Pro. Contra.

Am auzit de individ, mă rog, de blogul individului, dar nu l'am citit decât sporadic.
Nu mă simt afiliat vreunei cooperative blogale.
Dar asta nu mă împiedică, aşa, în simpla calitate de simplu cetăţean şi consumator din oficiu neprotejat de Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să vă trimit să citiţi păţania asta care se trage de la păţania asta păţită de cetăţeanul consumator Dan, mai cunoscut după blogul său numit De ce? blog sau De ce bolg? sau aşa ceva.
Omul şi'a dorit să ia plasă de la firma Pro Door. Şi a luat. S'ar putea ca acesta să fie numai teaserul unei poveşti cu mai multe episoade. Aşa promit, cel puţin, cei de la Pro Door, prin vocea scrisă aproape în româneşte de un distrugătorul invincibilul de la yahoo punct com:

S.C. PRO DOOR S.R.L.
INVINCIBILUL.DISTRUGATORUL@YAHOO.* | 82.78.222.*

Conducerea unităţii S.C. PRO DOOR S.R.L. îti comunică următoarele: pentru că nu ai cumpărat nimic de la noi, şi pentru gramatica pe care ai folosit-o, adică: “Profesionistii de la Pro Door stiu sa dea plasa” care este echivalent cu “Profesionistii de la Pro Door stiu sa dea ŢEAPĂ” conform cu dicţionarul limbii române, te anunţăm să iţi retragi cuvintele şi să ştergi acest blog, definitiv, în caz contrar, vei fi dat în judecata pentru prejudiciu de imagine adus firmei S.C. PRO DOOR S.R.L.
Să ştii că avem toate datele necesare pentru a pornii procesul în instanţă. (Avem numele şi numărul tău de telefon). Ai timp până Luni, 15.09.2008 să ştergi acest blog, în caz contrar, vei suporta consecinţele.

Semnat: CONDUCEREA S.C. PRO DOOR S.R.L.

Deci, Pro Door. Contra, cineva?
Jos FRF. Jos Piţurcă. Jos Mircea Sandu. Cum? A, am intrat în alt film? Nu contează!

ToC

Cineva îmi şopteşte să fac asta:
1). Drumul spre zona crepusculară
2). Oamenii de la bariere
3). Piotrovici
4). The final frontier
5). Republica Şerif
6). Călătorie de o zi (naţională) în trecut
7). Tibia, respublika maia
şi 8). care vine mâine. LE: Adică asta.

Tibia, respublika maia!

Parada militară din acest an pare, mai degrabă, o caricatură. Copii luaţi la oaste prea devreme bat pas de defilare în dosul unor ofiţeri cu figuri desprinse, mai degrabă, din satirele neorealismului cinematografic rusesc. Între fiecare doi dintre adolescenţii cu steaguri roşii aliniaţi la bordura trotuarelor stă câte un miliţian. În dosul lor, o lume pestriţă. Veterani cocoşaţi de medaliile atârnate în piept, familii pozând mândre alături de fratele sau soţul ce serveşte patria, pensionare cu flori pentru eroul necunoscut, militari ai forţelor ruseşti de menţinere a păcii, călugăriţe, uniforme căzăceşti, rasputini, puştoaice pe tocuri înalte şi cu fuste ce par a demonstra că vremea mamelor – femei sovietice a trecut. Chiar vis-a-vis de vitrina unei organizaţii politice pro-ruse, din care zâmbesc rece Vladimir Putin, Dimitri Medvedeev şi, de două ori, Che Guevara, sub un panou propagandistic slăvind republica, un puşti poartă un tricou pe care scrie, în engelză, „aceeaşi mizerie... zi de zi”.

Lipseşte, oarecum surprinzător, tehnica militară. Poate li s-o fi cerut să nu exhibe ostentativ, acum, când lumea e şi aşa încordată. Sau, poate, nu au şi mizează doar pe arsenalul „căştilor albastre” ruseşti. Urmaşa Armatei a 14-a e, oricum, compusă, în mare, din transnistreni. Singurul tanc vizibil străjuieşte, pe un soclu plasat pe malul drept al Nistrului, la intrarea în oraşul Tighina. Mai erau câteva, dar fuseseră bine camuflate, chiar la urcarea pe podul ce traversează fluviul, aproape de cetatea lui Ştefan cel Mare. Pe alocuri zis şi „Sfânt”.

Odată cu ultimele demonstraţii de dibăcie ale trupeţilor Şpeţnaz se dă liber la bere şi vodkă. Tribuna zero se goleşte încet. Preşedintele republicii, Igor Smirnov, alege o baie de mulţime, o plimbare printre standurile cu mari realizări ale economiei transnistrene. El a primit deja, ieri, presa de bine. Se opreşte la o scenă, urcă alături de un ansamblu de folcloriste şi repetă, la microfon, aceleaşi acuze la adresa Moldovei, vorbind despre românizarea forţată, pe care le-a rostit şi în timpul paradei. Când coboară, primeşte darurile republicii: u platou cu mere şi struguri.

Presa e, astăzi, invitată la preşedintele Sovietului Suprem, Evgheni Şevciuk. Tânărul şef al Parlamentului este, probabil, noua imagine a Transinstriei. Un face-lifting, după modelul Moscovei. De fapt, lucrurile se execută, aici, fix după cum vin ordinele de la Moscova. Bătrânele troţkiste, convertite de teamă la stalinism şi îngrăşate peste măsură în deceniile de sovietizare intensivă, ar fi în stare să jure că Dumnezeu a fost rus chiar şi când Rusia sovietică impunea laicizarea dialectică. Ce ne’a zis Şevciuk nici nu contează. Aceleaşi discursuri despre dorinţa de pace a poporului, despre suveranitate, propăşire, înţelegere între popoare şi frăţie cu Moscova. Ne’am scufundat total în această gaură în timp. Ne’a înghiţit!

Figurile noi şi o oarecare rivalitate în interiorul puterii locale sunt, mai degrabă, o speranţă a celor ce privesc Transnistria de pe margine.

Într'un cer alb-violet

Respect, Bogdan Herzog.

SMS de la BH: "Sunt ok, am dat o declaratie la politie. Acum plec"

Alb îmi e sufletul, violetă inima!



PS: Mulţumesc, Paul Codrea. La căpiţele din Giroda cu tine!


Later edit: băi, ziariştilor care sunteţi, aşa se scrie un articol!

Far later edit: Bogdan Herzog a aterizat cu bine la Copenhaga (sursa: Sebba, fan Poli din Danemarca, pe forumul fanilor viola).