De fapt era cu „ne-am cunocut în troleibuz”, unde „era mare-nghesuială”. Dar rima, cumva.
Calderon. Stradă în București (căruia nu degeaba îi spune Tâmpitopole, dom'le). Calderon, așadar. Stradă. Oficial. Neoficial e parcare. Pentru toți faliții care se grăbesc să își scoată cazierul fiscal de la ANAFura sectoarelor 2 și 3, pentru toți cei care nu știu că Violeta și-a mutat bucătăria, pentru - ce s-o mai lungim? - oricine are chef să parcheze mașina în mijlocul unei străzi, că „șefu', las'o acolo că am eu grijă de ea”.
Milițieni? Sufletu' milițieni - că nu mă lasă ceva să scriu un cuvânt din patru litere. Strada e controlată de fețele acelea dubioase cunoscute în tot orașul dar necombătute. Pietonii trec greu printre gunoaiele parcate în straturi paralele; ce să mai spunem de mașini?
Din mormanul ăsta de fiare și fiare se aude o voce. Un răget. „Bă, ai zgâriat mașina”. Te dai jos. N-ai zgâriat nimc. Nici nu aveai cum. Stăteai pe loc. Nu mișcă nimic până nu se dă jos și cântă doamna grasă. Păi, dacă tot nu ai făcut nimic, ce sens are să dai importanță răgetului necunoscut care te amenință că se duce la poliție? Mergi, frate, în pace, du-te, rogu-te, și toarnă, toarnă-te, poate se scoală organul și vine să debaraseze strada.
Dar organul, slutul și urâtul, ce-mi făcea? Organul legea-și flutura. Care lege cam altfel spunea: că dacă pe tine te amenință un descreierat pe stradă că te dă pe mâna poliției, ai obligația să te duci înaintea lui la secție și să dai cu subsemnatul că mașina ta nu a pățit ceea ce nu a pățit.
„Să trăiți, am venit să vă reclam un necunoscut care s-ar putea să mă reclame; nu-l cunosc dar are o voce cumva nerasă și o gramatică oarecum nespălată”.
Dacă nu te duci rămâi fără carnet. Pe bune. O lună. Pentru că ai privat miliția să vadă la față un nevinovat. Nu. De fapt, ți-l suspendă pentru că nu ai raportat incidentul din trafic în 24 de ore. Chiar dacă incidentul nu a avut loc.
PS: nu am reținut secția de poliție dar parcă era secția 3.
