Provincialii

Mulţi greci; şi mulţumiţi, la ceas de noapte, când stafia Ciuruitului bântuie în loc de vampiri, prin Palatul lui ăla... cum îi zice? A, da - Dracula. Noroc, frate, că au pus, pe un perete, lângă, poate, un jurnalist turc şi unul afghan, o carpetă cu răstignirea. Aia, cea mai celebră... Malaka!

Ce le'au mai tras'o grecii, cum vroiam să zic da' m'am luat cu carpeta, nenorociţilor ălora de sârbi bulgarizaţi, ce atâta NATO? Să se lepede, mai întâi, de numele ăla, care de la Alexandru cel Mare e al lor. Şi mai vorbim...

P'ormă să se lepede şi de steagul ăla... ce atâta soare cu 12 raze? Tot patrimoniu cultural al Greciei este! Tot al lui Alexandru...

Acum câţiva ani, o arogantă de americancă, studentă, îi dădea peste nas unui arogant de grec, student: forget about 2000 years of history, get back to the latest news. Iar latest news astea spun câte ceva despre o Grecie care nu se poartă frumos deloc, acolo, în Elada, cu minorităţile şi despre o Macedonie la mâma clanurilor de traficanţi de tot ce poate fi traficat şi...

Asta e, moje makedonci, mai dansaţi o tură:



Aşa.

Cât de provinciali putem fi? Pe croaţi, albanezi, macedoneni, georgieni, ucraineni, sârbi, muntenegreni şi bosniaci nu'i pun la socoteală. Pentru ei, întoarcerea lui James ăla cu numele lui de familie construit de o parte şi alta a Himalaiei, purtător de cuvânt al secretarului general NATO, de la Cotroceni era fundamentală. Aşteptau veşti importante. Aşteptau un da, un MAP, aşteptau... Pe la şase şi ceva, seara, când de după colţ a început să curgă miros de sărmăluţe, multe feţe cunoscute au lăsat totul baltă şi au pornit să'nfulece din ospăţul de cină dat de Bogdan Olteanu din banii Camerei. Ai noştri, nu? Păi dacă's ai noştri, să'i mâncăm!

Cu cameramanu' după noi, să filmeze, tati, decolteul Loredanei care cânta mai mult ţigăneşti decât româneşti, să filmeze curcănelul tăiat în felii, ia să dăm deschidere cu ospăţul jurnaliştilor acreditaţi la summit. Ce dacă nu suntem în stare să dăm imagini de la informala de la Cotroceni? Cum? Mai era o conferinţă de presă? Cine? Meleşcanu? Ce? Prezenţa în Afghanistan? 'ai, mă leşi?

Străinii s'au repezit la autobuze, s'au dus la hotel, au făcut repejor un duş şi, pe la zece PM, înainte cu vreo jumate de ceas de ora anunţată a conferinţei de presă a acelui James, s'au întors, frate, cu camere de filmat, cu pixuri, cu laptopuri, care cu ce'a avut în dotare, să transmită breaking news-ul din sala în care se fură voturi în plen, aşa+i, domnule Dan Claudiu Tănăsescu?

Drept e că unii dintre băieţii de la paza culoarelor pe care jurnalistul n'are voie au încercat să stingă lumina. Ia, hai, bre, ultima comandă, încă un deţ de declaraţie, încă o halbă de conferinţă de presă şi băgăm mătura. Au fost dezamăgiţi când au văzut puhoiul revenind cu ştirea spărgătoare la computere.

Şi tot drept e, să nu fiu rău: nu'i plăcut să stai o zi întreagă în colţul ăla semiîntunecat de coridor, să încerci să zâmbeşti cel puţin în română, engleză şi franceză şi să le mai vezi, câteodată, şi pe fetele alea de la teveu. Dar dacă ţi'a plăcut să te faci badigard...

Doar câţive externişti maniaci se chinuiau să convingă redacţiile că e lamentabil să stai o zi şi să dai ture prin aeroporturi, să vezi dacă a făcut sau nu pipi Dubbya sau dacă Sarko mai ştiu eu ce gafe poate face, pentru ca ştirea zilei s'o laşi pe a doua zi, eventual de pe agenţii, care oricum fac ceva pe tine - pentru că tu faci, în fapt, ceva pe tine. Pe 2 aprilie, patria mea dragă, ai dovedit'o. Şi nici măcar nu era 1 aprilie.

Istoria se scrie la Bucureşti. Dar se scrie pe spatele nostru.

Mai ştiţi când, copii fiind, ne distram lipindu'ne de spate etichete cu "măgăruşul"? Atât de mult am exersat că am ajuns să ni le lipim singuri cu o dexteritate de sinucigaş în serie.

