8.1.08

În ţara lu' Electrica


Îi mai ştiţi p'ăia care nu fac faţă la consumu' Stalinbradului (copyright Emil N), de le pică locatarii exasperaţi pe stradă la ceas de seară de Ajun în Voluntari, da' nu mişcă'n front, că se supără Vindeanu? Ei, bine, aşa arată drumul public în faţa clădirii Electrica din centrul Bucureştilor, ocupat de muşchii lor de regie autonomă.
Later update: paranteza & linkul (far later) de după "Stalinbradului" (copyright Emil N)

Legea lui 9544

Se ia un caz de doamnă. Sau, mă rog, cazul unei femei trecută prin plăcerile iubirii, ajunsă, după nouă luni de trudă, în pragul marelui moment. E gravidă. Naşte. Stă la bloc. În Bucureşti. România. Naşte. NAŞTE! Bărbate, e vremea ta: pune'ţi o pereche de pantofi, ia'i sacoşica, ia'i braţul, ai luat cheile maşinii?, hai să cobo... CEEEEEEEEE? Iar nu merge liftul? 'zde & 'mnez'nfundat, că se mânie şi mai rău!, pe scări la vale ...

Booooon...
Dar ce te faci dacă în ipoteza de lucru mai apare şi proprietarul maşinii 829 de la firma de taximetrie Meridian (9544 & 9588, 0751339544 nu încercaţi, abonatul Orange nu se află în zona de acoperire, o fi la metrou)? Păi...

Noooooooi, cum zicea regretatul Dem Rădulescu, într-un final educativ de B.D., dacă maşina 829 ne'a blocat ieşirea din parcarea în care un vecin mai şugubăţ şi fără ocupaţie de sărbători a făcut un iglu, da, tată, un iglu, nu alta, noi, deci facem aşa:

Porneşti motorul maşinii tale, îţi aşezi mama viitorului tău copil/nepot/copil din flori/... ("stai uşor, dragă, trebuie să se încălzească motorul", "dom'le, ce ne faaaaaaacem? nasc aici! nasc aici!", "stai, dragă, o rezolvăm, respiră, doi, trei, patru... ") şi suni la numerele afişate acolo'şea, pe maşina 829 până când viitoarea mămică îşi iese complet din fire şi chiar mai departe de atât. Până când o voce - aia, o ştim cu toţii, parcă toate's una, parcă ar fi dat examen la şcoala de popi, proba de canto nazal, înainte de a primi postul ăsta - se trezeşte surprinsă în faţa unei situaţii pe care nu o are cum rezolva.
"Doamnă", îi spui, "lucrez la o firmă privată, ca şi dumneavoastră, iar patronul meu a pus secretara să afişeze toate numerele noastre de telefon pe panoul de la intrarea în sediu!"
"Domnule, dacă vreţi să mă ascultaţi, dumneavoastră aţi sunat la dispecerat, este trecut de ora 19 iar după ora 19 nu mai lucrează nimeni la secretariat!"





Genial. Îţi mai rămâne 112. Nu, că te'a rugat Christian Ciocan să nu suni la 112 decâtdacă e o urgenţă de viaţă & moarte. In fact, este, dar cât i'ar lua unei salvări să treacă aceste Himalaye mici căzute peste Bucureşti, da'ţi'aş cu cionau'n unghiile de la picioare, Videne?!
Suni la poliţia rutieră, că tot ţine de ei (doar au blocat o arteră, mă rog, arteruţă!). Şi urmează următoarea discuţie la 9544:
- Domn'e, noi trimitem un echipaj, cu radar, să fotografieze, să constate infracţiunea şi să întocmească procesul verbal de sancţionare.
- Şi cu asta voi reuşi să ies?
- Domn'e, p'asta nu o ştiu şi nu pot să vă ajut. Legea nu ne permite să ridicăm sau tractăm maşini!
- (stare de stupoare!)
Restul dialogului ţine de absurd . Au fost invocate impozite ("da, domnule, şi eu plătesc impozite"), rostul şi funcţiunile organului de "siguranţă şi încredere", nu, fără "tot tacâmul", deşi situaţia de femeie care stă să'ţi nască pe scaunul din dreapta a maşinii blocate de taxiul 829 de la Meridian îţi poate folosi ca circumstanţă atenuantă atunci când judecătorul invocă acuzaţia de ultraj. Să fim cinstiţi şi să admitem că nici domnul poliţist n'a recurs la respectiva legendară "da' ce, eu i l'am făcut?" folosit deseori în troleibuzele aglomerate.

Bref. Afli, din gură în gură, unde şade taximetristul şi că a anunţat prin vecini că el până dimineaţă nu'şi mai mişcă maşina, aşa că te duci şi îi suni la uşă. Once. Twice, de trei ori, adjudecat. Tăcere. Suni la acelaşi 9544 şi le spui celor de acolo despre evoluţia situaţiei în cazul femeii care stă să nască.
- Mergeţi dumneavoastră la circa de poliţie de care aparţineţi şi anunţaţi acolo. E treaba poliţiei de proximitate.
Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?
Alo, domnule, tovarăşi, sunteţi complet nebuni, mă rog, nu dumneavoastră ci făuritorii de legi . Dacă starea de stupoare s'a manifestat deja la primul dialog cu domnii de la 9544, dacă absurdul a dat năvală peste noi atunci, de data aceasta nu ne'a mai rămas decât să îl regretăm pe Bom,bo. Cred că, azi, 8 ianuarie ale lui 2008, ne vom fi simţit mult mai liberi, siguri & fericiţi în Congo!

