14.10.08

Din trafic: Uite cine circula pe banda trei

Asa cum am mai povestit, Costica a suferit un accident in urma caruia a devenit Costica Chioru (in urma votului majoritatii). Sigur, e doar un Tico cu botul facut praf, cu un far spart si uleiul prelingandu-i-se dizgratios pe bara din fata, aripile indoite si ditamai gaura la portiera din dreapta. Reactiile partenerilor de trafic sunt de doua tipuri:
Unii ma privesc cu mila. Saraca, or zice, dupa ce ca n-a avut bani de-o masina cum trebuie, mai e si proasta, c-a pocnit-o.
Altii ma privesc cu teama. Pfoai de mine, fii atent la asta, fratioare, e periculoasa, a mai nenorocit pe unu, ia sa ne dam din calea ei.
Maine intra in service si ii rezolvam tablaria. Azi dimineata cand mi-au zis ce au de gand sa-i faca, mi-au dat lacrimile de mila. Desi Irina se plange ca nu e destul de frumos, desi ii scartaie volanul, desi V. nu poate sa-l sufere si i-a promis ca-l da la fiare vechi, Costica e prietenul meu. De-aia mi s-a facut rau cand l-am auzit pe tinichigiu spunand:
- Ii dam jos tot de pe el doamna. Va punem aripi noi, farul se monteaza usor, punem si capota nou-nouta, asta gata, la gunoi. Pentru motor va duceti la Daewoo. Si daca iubiti masina asta, puneti-i dura lube.
Speram ca pana duminica va fi din nou doar un Tico banal, invizibil, genul de masinuta care sta cuminte-n trafic si-si vede de-ale ei.Momentan isi face treaba asa cum poate. Inca are demarajul bun, inca il tin franele, iar stapana-sa e bucuroasa ca poate duce plodul la gradi si-napoi. Nici nu-mi doresc mai mult decat sa nu ma mai miros cu toti conationalii mei din Militari. Oricum, mai mult nu obtin circuland pe Maniu.
Astazi insa, pe cand mergeam cu 60 la ora pe banda 3 (60 la ora fiind limita impusa de indicatoarele de pe marginea bulevardului Iuliu Maniu) intr-unul din putinele momente ale zilei in care poti prinde asa o viteza superluminica in Militari, un gentleman dintr-un Touareg cu numar de IF ma claxona disperat de pe banda 2. Ba si-a lasat si geamul si-a scos si capul la fereastra, sa-i vad chipul frumos, de proprietar de gip, cu lantzug la gatutz.
- Fa! Treci pe trotuar, nu mai circula tu pe banda 3 cu teleguta.
Pe mine ma lasa muta situatiile de genul asta. Nu-nteleg agresivitatea inutila. Nu-nteleg pofta de a flegma pe vecinu' dupa cum nu-i inteleg pe aia de asculta manele in masina de peste 15 mii de euro sau in masina de firma. Nu-i inteleg nici pe-aia de incaleca trotuarul pe dealul Ciurel si pe urma te claxoneaza sa-i lasi si pe ei sa intre pe banda, la semafor.
Acuma stau si ma gandesc, oare-am gresit ca nu mi-am luat tractor in loc de teleguta? Ca daca ma duc la banca, sigur imi da de-un ford pentru cei ce pot.
Merita sa ma bag in datorii la banca numai ca sa nu ma mai scuipe pe parbriz alde Dinu Paturica astia de dupa '90?
Gentlemanu din Touareg putea sa ma depaseasca daca voia, avea loc. L-am cercetat cu atentie, nu fusesem impreuna la nici o gradinita, ca sa ne tutuim si oricum pe unde am crescut eu nu se vorbea cu fa. Dar stau si ma intreb oare, ce-o fi fost in creierasul lui? ce satisfactie a avut sa-mi urle mie pe fereastra: "uita-te la mine, sunt smecher si am touareg si daca vreau te calc pe cap"?
Regret acum ca n-am avut prezenta de spirit de-ai raspunde. Ar fi meritat macar un "ce e, ciobane, ti-au vandut si banda trei in rate?"
Dar desigur, dupa razboi...

How to screw it from the start

Dan nu mai face afaceri cu românii.
Stop.
Rewind.
Domnişoara a primit bani de la părinţi. Are 20 şi ceva de ani şi ar trebui să înceapă să se descurce singură. Cu, de exemplu, propria agenţie de turism.
Nu a început prin a'şi elabora o ofertă, a lega nişte contacte, a gândi marfa.
A vrut un apartament în buricul târgului. OK, l'a luat.
A vrut telefoane şi internet. OK, e nevoie de ele.
A vrut site.
Cum a intrat? Cum s'a nimerit? De ce? Nimeni nu mai ştie acum sau poate că ştie dar nu are relevanţă - cert e că l'a contactat pe Dan. S'a apucat, omul, şi, în zece zile, avea trei sau patru variante de pagină de internet pentru biznisul fetii. Pune mâna, Dan, pe telefon, o sună pe tânăra domniţă şi o invită la o audiţie, cu menţiunea ca la momentul întâlnirii să'i aducă şi content-ul. Păi... ce content? Păi... ofertele de turism, marfa pe care o va vinde. Păi... nu mi le faceţi dumneavoastră? Păi... nu!
La momentul stabilit pentru întâlnire, în locul antreprenoarei în devenire vine doar un apel telefonic - de la mămica revoltată că omul care i'a făcut pagina de web fetiţei a făcut'o pe fetiţă să nu se mai poată opri din plâns. Dar ce i'aţi făcut, domnule, că vin să vă strâng de gât, nu alta! Nimic, doamnă. Păi... înţeleg că o lăsaţi cu pagina neterminată. Păi... eu de unde să ştiu ce vrea domnişoara să vândă?
Forward.
Stop.
Dan nu mai face afaceri cu românii. A ales outsourcing. Pentru firme de afară... Nu a ajuns în topurile Capital sau Adevărul, dar o duce bine, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.