Hai, frate, închideţi străzile, trece ăl mai tare om din lume. Caragiale, frate!

PS: James despre care vă vorbeam mai sus a aflat de la jurnalişti despre "anarhişti". I'a fost frică lui Vasesque...

Nu iese fum fără anarhie

La American University am nimerit în cameră cu un polonez. Era anarhist, ajunsese în America de mai multe săptămâni, zburând până la LA de unde a pornit cu mijloace de transport terestre îndărăt, către Washington. Pe o plajă găsise o caricatură îmbătrânită de surf. A cărat'o după el şi, probabil, visează, încă, la marele val care îi va permite să'şi folosească placa în largul portului Gdansk.

În căminul de la American University fumatul era interzis iar buşoanele de identificat fum funcţionau, în dimineaţa zilei în care ne'am cazat. Prima grijă a polonezului nostru a fost să identifice orificiile care dădeau spre senzorii detectori de fum şi să le înfunde cu gumă de mestecat.

În ditamai hardughia de Casă a Poporului nu s'a putut găsi un petec de debara în care să fim înghesuiţi întru sinucidere colectivă mulţii fumători, aşa că pentru fiecare ţigară am fost nevoiţi să facem un drum cam cât de la Oradea la Salonta, până afară, pe o esplanadă. Mi'am amintit de polonezul meu acum câteva minute, când, âmpreună cu un grup de polonezi, ne'am decis să protestăm împotriva sistemului aprinzându'ne câte o ţigară. A fost delicioasă şi nici un senzor sensibil la fum nu ne'a duşat. Aşa că am mai aprins una, în aşteptarea purtătorului de cuvânt al NATO.

Secţia 11

Adică aici.

Liana nu răspunde. Nici Răzvan.

Pentru că ASTA.

Formăm 321.72.12

Aţi sunat la Poliţie.
Acest apel este taxabil. Pentru urgenţe închideţi şi sunaţi la numărul unic 112. Apel gratuit.
Se repetă în engleză. Au, mamă, ce engleză... de Marinar care tocmai a stat la palavre cu un Petrolist texan mestecând ciungă...
Pentru informaţii despre eliberarea documentelor apăsaţi tasta 1, pentru programul de audienţe apăsaţi tasta 2, pentru informaţii privind tamponări auto şi reexaminări apăsaţi tasta 3, pentru a contacta un poliţist aflat în serviciu
Pentru a reasculta meniul principal, apăsaţi tasta 9.
La tasta 4 sună o dată, după care îţi închide telefonul în nas.

Reluăm.
La fel.

Reluăm.
Apelăm COMPARTIMENTUL DE RELATII CU PUBLICUL Telefon: 021 / 311.20.21 interior 21430

Ni se răspunde, ni se dă legătura cu un interior.

- Poliţia.
(Aţi auzit vocea? Aţi reţinut pronunţia? Scuipa coji de seminţe pe nasul vostru, când răspundea, 'r'aţi ai dreacului de ăştia care sunaţi la poliţie şi vreţi cu un poliţist aflat în serviciu.)
- Bună seara. Sunt ... de la .... V'am sunat în legătură cu reţinerea unor jurnalişti români şi a unor cetăţeni străini.
- Pentru orice informaţii, sunaţi la domnul purtător de cuvânt Ciocan...
- Dar nu domnul Ciocan i'a reţinut, ci dumneavoastră.
- Vorbiţi cu domnul Ciocan. Bună seara.
- Aveţi un număr de telefon al domnului Ciocan?
- Sunaţi la dispeceratul poliţiei şi vă vor da numărul de mobil.
- Şi, totuşi? De ce i'aţi reţinut? Săvârşeau acte antisociale? Primiserăţi un ordin?
- La revedere.

Liana nu răspunde. Nici Răzvan.

Domnul Ciocan sună ocupat.
Domnul Ciocan răspunde.

Domnul Ciocan explică.

Ca şi cum am sta în faţa televizorului şi un cosmonaut ne'ar povesti prin telefon ce vede on the dark side of the moon.

Rezumatul oficial: au fost conduşi la poliţie 42 de persoane, poliţia a fost chemată de forţele de ordine, veţi afla într'o conferinţă de presă cine sunt forţele de ordine, la ora 19, amănunte, printre cei 42 CONDUŞI se află şi cei care au agresat poratrul şi directorul, bannerele găsite nu constituie infracţiune, trăim într-o ţară în care libertatea de opinie e garantată, nu, nu e de la bannere, e de la violenţă, printre cei 42 sunt străini, e greu să relaţioneze cu ei, e nevoie de translatori, nu au fost reţinuţi, nu au fost conduşi, noi nu comitem acte poliţieneşti, vă rog să nu face diferenţa dintre un cetăţean oarecare şi un jurnalist, procedăm doar la o verificare, la o clarificare, vă daţi seama că lumea e cu ochii pe noi...

