În Tibet, în Lhasa, din loc în loc, exista nişte puncte de prim ajutor pentru cei care au nevoie urgentă de aer.
În România, în Bucureşti, din loc în loc, există nişte oameni care, pentru cordul nostru ostenit, fac exact cât pungile acelea cu oxigen din Tibet, din Lhasa. Someone @ Amar de zi e unul dintre ei.
Vlade, noi nu îmbătrânim, noi pur şi simplu călătorim spre locul în care, cândva, vom spune ultimul cuvânt! Restul sunt fire albe, junghiuri, crăpături în dinţi, amintiri acumulate, JLH şi câte şi mai câte...
În România, în Bucureşti, din loc în loc, există nişte oameni care, pentru cordul nostru ostenit, fac exact cât pungile acelea cu oxigen din Tibet, din Lhasa. Someone @ Amar de zi e unul dintre ei.
Vlade, noi nu îmbătrânim, noi pur şi simplu călătorim spre locul în care, cândva, vom spune ultimul cuvânt! Restul sunt fire albe, junghiuri, crăpături în dinţi, amintiri acumulate, JLH şi câte şi mai câte...
Pfuaaaai cum le zici tu, bobocule! N-as fi putut s-o zic mai bine!
RăspundețiȘtergereSubscriu.