18.4.07

O altă stradă a Apusului


Alaltăieri, profesorul Liviu Librescu a devenit erou pentru întreaga lume. Iar eroii nu mor niciodată, pentru că presa are grijă să-i bage, din când în când, în propria centrifugă. Am aflat, dintr-o mărturie a unui cunoscut, că în scurtele sale vizite în România, profesorul locuia într-un apartament din strada pe care o privesc în fiecare seară de vreun an şi jumătate încoace. Şi alaltăieri, din cauza unui nebun cu drept de a avea arme de foc, acest om s-a mutat definitiv pe o altă stradă a Apusului, într-o vizită fără sfârşit.
Ziarele israeliene scriu de "cetăţeanul israelian Librescu", iar cele româneşti de „profesorul american de origine română Liviu Librescu”. CNN a făcut un scurt material despre el şi în care nu se suflă nici un cuvinţel de România. Nici fiul din Israel, căruia i se ia un scurt interviu, nu pomeneşte nimic despre ţara noastră. Uite că, atâta timp cât a fost în viaţă, nimeni nu s-a gândit să-şi aducă aminte de el. Aşa că putem, cu tristeţe, să cităm vechea şi cinica zicală: un evreu (ungur, chinez etc.) bun e un evreu (ungur, chinez etc.) mort.

Timp de peste 30 de ani, România l-a uitat pe Librescu. Se tot vorbeşte de el ca supravieţuitor al Holocaustului, dar mai potrivit ar fi supravieţuitor al comunismului, pentru că asta l-a gonit din ţară. De fapt, ambele variante sunt incorecte, Librescu a fost un supravieţuitor pur şi simplu şi poţi să-ţi dai seama de asta doar privindu-i cu atenţie portretul deja celebru.
Cine spunea că eroii nu mor niciodată? A, da, chiar eu, îmi cer scuze. Deja presa noastră, concentrată pe suspendarea lui Băsescu, l-a uitat pe acest erou. Sper că strada Apusului pe care merge el acum are mai puţine gropi decât cea pe care o voi privi eu în seara asta.

Probably the coziest Kofi in the world!

Habemus Starbucks.
Mihai a aflat si scorurile, comunicandu'ne o medie: trei euro / cana.
Kafana isi are sediul in Plaza Romania (colt cu autobaza Bujoreni) din orasul Militari, republica mareata vatra Bucuresti, capitala in care mall-urile - in specia carora se incadreaza si piata de la inceputul acestei fraze - au facut cartel contra fumatorilor.
Cafia nefumata? Dragilor, astept sa povestiti despre gustul kafei, despre posetele vai ce dragute asezate pe spatarul de alaturi, despre fitele carora pruncii s-au grabit sa le ceara un autograf...
Btw: la o recenta iesire de inaugurat sezonul teraselor si stat ca soparlele la primul soare autorizat, cu Sprancenatu', am asistat la o scena incredibila: un bebe de vreo cinci ani i-a cerut autograf lui Rasvan Popescu ot CNA. Ma intreb care scenariu l-o fi impresionat; sau poate i-a apreciat maniera de impunere a cerculetelor si patratelelor, a avertismentelor (de la acordul parental obligatoriu, via consumul excesiv de alcool... pana la, deocamdata, sfatul de a renunta la zahar, grasimi si...).
Revenind de unde am plecat: dupa ce am baut la Praga & Basel (si nu pot spune ca nu mi-a placut ce am experimentat), in noul context mai sus amintit, continuu sa il prefer pe Florian din curtea blocului Dunarea si ibricul meu de acasa, cumparat dupa negocieri asidue purtate pe marginea drumului de la o rochie inflorata din primul sat de la iesirea din Sighisoara spre Medias!
Beau si Starbucks, daca mi-o aduce la pachet cineva intr-un loc de socializare in care pot suda tigarile!