Parfumul discret al vieţii în centru

Mirosuri îmbietoare ca în centru nu găseşti nicăieri. Unde, oare, în ţara asta te mai trezeşti dimineaţa în mirosul dulce al uleiului încins pentru gogoşile aurii ? Unde te mai trezeşte mirosul discret al mâncării de fasole boabe făcută dimineaţa la prima oră?

Şi dacă până acum îţi lipseau toate astea, nu e nimic. Ştiu eu locaţia cea mai bună cu putinţă. Treci pe Magheru la 7 dimineaţa şi vei fi întâmpinat de toate acestea. Dacă mai ai şi norocul să locuieşti în zonă, beneficiezi de bonusuri olfactive deosebite: de la gunoiul stătut cu zilele până la mirosul crud al rahatului de şobolan care îşi trăieşte veşnicia la intrarea în blocuri.

Îţi vine să spui că ăsta-i preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru că locuieşti în centru? Ei, bine, şi în centru, gunoiul se aruncă pe fereastră, dacă stai de la etajul 6 în sus. Pentru că aşa au învăţat la bordeiul de unde vin cei care s-au iţit în centru sau au fost “deportaţi” din groapa Floreasca, acum ceva ani. Dar asta e deja alta poveste pe care o las pentru data viitoare…

Vărul Click

A fost senin şi cald azi în Bucureşti. Atât de cald, că primele litere din reclama de mai jos s-au topit, lăsând Adevărul în fundul gol lângă fratele lui mai şturlubatic, Lick. Pardon, Click. Să aibă legătură cu zvonurile despre demiterea lui Corneţeanu?

Concluzia? Ruşine, Dinu Patriciu! (cu tremolo)

Tanti Didina (La cules de rodii în Rahova. 3)

Când merg cu maşina “mică“ pe lânga tramvaiul ce se clatină nesigur dinspre Piaţa Unirii peste deal, printre case ciungi, se zice renovate, cu scânduri late, cuie ruginite, ferestre inexistente, găuri pe care folia de plastic poartă titlul mare, zgâriat din vopsea de bidinea :”de vânzare” sau “preţ negociabil”... Urâte rău, înguste, parcă aruncate dintr-o eră nemiloasă într-un viitor precis ne-negociabil! – eh, atunci îmi doresc sa fiu în tramvai, să fiu aproape de „pulsul naţiunii“, să înţeleg mai bine ştirile de la televizor, comentate de concetăţenii mei, adică cei pentru care tv–ul transmite ştiri, preţuri şi emisiuni culturale, vecinii mei, care plătesc taxe, cumpără la piaţă şi se bucură de toate transmisiunile în direct din lumea întreagă.

„Mama, tu ai leucemie?” întreabă o fetiţă cu cearcăne mari, pe care mama ei nu o priveşte deloc, dar o ţine, cleşte, de încheietură şi o numeşte Puica.

„Nu.”

„De ce ?”

„Pentru că n-am.”

„Da’ cine ţi-a zis că am – precis ai vazut prostii la televizor. Dar tu ştii, ce e aia leucemie?”

„Nu, întreb şi eu.”

„Păi, de ce?”

„Pentru că ar fi bine să ai, ca să mai stai şi tu acasă, uite mama lu Vali are şi Vali e acum fericită că se joacă puţin cu mama ei şi mai primesc şi multe pachete frumoase din străinatate.”

„Auzi, Puicuţo (şi o trage de ureche, întorcând-o ca pe tirbuşon), nu ştiu ce vrei tu să-mi spui, dar daca vrei pachete, du-te şi aşează-te la rînd, în Piaţa Rahova, la sfat, iar dacă vrei să mă joc cu tine, nu-mi dori tu, mie, leucemie…”

„Mama mă doare!”

„Să te doară, mamă, că şi pe mine m-a durut când a plecat tac’tu cu portofelu’…”

“Mama, nu tata a luat portofelu’, tanti Didina...”

„Aoleu, da multe belele îmi faci tu mie, Puico, întâi vrei sa fac leucemie, acu’ îmi zici că tac’tu s-a legat de sor’mea”

„Mă doare, mama, nu ma trage de mâna, că mi-o rupi...”

Şi au coborât, mama cu o fiica, din tramvai, la staţia Rahova.

