Un bloger de 85 de ani: Jose Saramago. Scrie (desigur) în portugheză. Pentru fanii scriitorului, un test de lectură nu strică. Ar putea fi o surpriză plăcută.
Plus pasaje din romanul pe care tocmai l'a terminat!
17.9.08
Patru oameni
Coolio, Trică, Tony, Dubarbier... şi ar mai fi.
Dar nu ei sunt cei trei la care mă gândeam când am pus titlul.
Despre unul s'a vorbit destul în ultimele zile. Este Ioan Andone iar meritul lui este incontestabil.
Ceilalţi trei sunt Adrian Coca, antrenorul care a luat echipa de la zero, Aurel Şunda, omul care a adus echipa Clujului în prima divizie şi Dorinel Munteanu, cea care i'a oferit personalitate, a învăţat'o să creadă în ea, să se comporte ca o campioană.
Sigur că din lotul lui Şunda nu a mai rămas nimeni în lista pe care CFR a prezentat'o la UEFA, acum câteva săptămâni. Nu ştiu dacă din echipa lui Dorinel a mai rămas cineva. Poate Panin. Dar CFR Cluj care a câştigat ieri pe Olimpico din Roma , care, probabil, nu ar fi pierdut nici pe Bernabeu sau Anfield Road şi, cu siguranţă, n'ar fi încasat trei de la Lituania, nu a căzut din cer. Arpad Pazkani nu ar fi continuat investiţia dacă nu i s'ar fi răspuns cu rezultate, treaptă cu treaptă.
Am un singur martor - Tataie - al simpatiei crescânde pe care o port acestei echipe a Clujului. Probabil că de la Dorinel Munteanu mi se trage. Sunt sigur că aseară, însă, cam toţi microbiştii români, inclusiv Gigi Becali, oricât de "neah" se dă, au fost, puţin, "Mişu de la'mpins vagoane!". CFR poate fi o locomotivă pentru prezenţa românească în cupele europene. Rămâne de văzut dacă le va împinge de la spate sau le va trage după...
Nu ştiu de ce, dacă ar fi să compar meciul de aseară, îmi vine în minte prima repriză a meciului cu Ţara Galilor şi o altă partidă, şi mai veche, acel meci câştigat cu Cehoslovacia, la Bratislava, în noiembrie 1983.
Şi aş mai îndrăzni să spun că CFR este un fel de Celtic Glasgow al României.
Dar nu ei sunt cei trei la care mă gândeam când am pus titlul.
Despre unul s'a vorbit destul în ultimele zile. Este Ioan Andone iar meritul lui este incontestabil.
Ceilalţi trei sunt Adrian Coca, antrenorul care a luat echipa de la zero, Aurel Şunda, omul care a adus echipa Clujului în prima divizie şi Dorinel Munteanu, cea care i'a oferit personalitate, a învăţat'o să creadă în ea, să se comporte ca o campioană.
Sigur că din lotul lui Şunda nu a mai rămas nimeni în lista pe care CFR a prezentat'o la UEFA, acum câteva săptămâni. Nu ştiu dacă din echipa lui Dorinel a mai rămas cineva. Poate Panin. Dar CFR Cluj care a câştigat ieri pe Olimpico din Roma , care, probabil, nu ar fi pierdut nici pe Bernabeu sau Anfield Road şi, cu siguranţă, n'ar fi încasat trei de la Lituania, nu a căzut din cer. Arpad Pazkani nu ar fi continuat investiţia dacă nu i s'ar fi răspuns cu rezultate, treaptă cu treaptă.
Am un singur martor - Tataie - al simpatiei crescânde pe care o port acestei echipe a Clujului. Probabil că de la Dorinel Munteanu mi se trage. Sunt sigur că aseară, însă, cam toţi microbiştii români, inclusiv Gigi Becali, oricât de "neah" se dă, au fost, puţin, "Mişu de la'mpins vagoane!". CFR poate fi o locomotivă pentru prezenţa românească în cupele europene. Rămâne de văzut dacă le va împinge de la spate sau le va trage după...
Nu ştiu de ce, dacă ar fi să compar meciul de aseară, îmi vine în minte prima repriză a meciului cu Ţara Galilor şi o altă partidă, şi mai veche, acel meci câştigat cu Cehoslovacia, la Bratislava, în noiembrie 1983.
Şi aş mai îndrăzni să spun că CFR este un fel de Celtic Glasgow al României.
Sunt calma
Aseara scriam cu entuziasm despre conferinta de presa a doctorului primar.
Continui sa ii acord o sansa si in dimineata asta, chiar daca am facut o ora pana la serviciu, chiar daca azi am vazut trei salvari trecand prin parcarea de pe Iuliu Maniu, cu sirenele la maxim, facand manevre fine sa nu loveasca masinile parcate regulamentar dar sa se strecoare totusi, dupa ce nimeni nu se miscase pe cele trei benzi ale bulevardului, chiar daca niste mitocani dintr-o duba au avut senzatia ca ma dau la ei, cand eu de fapt incercam sa imi fac copilul sa zambeasca, cersindu-i un zambet cu buline sau macar unul cu stelute, explicandu-i din rasputeri ca pe asa o vreme trebuie sa fim luminosi, sa radem, sa ne incalzim unii pe altii, in lipsa soarelui, chiar daca dupa ce am parcat si am incojurat masina sa scot copilul, am calcat intr-un rahat de caine, chiar daca ieri un bucurestean grabit mi-a indoit bara, mi-a spart stopul si mi-a harjait masca de pe spate dreapta. El avea ultimul racnet de Dacie (sandero) eu un tico vechi, s-a gandit ca nu se pune.
