3.4.07

La Titi. Established 1942


N-am fire de păr în cap câţi am îmbrăcat.
Şi are ceva fire... Părul i-a încărunţit dar ce-a rămas (şi a rămas ceva, la pragul geloziei unora, nu spui cine!) stă vâlvoi, contrastând cu tenul măsliniu de vechi meşteşugar peste o fizionomie cum, probabil, ni se ridică dinspre subconştient către ochii minţii ori de câte ori ne încearcă să reconstruim forfota dimprejurul Lispcanilor cu negustori germani şi evrei.
A îmbrăcat. În România, Germania, Canada, America, Arabia Saudită...
Pe pereţi atârnă veşminte de toate culorile. Cele mov sunt greco-catolice?
Nu... dar am croit şi pentru catolici. Şi nu numai.
În curtea interioară ce parcă stă să cadă, în care numai ochiul curios trage după sine trecătorul întâmplător, pe sub bolta joasă & strâmtă, cu faţadă renovată dar cu proprietari repuşi în posesie însă prea săraci pentru alte reparaţii, atelierul bătrânului croitor stă pitit într-o încăpere ceva mai lată decât anvergura braţelor lui Titi. Nici nu-i trebuie mai mult, acum. Pe vremuri avea un atelier mult mai mare. Ce înseamnă pe vremuri? De când croieşte rase preoţeşti?
Numai din 1942.