Răzvan şi Liana nu răspund.

Ora 18:48. Băsescu @ Cotroceni happy shaking hands avec monsieur Sarkozy. Sans Carla.

PS: Domnule Cristian David, v'am mai întrebat odată şi chiar dacă pot să par insistent sau pisălog, aş vrea să ştiu dacă mamei dumneavoastră nu îi e ruşine de cum calcă fiul dumneaei în străchini fără încetare?

PPS: Alio, Securitatea, panimaieş ceva din poza de mai sus?

Hai mai duceti-va-n ... de militieni!

Două cetăţene elveţiene şi un ziarist german, aflaţi în zona fabricii, au fost reţinuţi de poliţişti. Forţele de ordine au presupus că aceştia se îndreptau spre locul unde s-ar fi desfăşurat protestul şi că ar face parte din grupul de manifestanţi. Poliţia a anunţat că astfel de verificări sunt normale, iar cetăţenii respectivi vor fi lăsaţi să plece după identificare.
Un alt cetăţean străin, jurnalist de origine germană, a fost ridicat de Poliţie, fără să afle şi motivul acestei acţiuni.

Si inca una, de la Mediafax.
Razvan Martin, coordonator de programe la Agentia de Monitorizare a Presei a fost retinut de politisti si dus la sectia 10.

UPDATE: Răzvan Martin se ducea spre secţia 11, unde era deja reţinută Liana Ganea, celălalt coordonator de programe la AMP.

Chiar asa, de ce pizda ma-sii ne-am nascut p'aci?

Timpuri noi? Nope.

Lt. col. Eugen Ionesco

- Nu vă supăraţi, cum se poate ajunge la bufet?
- Aceasta este uşa de acces către bufet dar nu aveţi acces.
- Dar e deschis?
- Da.
- Şi, totuşi, cum putem ajunge la bufet?
- Nu puteţi.
- Atunci de ce mai e deschis?
- Păi s’a putut.

Update Sprâncenatul

Si inca una (la A3), marca Christian Ciocan, purtatorul de vorbe-n vant al militiei, despre evacuarea cu mascati a unor militanti anti-NATO din fabrica Timpuri Noi, unde stateau legal, in baza unui contract de inchiriere.

Rep: De ce a fost nevoie de interventia in forta? Au devenit (militantii) violenti?

Ciocan: N-avem cum sa stim asta deocamdata, urmeaza sa stabilim dupa interventie.

*

Later update: şi totuşi, s'a putut mânca; via aceeaşi uşă!

700

Îmi vine onoarea de a da lumii ce'a de'a şaptesuta postare din Blogureşti live, cred că prima real live, şezând ân fund, pe minunata mochetă cenuşie, lângă o uşă pe care scrie NO ACCES, în interiorul cortului din Parcul Izvor unde eu, together with, ensemble, zusammen, insieme, zajedno, സി şi aşa മൈ ടെപര്റെ
Da. V'aţi prins.
Ieri seară, la 18:55, acreditarea mea era aicişa. Azi, la zece, după ce - înţelept - am ales să'l ascult pe Gică Umblăreţul Bush la radio (cei din Casa Poporului nu au sonor, aşa cum mă uit eu uneori dimineaţa la Mircea badea, până înţeleg că ceva nu merge bine...), odată intrat în cort, am fost verificat, admis prin filtru (primul), identificat, informat că aprobat dar, hello, is there anybody out there?, "vă rog să aşteptaţi 20 de minute, să vă printăm acreditarea".
Cool, pe bune că asta e LIVE Blogging. A venit nenea de ghişeu să îmi ofere legitimaţia. So, I'm in.
NATO, I'm comming.

Update Sprâncenatul
Urmariti un fragment audio din declaratia comuna Bush-Basescu de la Neptun, asa cum a fost transmisa in direct pe site-ul oficial al sumitului lui Fish.

Corespondenta de pe frontul de vest

Astazi, datorita culoarelor unice, datorita faptului ca bugetarii (mai putin eu) au capatat zile libere, datorita politistilor adusi din provincie, astazi, 2 aprilie, am facut 20 de minute din militari pana in centru. Incredibil.
Multumesc NATO!

