Când vor fi îndeajuns de măricei pentru a înţelege lumea, îmi voi aduce copiii aici şi le voi spune: Dragii miei, vedeţi voi strada asta pe care muncitorii-doreli se pregătesc să asfalteze? Aici am stat eu în tinereţe. Phuai, ce vremuri erau! Ce vremuri, măi copii! Oamenii foloseau nişte ceasuri deşteptătoare numite bormaşine, apa caldă se oprea câte 10 luni pe an, pepenii se vindeau la colţul străzii, şoferii îşi parcau maşinile una peste alta, vecinii socializau inundându-se unul pe altul şi desertul preferat de toţi era sămânţa dă floare. Pe aici trecea faimosul 336, vânzătoarea de la alimentară avea un compartiment special cu pastile Orbit în casa de marcat, ca să dea restul clienţilor, şi ghena era mereu curată, pentru că oamenii erau mai pragmatici şi aruncau gunoaiele direct pe geam.
Vedeţi voi, copii, aici tatăl vostru a devenit bărbat şi-a învăţat să se spele la lighean.
