Nota redacţiei Blogureşti:
Amintirile unei nemţoaice care
a copilărit, decenii în urmă, în Rahova.
Serial.
Poate nu vă place titlul , dar ăsta e! Ştiu multe cărţi la care nu-mi place titlul! Sau oameni la care mă mir cum de-au ajuns să-i cheme în feluri de feluri. Dar acum, când au trecut peste unii şi peste alţii şi peste mine decenii, mă gândesc că, oricum ai da-o, ni se cam potrivesc toate...
Exemplul 1 (unu):
Marean Vanghelie nu s-ar putea numi, de pildă, Vanghelis Aurelius Marcus. Ba da, logic s-ar putea numi oricum, dar pentru noi, cei din Rahova, nu ar mai putea să fie „Marean al nostru”. Pentru că, în Rahova, nimeni cu numele de Aurelius Petre Ionescu, de pildă, sau Marcus Spartacus nu ar fi avut succes. N-ar fi fost iubit. Nu ar fi fost salutat cu capul pâna în pământul trotuarelor atât de slinoase că nici nu trebuie să te duci la patinoar.
Dar Rahova îl iubeşte pe edil. Şi edilul iubeşte Rahova.
Eu sunt din marginea Rahovei. Iubesc Rahova pentru că o iubesc. Fără obligaţii. Dar cu scuzele de rigoare declar aici, în prima însemnare pe blog: nu am găsit încă un edil, un profesor, un rahovean pe care să-l iubesc sau, cel puţin, să-l respect. Poate din lipsă de timp.
Daca ştiţi pe cineva, daţi de veste!
Scriba cartierului
PS.: Să nu confundaţi Ferentarii cu Rahova. Să nu credeţi că la Pecineaga este tot Rahova (după posibilităţi, vom prezenta şi o hartă a acestui cartier plin de mister şi groază).
