Am ajuns pe la 9 seara acasă şi am dat fuguţa să văd cum arată strada. Cu părere de rău, trebuie să recunosc că au lucrat la ea. Din păcate. Pentru că, dacă n-ar fi lucrat, mâine eu şi restul riveranilor am fi putut ieşi la plimbare cu maşinile prin oraş. Acum, asta e aproape imposibil. E posibil dacă-ţi aduci o rampă de acasă. Au săpat şi mai mult! Au scos toate bordurile! Acum, diferenţa de nivel între fostul spaţiu verde al blocului pe care ne parcăm cu toţii maşinile (ca nişte adevăraţi iubitori de verdeaţă ce suntem) şi stradă este de minim 50 de centimetri, adică un mizilic pentru un Range Rover, să zicem. Acum avem o insulă plină cu maşini care aşteaptă asfaltarea pentru a se mişca din loc (aviz micilor afacerişti: veniţi mâine dimineaţă cu o pereche de scânduri solide şi puteţi să vă umpleţi de bani). La mine mai e cum mai e; pot, dacă fac nişte manevre dibace să ies printr-o cărare, trecând peste ruinele fundaţiei unui (probabil) chioşc în care s-a vândut suc la dozator. Pentru ăilalţi amărăşteni e mai nasol, că au râpă-n spate şi cratere-n faţă. Singura alternativă e un buldozer care fie să niveleze, fie să ia pe sus.
Dacă suntem dobitoci! Am acceptat că au întors strada cu fundul în sus fără nici un pic de avertisment, da' măcat puteau să zică după aia: băi, dobitocilor, noi am săpat acilea, da' nu ne-a ajuns, mai săpăm, aşa că mutaţi-vă, mai, boilor, loganurili mai hacana. Nu!
Dar băieţii nu numai că au săpat vârtos. Vreun şef de şantier şi-o fi dat seama că barierele din burdufuri de plastic nu împiedică, de fapt, nici un conducător auto care se respectă să intre pe stradă, aşa că au folosit molozul pentru ridicarea unui obstacol serios lângă intersecţia străzii cu bulevardul Iuliu Maniu. E bine. Mâne fac poze şi, doamne-ajută!, luna asta o să mă pot plimba cu maşina.
În rest, e linişte. Bine, nu ştiu câtă linişte e pe timpul zilei, când sunt plecat la muncă. Las toată suferinţa, toţi decibelii şi toate trepidaţiile în cârca pensionarilor, săracii de ei, care acum au un motiv serios să şpioneze pe fereastră. Mă gândesc chiar să adun semnături pentru un memoriu adresat primăriei, în vederea transformării străzii în zonă pietonală. Ar fi haios, nu?
mersul pe jos...
RăspundețiȘtergere