Rahov'ANI

Casa de pe Negustori

Mesaj de la Livia: "O poate ajuta cineva pe aceasta casa?
"Este o casa frumoasa, mare, cu putina curte. Parasita si usor devastata, la intersectia Mosilor cu Negustori. Vestea buna este ca o sa fie renovata. De cineva care planuieste sa-i tranteasca ulterior un bloc in carca. Se vede in poza cu afisul. Asta ar fi vestea rea, dar n-o sa ma impiedic de asta, pentru ca mi s-a explicat deja ca e contraproductiv sa bocesc dupa toate casele misto care se duc naibii. Asta e, oameni noi - case noi.
Ma impiedic insa de inocenta cu care autorul afisului a plasat, in spatele casei renovate si a blocului nou de sticla un ditamai spatiu liber, cu un cer imens, nederanjat de nimic, copacei, furnicute si pitulici. Sa juri ca nici picior de Bucuresti, bloc vechi de 7 etaje, case si alte constructii, gropi, tomberoane, masini parcate aiurea nu se afla prin preajma casei in discutie. Care, pentru ca proiectul real sa iasa ca-n poza, cred ca ar fi trebuit sa aiba o curte cu ceva sute de metri mai mare. Si n-are!

Mi se pare putin cam mult si, daca se poate, as face ceva. Doar ca nu-mi vine nici o idee, desigur."

Idei?

Mozart rocks si in 2010

Mozart ROCKS 2010

Concert Sala Palatului
12 aprilie 2010, orele 19:00

Mozart ROCKS susţine
singură, de capu' ei, fără să fi cerut voie
tot un fel de mişcare de rezistenţă
împotriva muzicii de prost gust
împotriva muzicii de pahare multe
împotriva concertelor făcute din playback ...

Cum a fost in 2009? Cititi si ascultati si vedeti aici.
Important e sa stiti ca au un site, un grup pe facebook si un cont de twitter. Si au nevoie de sustinatori.
E de neratat. E minunat.

Grevă la metrou

Dacă v-a plăcut ultima dată când aţi mers în autobuz cu faţa lipită de ceafa sudorului-manelist din Militari şi aţi reuşit să coborâţi din troleu când au decis babele de pe scară că au ajuns în faţa economatului, bucuraţi-vă: grevă la metrou pe 18 martie, ediţia de primăvară, între orele 4 şi 16.
De data asta, băieţii lui Rădoi nu mai vor chiar 20%, doar un 3,7 acolo.

Nu merg cu taxiul în Rahova

La cules de rodii în Rahova (II)

Cine merge cu tramvaiul, ştie cum e în tramvai.
Cine merge cu maşina, nu trebuie să ştie cum e cu tramvaiul.

Dar cine merge cu tramvaiul pâna în Rahova, sau mai departe, pâna în Şoseaua Alexandriei, unde e un depou „internaţional“, în care vatmani, călători şi şoferi din „lumea întreagă“ fumează mândri pe cele câteva “terase” sau în “berăria la Nae”, de câţiva metri pătraţi „jupuiţi din trotuar“ – eh, acel călător de tramvai, chiar şi dacă a mers o singură dată, nu va uita aceasta. Nu ştiu dacă o să mai vrea să meargă cu tramvaiul, dar va avea ce povesti acasă sau la mosafirii din Occident şi sigur îsi va dori maşină mică sau bani de taxi. Unde îi va povesti şoferului că el e simplu mosafir în Rahova, c un om „de bine“ ce e şi nu stă printreeee…“nici nu ştii cum să le zici“!

„Ia, uitaţi-vă, duduie cum se ciorovăiesc intre ei“, îmi zise mândru taximetristul – şi el cu piele măslinie. “Bine că nu mi-am luat la bloc, aici. Auăleu, v-am jignit, că dv. ziceţi că aici staţi...“

Eu aici m-am născut, dar erau vile frumoase pe podul Calicilor, erau grădini pline de meri şi vişini şi ţărani care gândeau mult şi încet, Dar erau bogaţi.

“Vai, doamnă, de ce nu vindeţi, ce mai staţi printre ăştia?“

Şi unde să mă duc?

„Păi să vă cumpăraţi lângă noi, în piaţa Progresu’ şi mai jucăm şi noi o tablă seara, între blocuri“.

Adică ce iau pe mere să dau pe pere?

„Ce pere doamnă? – veniţi la noi în Progresu şi aveti totul la uşa. Şi nu vă mai luptaţi printre ăştia care parcă vin din junglă. Ia să mai munciţi cu cârca. Şi mai dă-o încolo de grădină, prispă, gradină de trandafir şi ciripit de nu ştiu ce păsărele...”

Decât să mă mut în Progresu’, mai bine merg pe jos pe soseaua Măgurele şi am liniştea mea cu pisici şi păsări.

Fănică din Progresu. Să nu-l uit. Să-ntreb de el, ştie toata lumea.

Rahov'ANI