Strada Apusului (episodul doi)

Am ajuns pe la 9 seara acasă şi am dat fuguţa să văd cum arată strada. Cu părere de rău, trebuie să recunosc că au lucrat la ea. Din păcate. Pentru că, dacă n-ar fi lucrat, mâine eu şi restul riveranilor am fi putut ieşi la plimbare cu maşinile prin oraş. Acum, asta e aproape imposibil. E posibil dacă-ţi aduci o rampă de acasă. Au săpat şi mai mult! Au scos toate bordurile! Acum, diferenţa de nivel între fostul spaţiu verde al blocului pe care ne parcăm cu toţii maşinile (ca nişte adevăraţi iubitori de verdeaţă ce suntem) şi stradă este de minim 50 de centimetri, adică un mizilic pentru un Range Rover, să zicem. Acum avem o insulă plină cu maşini care aşteaptă asfaltarea pentru a se mişca din loc (aviz micilor afacerişti: veniţi mâine dimineaţă cu o pereche de scânduri solide şi puteţi să vă umpleţi de bani). La mine mai e cum mai e; pot, dacă fac nişte manevre dibace să ies printr-o cărare, trecând peste ruinele fundaţiei unui (probabil) chioşc în care s-a vândut suc la dozator. Pentru ăilalţi amărăşteni e mai nasol, că au râpă-n spate şi cratere-n faţă. Singura alternativă e un buldozer care fie să niveleze, fie să ia pe sus.

Dacă suntem dobitoci! Am acceptat că au întors strada cu fundul în sus fără nici un pic de avertisment, da' măcat puteau să zică după aia: băi, dobitocilor, noi am săpat acilea, da' nu ne-a ajuns, mai săpăm, aşa că mutaţi-vă, mai, boilor, loganurili mai hacana. Nu!

Dar băieţii nu numai că au săpat vârtos. Vreun şef de şantier şi-o fi dat seama că barierele din burdufuri de plastic nu împiedică, de fapt, nici un conducător auto care se respectă să intre pe stradă, aşa că au folosit molozul pentru ridicarea unui obstacol serios lângă intersecţia străzii cu bulevardul Iuliu Maniu. E bine. Mâne fac poze şi, doamne-ajută!, luna asta o să mă pot plimba cu maşina.

În rest, e linişte. Bine, nu ştiu câtă linişte e pe timpul zilei, când sunt plecat la muncă. Las toată suferinţa, toţi decibelii şi toate trepidaţiile în cârca pensionarilor, săracii de ei, care acum au un motiv serios să şpioneze pe fereastră. Mă gândesc chiar să adun semnături pentru un memoriu adresat primăriei, în vederea transformării străzii în zonă pietonală. Ar fi haios, nu?

Cum ma va crestina Nassim Ben Iman

Citesc pe un site german un titlu naucitor: "Calatoria misionara a lui Nassim Ben Iman in Romania". Dau repede un query prin memorie dar rezultatul cautarii nu ma dumireste. Apelez la prietenul Gogu. Si, odata ajuns pe Granun Sinapis (despre care am aflat ca inseamna samanta de mustar), descopar ce si cum cu acest fiu al lui Iman (in stanga, in fotografia culeasa de la acelasi site).
Bun. Asadar: nascut musulman, intr-o tara araba, stabilit in Germania, neadmis la scoala de terorism, convertit la crestinism, caut Romanie sa o evanghelizez dupa experiente similare in India si Cuba.
De fapt, a descopeirt-o, deja: "In Romania este o adevarata aventura cu Iisus", scrie Nassim. Si povesteste despre cum s-au intamplat minuni in cateva "sate de tigani" prin care a trecut: o tumoare lecuita si o vedere redobandita - prin rugaciunile sale.
Si gata! Nu mai am rabdare. Pot accepta multe lucruri, pot intelege ca oameni disperati (pe care statul nu stie sau nu poate sa-i ajute - sau care, pur si simplu, nu stiu / nu inteleg sa se lase ajutati) isi gasesc refugiul in vorbele pline de piosenie ale unui evanghelist. Sau in litera plina de speranta a Bibliei. Pot intelege si transformarea spirituala a unui tip care, in timp ce se pregatea sa devina islamist kamikaze, descopera ca, de fapt, crestinismul ii incalzeste sufletul si ii ofera un rai mai generos decat cel al lui Mahomed in care il asteapta 99 de fecioare (acuma, la drept vorbind, n-am inteles niciodata la ce-i mai foloseste, cat timp tocmai ce s-a facut zdrente in ultimul atentat sinucigas la care a participat). Pot sa fiu de acord cu multe lucruri pe lumea asta care nu seamana intocmai cu Weltanschaung-ul meu. Dar ceva nu-mi iese la socoteala cu acest Nassim Ben Iman!

Un show e moartea, deci dansează...

Te uiţi şi te umpli de sânge. Numai la ProTV.

Pe aceeaşi temă:

Au murit în drum spre biserică!
Suceava: Amănunte şocante în cazul microbuzului şcolar lovit de TIR
Familiile victimelor accidentului de microbuz sunt în stare de şoc
Starea fetiţelor rănite în accidentul de microbuz, mai bună

Strada Apusului (episodul unu)

Mi-au decopertat strada! N-am poze, dar credeţi-mă pe cuvânt, au răzuit-o până la stratul de piatră cubică. Când am ajuns la intersecţia cu "Iuliu Maniu", am rămas blocat la propriu, pentru că au pus bariere (care acum au căzut la insistenţele gavroşilor riverani cu maşină).

Am plecat vineri dimineaţa de acasă şi m-am întors ieri seară, aşa că s-au mişcat repede. Blocaj o să fie şi mâine, pentru că pe strada Apusului trec zilnic mii, poate zeci de mii de maşini. Fără nici un avertisment, fără nimic. Adică, să se asfalteze, domnilor, dar s-o ştim şi noi, ca să ne pregătim trupeşte şi sufleteşte!

Aşa că ăsta e doar primul episod. Să vedem în cât timp or să termine şi ce-o să rămână în urmă. Acum câteva luni au pus, pe o porţiune considerabilă, borduri noi, pe care acum, bineînţeles, le-au scos.

E şi un panou, de pe care lipsesc, însă, data începerii lucrărilor şi data finalizării. O presimţire sumbră mă încearcă...

În faţa blocului meu, dorm nişte utilaje gigantice. Deja s-a format o movilă de gunoaie, pentru că maşina gunoierilor nu mai poate intra.

Va urma.

Update ora 8:51

Tocmai mă pregăteam să scriu, cu satisfacţie, "Update ora 8:30 - nici o mişcare. Nu lucrează nimeni", când basculantele au început să se mişte. A fost puţină agitaţie când au mutat utilajele, apoi s-a făcut iarăşi linişte. Nu văd nici un muncitor, se aude doar în depărtare un bâzâit ce-ar putea fi de la un pikkamer.