Acum sunt la serviciu, soarele da semne ca totusi o sa ne onoreze azi cu prezenta, beau un ceai numit Purple Rain si sunt calma. Dar va rog pe voi, cei ce cititi, incercati zilele astea, cat ne-a luat toamna prin suprindere, sa nu va imbolnaviti. Salvarile NU au pe unde trece. In special dimineata. De fapt nici la pranz. Nici seara.
Si paziti-va copiii, in astfel de situatii ei sunt cei mai fragili.
Continui sa ii acord o sansa si in dimineata asta, chiar daca am facut o ora pana la serviciu, chiar daca azi am vazut trei salvari trecand prin parcarea de pe Iuliu Maniu, cu sirenele la maxim, facand manevre fine sa nu loveasca masinile parcate regulamentar dar sa se strecoare totusi, dupa ce nimeni nu se miscase pe cele trei benzi ale bulevardului, chiar daca niste mitocani dintr-o duba au avut senzatia ca ma dau la ei, cand eu de fapt incercam sa imi fac copilul sa zambeasca, cersindu-i un zambet cu buline sau macar unul cu stelute, explicandu-i din rasputeri ca pe asa o vreme trebuie sa fim luminosi, sa radem, sa ne incalzim unii pe altii, in lipsa soarelui, chiar daca dupa ce am parcat si am incojurat masina sa scot copilul, am calcat intr-un rahat de caine, chiar daca ieri un bucurestean grabit mi-a indoit bara, mi-a spart stopul si mi-a harjait masca de pe spate dreapta. El avea ultimul racnet de Dacie (sandero) eu un tico vechi, s-a gandit ca nu se pune.
Acum sunt la serviciu, soarele da semne ca totusi o sa ne onoreze azi cu prezenta, beau un ceai numit Purple Rain si sunt calma. Dar va rog pe voi, cei ce cititi, incercati zilele astea, cat ne-a luat toamna prin suprindere, sa nu va imbolnaviti. Salvarile NU au pe unde trece. In special dimineata. De fapt nici la pranz. Nici seara.
Si paziti-va copiii, in astfel de situatii ei sunt cei mai fragili.
Zilele Bucurestiului
Azi am avut nesperata sansa de a ma afla in aceeasi camera cu noul primar. Noul, pentru mine.
El ne-a zis asa:
1. Ca vin zilele Bucurestiului.
2. Primaria ofera: teatru, circ, animatie de strada, concerte cu lautari autohtoni si orchestre invitate taman de la Viena. Bonus: Bryan Adams canta in parcul izvor, intrarea e libera. Bonus 2: se deschide arcul de triumf si au si o expozitie de heraldica (attn: to whom it may concern, arcul nu se deschide prea des).
Bonus bis: se re-editeaza noaptea muzeelor. (yuppie!)
3. O multime de intamplari pentru copii (n-am reusit sa-i spun doamnei Novac parerea mea despre spectacolele dansei de variete-uri oferita copiilor de gradinita), clowni, pictat pe fata, baloane, animale, papusi uriase, oameni pe picioroange.
4. Artificii, jocuri de lumini. Se trage de pe casa poporului. Da ati citit bine, de pe Casa Poporului. Pardon, Palatul Parlamentului.
Cand? 20-21. Unde? Centrul vechi, Kisselef, Unirii, Tineretului.
Sunt dispusa sa-i acord o sansa domnului Oprescu, azi m-a facut sa rad de cateva ori. Are umor. Dar a intarziat 30 de minute. Si ziceau doi coledzi de la nu-sh ce televiziune ca Videanu era punctual.
El ne-a zis asa:
1. Ca vin zilele Bucurestiului.
2. Primaria ofera: teatru, circ, animatie de strada, concerte cu lautari autohtoni si orchestre invitate taman de la Viena. Bonus: Bryan Adams canta in parcul izvor, intrarea e libera. Bonus 2: se deschide arcul de triumf si au si o expozitie de heraldica (attn: to whom it may concern, arcul nu se deschide prea des).
Bonus bis: se re-editeaza noaptea muzeelor. (yuppie!)
3. O multime de intamplari pentru copii (n-am reusit sa-i spun doamnei Novac parerea mea despre spectacolele dansei de variete-uri oferita copiilor de gradinita), clowni, pictat pe fata, baloane, animale, papusi uriase, oameni pe picioroange.
4. Artificii, jocuri de lumini. Se trage de pe casa poporului. Da ati citit bine, de pe Casa Poporului. Pardon, Palatul Parlamentului.
Cand? 20-21. Unde? Centrul vechi, Kisselef, Unirii, Tineretului.
Sunt dispusa sa-i acord o sansa domnului Oprescu, azi m-a facut sa rad de cateva ori. Are umor. Dar a intarziat 30 de minute. Si ziceau doi coledzi de la nu-sh ce televiziune ca Videanu era punctual.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)