Job garantat

Se face acuşica luna de când băieţii au spart drumul dinspre Dămăroaia către Băneasa, pe strada Coraliilor. Sau, poate, ploile au comis şanţul ăsta luuuuuuuuuuuuuuuuuung-lung. Că până astăzi n-am văzut talpă de tălpaş prin zonă. Azi dimineaţă, pe undeva pe lângă poarta depozitului de butelii, doi meseriaşi în halate bleu gen sarafan, de şantierist, stăteau liniştiţi, ca orice om care ştie c-ar fi al naibii de trist să începi o treabă de vineri, căci treaba ca să fie bună luni trebuie pornită. Da' ca să nu bată foarte tare la ochi, lângă ei stătea un aparat din care porneau, spre stânga şi spre dreapta, două ţevi care se pupau sub o bucă a aparatului... Ahaaaaaaaaaaaaaaaaa! M'am prins. Or să bage ţevi de plastic, negre, de la Dămăroaia până hăăăăăăăăăăăăt, spre Străuleşti (strada), prin care or să se scurgă fie căcatul restutrile menajere & beyond ale nevestelor de locatari ai cartierului de vile dupe malu' lacului fie niscai sudălmi adunate până acum şi care, mai, tată, nu-s nimic faţă de ce-o să mai vină. Pen'că dacă aia doi de i-am văzut azi dimineaţă or să puie ţevile, frate, le-a pus Doamne-Doamne mâna-n cap sau ei, dimpotrivă, L-au apucat pe Doamne-Doamne de picior. Sau, pentru liber-cugetători, au mâncat, când erau mici, ce va curge prin ţevile alea negre. Că o viaţă întreagă, din care scădem sâmbetele şi duminicile, recuperările, orele suplimentare, Întâi Maiu şi Întâiu lui Decembrie, Crăciunul, Sântămăriile şi ăilalţi sfinţi când e cu roşu în calendar şi e păcat, dar şi de Sfântu' Mahmurie cel mare, cel mijlociu, cel mijlocie-mică, cel semimuscă, cel pană, cel vechi, cel nou, cel brav, cel bun, cel drept, cel (iarăşi, prietenii mai bătrâni ştiu de ce) mare, cel viteaz şi cel mic & fraţii (când nu merge - şi pace!), ca să nu mai vorbim de Ziua Femeii când ne dă liber să mergem să luam flori pentru doamna Jeni, de la aprovizionare, şi pentru Casi, durdulia ceea de la caserie, p-ormă concdeiile legale, ălea de odihnă - dar şi medicalele - şi ... Şi, cum ziceam, o viaţă întreagă ăştia doi în salopetele lor bleu numai la pus cap la cap ţevi pe Coraliilor or să lucreze, la câta şanţul au săpat unii înaintea lor. Deşi nu ştiu cine a săpat acolo; poate ploaia, că până azi, cum spuneam, n-am văzut talpă de muncitor pe Coraliilor.

A propos, domnu' Videanu, azi vă urăm un sănătos सुगी पूला!

Strada Apusului (episodul nouă)

Dragă stradă a Apusului, să ştii că noi suntem bine, sănătoşi, tocmai ce ne-am întors din concediu, deci suntem obosiţi. Am trecut deunăzi pe la tine, dar nu erai acasă, aşa că ţi-am lăsat un bileţel în tomberoane cu promisiunea că vom reveni. Am văzut că ţi-au turnat un prim "covor asfaltic", dar tu eşti neschimbată, eşti la fel de prăfuită.

Observ că oamenii se pregătesc de iarnă. Proprietarul maşinii de mai jos îşi face stocuri de găteje şi scânduri pentru zilele reci care se apropie. Întotdeauna ai avut locuitori gospodari, tu, stradă a Apusului.

Am o întrebare: cine-i Jan ăsta cu camioanele, care a venit tocmai din Sălaj să te repare? Să-i spui că i s-a spart baia de ulei şi-a înnegrit pământul pe care-au fost odată copaci.

Şi de ce-aţi adus muncitori moldoveni care se iau de cucoanele dichisite din Bucureşti? Voi n-aveţi mame şi surori cărora să le puneţi întrebările pe care le pun copiii la pubertate?

Te las; să te faci bine şi să-ţi astupi gropile, ca atunci când o să mai trec în vizită să pot veni fără tractor. Hai, pa!