18.4.08

(Titlu)

În Tibet, în Lhasa, din loc în loc, exista nişte puncte de prim ajutor pentru cei care au nevoie urgentă de aer.
În România, în Bucureşti, din loc în loc, există nişte oameni care, pentru cordul nostru ostenit, fac exact cât pungile acelea cu oxigen din Tibet, din Lhasa. Someone @ Amar de zi e unul dintre ei.
Vlade, noi nu îmbătrânim, noi pur şi simplu călătorim spre locul în care, cândva, vom spune ultimul cuvânt! Restul sunt fire albe, junghiuri, crăpături în dinţi, amintiri acumulate, JLH şi câte şi mai câte...

112, 1, 2, 1, 2... Davide, demisia!

021 232 9835
Poliţia rutieră Ilfov sună ocupat.

021 9544
Poliţia rutieră sună ocupat.

112
- Dom'le, o să se întâmple un accident şi poliţia rutieră nu e nicăieri, nici pe stradă, nici la telefon.
- Vă rog să sunaţi la 9544...
- Alo, doamnă, mă înţelegeţi? Sună ocupat. Nu au decât un singur operator, un singur număr, nu ştiu ce nu au dar nu se poate vorbi cu ei...
- Acesta este un număr de urgenţe...
- Doamnă, mă înţelegeţi că asta e o urgenţă? Un idiot care scoate pe arătura şase maşini la rând, trei pe un sens, trei pe altul, în interval de 30 de secunde, vi se pare că este o porţie de cartofi prăjiţi? E o urgenţă, înţelegeţi? O să se întâmple un accident...
- Trebuie să anunţaţi poliţia rutieră...
- Până reuşesc eu să anunţ poliţia rutieră e posibil să fi murit deja cineva!
- Mergeţi la Poliţia din Otopeni şi depuneţi o plângere...

Şansele ca România să apuce un nivel de civilizare scad exponenţial pe zi ce trece. Când lecţia celor din lumina reflectoarelor este "bă, sunt jmecher şi fac ce vrea muşchii mei", când organul ratează o şansă bună de a intra în istoria poliţiei şi de a câştiga simpatia opiniei publice, când încălcarea regulilor de circulaţie şi, in extenso, a legilor (bune sau proaste, cum sunt ele...) este etalată ca o virtute, când serviciile de urgenţă se percep ca simple instanţe constatatoare şi ignoră orice prevenţie (deşi te sancţionează drastic pentru că nu ai circulat preventiv), se duce vorba aia de suflet orice speranţă.

Revin cu obsesia mea: domnule ministru Cristian David, ai venit şi azi la serviciu? Acasăăăăăăăăă! Te vorbeşte lumea urât la coadă la medicamente, mămica dumneavoastră nu mai poate scoate capul pe stradă de ruşine!

***

Remember that? Nancy (mulţam) mi'a trimis acest link unde am văzut asta:



Pentru adevăraţii domni din România, zice autorul. Comenzi si sugestii pe mail: comenzi@parchez.ca.