Întocmit astăzi, relativ dimineaţa şi, oricum, a doua zi, după un somn nasol şi o sesiune de vaccinat orătănii, vecină cu
operaţiunea Ferdinand. Vă rog, pe această cale, să-mi oferiţi soluţii pentru extirparea parfumului de găinaţ din nări. Concluzie: bre, e primăvară.
Decretează:
Articol unic.
Se hotărăşte că am fost pierdut aproape degeaba o parte din seară în locaţia numită Fabrica unde eu dimpreună cu vreo 200 de fumători şi un număr comparabil de nefumători am fost jucat rolul personajului colectiv în faţa unei scene pe care s'au suit în devălmăşie unii care au meritat, alţii care pur şi simplu au luat şi un tip de la Gazeta Sporturilor care a primit toate premiile - pentru că
Tolontan şi ceilalţi din echipa
blogsport.ro nu au găsit drumul spre strada care încă mai poartă ca nume data începutului marelui jaf comunist numit naţionalizare. Dar aste e o chestie prea veche pentru media de vârstă pe care am dereglat'o serios prin apariţia mea discretă.
Deci s'a premiat, cum spuneam, s'au ţinut discursuri, Jerry, imagine that?! Discursuri de primire. Apoi: s'a aplaudat şi fluierat şi huiduit (mai ales când s'a discutat despre secţiunea blog politic, unde gherilele sunt deja consolidate), s'au făcut poze (nu, subsemnatul nu a făcut, mai ales că nu a înţeles prea bine, în urma
jurizării, ce înseamnă conceptul de blog foto & alte nedumeriri), s'a dat câte o bere gratis (cu iniţiale mici), nişte Prison Break (semn că şi la Cotidianul sunt retururi mari), s'au pregătit nişte
printre dinţi ulterioare online pe axa
Bucureşti -
Craiova -
Cluj -
Iaşi cu opriri la
Copşa Mică.
Organizatorii, se vede treaba, au fost cam ca drumul spre iad (pentru fiul sepepistului, tu, ăla din colţ: pavat cu bune intenţii). Domnilor, chapeau, nu'i rău şi'o să mai fie, presupun!
Altfel, am remarcat câteva bloguri ajunse pe poziţia a III-a în diverse categorii care, zic eu, au dat cu adevărat consistenţă clasamentelor -
amardezi (alături de care ne'am găsit un mic refugiu pe o superbă canapeluţă între intrarea pentru o anumită ieşire a doamnelor şi cea a domnilor, în mod paradoxal, printre ultimele locuri cu aer respirabil în amintita fabrică),
terorista (doamnă, domnişoară... noi vă citim pe mai departe, să nu credeţi că, dacă am tăcut,...) &
blogul de zăpadă (Sorine, tată, nu fii trist; nu poţi, fizic, să te baţi, de unul singur, cu o industrie a sportului! iuiuiuiu!).
Stejarul nici măcar nu s'a făcut praştie aşa că, necioplit cum îl ştiţi, a revenit la bază. Over. Reper. Stejarul a revenit la cuib. La cuibar. Over.
PS: poate, totuşi, îmi spune cineva cum pot să scap de mirosul ăsta de găinaţ cu care m'am blagoslovit în nări (repet: în nări, am trecut de faza cu duşul) înainte de cântatul cocoşilor, azi dimineaţă, în vreme ce strângeam la pieptu'mi orătanie după orătanie, pentru a'şi primi doza de vaccin nefericitele zburătoare? Nu, mulţumesc, dragă, chestia cu smulsul fiecărui fir de păr din nas nu (şi repet: NU) este o soluţie!