To do list: a se face apel la prietenul unui prieten care lucrează la Gazeta Gorjului sau Ialomiţeanul, se roagă a se suna la 9544, a se invoca operabilitate, context, soluţiile pentru fluidizarea traficului, deblocare etc (limba de lemn a săptămânilor din urmă) şi arunca "sora mea stă să nască într-un astfel de punct de criză".
Ceea ce se şi întâmplă.
- Vom vedea care este cel mai apropiat echipaj de poliţie cu radar, să îl trimitem...
- Adică în cele douăzeci de minute scurse de la apelul primit nu aţi trimis încă?

Well, poliţia a venit după mai puţin de patru minute, au coborât trei - TREI! - agenţi de circulaţie (oare veniseră cu gândul să ajute la mutarea maşinii 829?), "dumneavoastră aţi dat apelul?", nu, dom'le, apel a dat domnu' ăla de la 0754268961 care îmi tot dă beepuri din 31 decembrie într'una şi când l'am sunat să'l întreb dacă îi filează o lampă m'a întrebat cine sunt şi că dacă îi spuneam cine sunt poate ne vedeam la o cafea. Eu n'am dat apel, eu am sunat, am aşteptat să mi se răspundă, am vorbit, nu o dată, de două ori...

Minune! În clipa aceea apare la geam domnu' de la etajul doi (din specia taximetrist), cu doamna soţia lui ("nu, n'am auzit soneria! de ce trebuie să chemaţi poliţia?") şi vin să îşi mute minunăţie de maşina 829 de la Taxi Meridian. Mă îndoiesc, doamnelor, domnilor, nea Ciocane, Vindene, dom'le ministru al MIRA, că procesul verbal (pe care am semnat ca martor înainte de a fi terminată întocmeala, mi se luase de acel Mitică, vroiam acasă) a constatat infracţiunea reclamată de mine. Asta pentru că nu îmi aduc aminte să îi fi văzut, pe cei trei agenţi, făcând vreo poză. Dar, pentru conformitate...

A propos, pe bătrânul de la etajul 1, care a ameninţat cu o sticlă pe parbriz în prezenţa celor trei agenţi, l'a luat organul în seamă?

Acestea fiind zise, nu pot decât să vă amintesc ştirea (o gravidă sau un parc de firobuze, tati, same shit, same country!) despre viaţa în Militarstanul fost al Sprâncenatului, viitor al Adei.


PS: Nu, nu era o gravidă în joc. Era, pur şi simplu, un nefericit de bucureştean care pleca de la muncă şi care, dacă era acasă, ar fi pus mâna pe lopată şi ar fi mutat din loc respectiva cazemată-iglu.

(Ultimele) Vesti din Vanghelistan - Ce oras urat!

To: Adriean Videanu
Cc: Mariean Vanghelie

Domnule primar,

"- Nu poooot saaa meeeelg!
- Haide, puiule, ridica piciorusele!
- Da' e zapada pleaaa muuultaaa...
- Nu-i nimic, faci muschi. Hai cu mama!
- Daaa' aluuuunec.
- Lasa, ca te tin eu.
- Daaa' e muldala zapada asta!
- Nu-i nimic, e doar apa, se topeste!
- Daaal se stlica gheeetele."

Acesta este un dialog stas intre mame si copiii lor, ma refer la mamele care nu au masina personala si nici nu reusesc sa gaseasca un taxi in intervalul 8-9.30 dimineata, ca sa-si duca odoarele la gradinita.
Voiam sa va spun ca pana si un copil de trei ani s-a prins ca totusi parca nu e in regula ce se intampla pe strazile astea. Mai voiam sa va spun ca in orasul dumneavoastra, pentru un adult in deplina putere si sanatate, a merge pe jos a devenit sport extrem. Unul dintre efectele perverse ale traficului infernal si ale mizeriei in care ne obligati sa traim este acela ca oamenii au inceput sa se retraga in custile de beton pe care cu pompa le denumiti apartamente si au taiat o multime de legaturi cu alti oameni, pentru ca ar pierde prea multi nervi si prea mult timp pe drum pana la o intalnire cu prieteni vechi.
Domnule primar, stiati ca pentru locuitorii sectoarelor 5 si 6 este vital sa reuseasca sa urce dealul Academiei inainte de orele 17, pentru ca altfel, fie vara, fie iarna, dureaza mai mult de 45 de minute sa parcurgi o jumatate de kilometru in panta? Asta inseamna ca timpul pe care il petrec la munca se reduce, ca pe strada nu sunt decat oameni nervosi, nefericiti, incruntati, care-si blesteama zilele, nesansa si da, ati ghicit, primarii si administratia drumurilor.
Nu uitati, domnule primar, ca 2008 e an electoral. Si pentru ce oras urat va veti bate! Iar de votat veti fi votati exact de cei pe care vi i-am descris mai sus: nervosii, nefericitii, incruntatii, cei ce traiesc zi de zi in orasul asta urat si-si incep diminetile cu tu'ti gura ma-tii si Pastele si Dumnezeii mamei voastre de hoti nenorociti lua-v-ar dracu, sa va bleep bleeep bleeeeep.
O zi buna, domnule Primar.