17.2.09

The real estate of things

Două ştiri tocate mărunt în Drive-ul de pe CityFm:

a). Prigoană face pe Mafalda imobiliară şi

b). Pogea lui Boc vrea să înmulţească impozitul pe proprietăţi imobiliare cu şase; sau cu 24,3%, anul acesta, p'ormă mai vedem...


Ne'am înghesuit ani la rând să stăm cât mai în centru, am vrut confortul vieţii cât mai simple, nu? Şi, ca atare, aici, în marilor oraşe în care am vrut să ne regăsim, am susţinut cursa galopantă a preţurilor imobiliare.

Acum vreo 15 ani, mama mi se plângea că nu găseşte soluţii să transfere la Bucureşti un apartament pe care putea să îl cumpere cu 2500 de mărci (fie'le ţărâna uşoară) în Oraviţa.

O casă, ridicată la roşu, în regie proprie, la ţară, cu o amprentă la sol de bun simţ, cu etaj & mansardă, poate fi oricând o soluţie. Sigur, până una alta, mai trebuie să omorâm câteva generaţii d’ale noastre, până se va pune şi de un pic de infrastructură sănătoasă.

În sudul Mediteranei, din Maroc şi până în Siria, majoritatea caselor au ultimul etaj neterminat. Ei, bine, casa este considerată neterminată şi exceptată de la impozit. Poate fi o formă de lovitură dată nesătuilor de la putere. Şi, dacă băieţii vin şi execută silit rău-platnicii, ce'or să facă, până la urmă, cu atâtea case intrate în proprietatea statului? O să ajungă şi statul în situaţia băncilor de dincolo. Şi va falimenta - n'ar da Domnu' să văd statul ăsta declarat inbsolvabil, desfiinţat şi reclădit de la zero?!

Deci, până la urmă, singura întrebare este cât pot băieţii ăia cu foamea în gât să întindă coarda pe pielea noastră? Încearcă şi ei. Dacă le iese, bine. Dacă nu, simţul ridicolului nu l'au primit, la ultima vaccinare.

Prost e cine dă, nu cine cere, aşa'i?

Cu ochii pe organ

Turnaţi acolo!

Să trăiţi...

Înţeleg că deceniile de comunism au lăsat urme adânci în felul nostru de a fi dar nu pot înţelege tinerii care salută cu militărescul "Să trăiţi!"