din Romania nu sunt stimulate sa faca al doilea copil, nu exista infrastructura. Ne bufneste rasul.
10.30. Vine si omul de la sport. Te sun eu, lasa, mergi in birou, te chem cand ajungem la stiri sportive.El Presidente vorbeste. Populatia Romaniei nu se va putea sustine. Stim.
10.40. Arunc jumatate din stiri. Ma gandesc ce mai pot face in 15 minute. El presidente inca vorbeste.
10.42. Imi cer scuze de la invitata. O sa inregistram ceva dupa 11, n-are sens sa vorbim pe fuga. Chem si omul cu stirile economice. Am schema clara in cap: semnal de post 15 secunde. 3 minute revista presei, iese Steliu intra Florin pe 30 de secunde cortina, 2 minute sport, 30 de secunde cortina, iese Florin, intra Stefan. 3 minute stiri economice, 30 de secunde cortina, 3 minute cu petitia din uk si cursurile de la madrid si promo programe de seara si la revedere, pe maine dimineata si terminam glorios cu o piesa muzicala. El Presidente vorbeste. Nu mai aud ce zice, dar nu zice "va multumesc".
10.47. Pleaca omul cu revista presei. El Presidente vorbeste.
10.48. Pleaca omul cu sportul. El Presidente vorbeste.
10.50. E deja prea tarziu pentru orice. Sa bage muzica. Sa bage cortine. Ies din studio. El Presidente nu mai vorbeste. Redactorul sef se supara. Editia speciala se terminase. Eu nu mai eram la microfon. De ce n-am zis macar pe ce post ne asculta oamenii. Ar fi trebuit sa intre macar semnalul de post. Intrase, dar durase doar 5 secunde si in zapaceala generala nu se auzise.
Ma reped inapoi la microfon. Spun: ati ascultat discursul tinut de presedintele Romaniei, Traian Basescu, in fata Parlamentului. Si fac semn. Sperand ca doamna de la pupitru are prezenta de spirit sa bage gingle-ul cu semnal de post mai lung. N-are. E vina mea. Trebuia sa stau acolo. Trebuia sa-i zic. Sa fac minuni in 10 minute. Sa fi intervievat invitata. Sa fiu vie. N-am fost. Sa prevad efectul fluture. I never saw that coming. Despre discurs vorbesc. Apai cand El Presidente vrea sa se adreseze natiunii, se adreseaza. Spre exemplu in seara asta la tvr1 trebuia sa fie la ora la care scriu acest post un mare film: "Marile Sperante". A fost editie speciala. Ascult. Astept sa aflu ceva nou si nu aflu. Nici editiile speciale nu mai sunt ce-au fost.
LE: tocmai m-a lamurit CTP: in dimineata asta El Presidente a vrut sa spuna: "Sa traiti prost si sa ii injurati pe ei".