Tomnule Scheffer

Stimate tomnule Scheffer, nu e vina dvs. Nu trebuie sa va cereti scuze ca tara pe care tocmai o vizitati a fost, este si va fi condusa de imbecili si incompetenti care au angajat, angajeaza si vor angaja imbecili si incompetenti dupa chipul si asemanarea lor.
Nu e vina dvs ca ieri dimineata, in numai 150 de metri, am fost oprit de trei patrule de jandarmi (basca un tanar sepepist, mic si gras, si cu sapca), care m-au legitimat si m-au notat, speriati ca pozez fara acreditare doua bidoane de pe Sfantul Culoar Unic. Nu e vina dvs ca Romania are atat de multe servicii secrete, ca presedintele acesteia, aflat la volanul masinii unui serviciu secret, are ghinionul (?) sa loveasca masina unui alt serviciu secret, aflat in misiune pentru neutralizarea perechilor de indragostiti dubiosi din fata Cismigiului.
Nu e vina dvs ca militienii frumoasei tari pe care o vizitati (si care are, cum bine am invatat la scoala, toate formele de relief posibile) organizeaza acest eveniment cu zelul cu care se vopseau firele de iarba inaintea vizitelor de lucru ale inaintasului dlui Vasesque. Deh, dle Scheffer, obiceiuri vechi, normale printre fostii parteneri ai celuilalt Tratat, cel de la Varsovia.
Si nu e vina dvs ca sute de oameni au avut ghinionul sa fie in trafic prin nordul orasului aseara, in timp ce seful dvs, dl Bush, ateriza pe Otopeni si-au fost opriti acolo unde erau, masura asta generand diferite blocaje pe la Baneasa, Podul Constanta si Pipera, cu efecte resimtite chiar si dupa trei ore.

Cristian, ai legatura.

NATOlogie. Almost live blogging.

Nu, nu a venit încă. Dar va veni. Nu e o chestiune de "dacă", e doar o problemă de timp.

O dată.
De două ori.
De trei ori.
Adjudecat?

Frate, dacă era organizat de ministerul lui Cioroianu, parol că aş fi înţeles. Dar e ditamai alianţa strategică, dublată de al'de mama lu' serviciile speciale, ar trebui să fie militărie, acolo, să meargă treaba Zeiss. Ei, aş. Începusem să am îndoieli, să mă gândesc la cine ştie ce antiamericănsime voi fi debitat în scris vreodată, la veto (îi ştiţi cum sunt - nu avem obligaţia să motivăm un eventual refuz, e decizia noastră, la revedere, drum bun). Dar, mă gândeam, nu se poate, o să vină, o să vină seara, cu un sfert de ceas înainte de închiderea centrului de acreditări, când eu o să fiu la Cuca Măcăii, în fostul ştrand al generalilor, la complexul de protocol al Ministerului Apărării, unde nişte demnitari cu nişte probleme vor spune nişte vorbe blablabla...

Am tras maşina pe Splai, mai sus de Casa Poporului, mi'am luat aparatul de pozat şi am încercat să verific dacă e ca în păţania Sprâncenatului pe care l'au verificat de acte de patru ori în 200 de metri, până când unul l'a luat de la anvergura lui de paznic al ordinii mondiale şi i'a interzis să pozeze drapelurile şi culoarul unic sub podul de cale ferată de la Băneasa (vă rog să'l rugaţi pe Sprâncenat să continue povestea; şi aşa a cam lenevit, de ceva vreme, într'ale postărilor).
Aşadar, am lăsat maşina, am luat'o la talpă, pe trotuar, prin faţa Casei Poporului, spre Piaţa Constituţiei, până când am ajuns considerabil de aproape de un gard metalic din dosul căruia un alt vajnic gardian al ordinii mondiale m'a întrebat, cam ca mama, când eram mic şi apăream încălţat, gata de ieşire, în pragul casei, unde mă duc. La joacă, cu Trocea şi Zbec, îmi venea să'i spun. I'am excplicat, în două vorbe şi trec priviri de om hăituit, că aştept să'mi vină acreditarea şi că, până atunci, intenţionez să trag câteva fotografii. Nţ! Exclus. Nu am voie în perimetrul delimitat de spatele lui şi spatele celorlalţi din gaşca lui, decât dacă am domiciliul în blocurile de alături.
Aoleu, frate, ce te faci dacă îţi moare fix zilele astea mătuşa aia bogată la care locuieşti în chirie pe Victoria Comunismului? O laşi să stea, acolo, în încăperea cu draperiile trase şi cearşaf alb pe oglindă, fără bocitoare? Sau te duci la un alt nouveau riche cu domiciliu "lângă fântâni" să'l rogi să te ajute cu un priveghi, că te revanşezi tu cumva?

Bref: nu!

*

V'am zis de controale? Frate, nu există un standard unic. Te duci la centrul de acreditări din Izvor şi te caută... şi te caută... şi te pune să'ţi scoţi brăcinarul, că are metal şi piuie - fals. Booon. Te duci la ăilanţii, la ştrandul generalilor. Te pun să'ţi dai jos şapca.
"Dar dacă nu'mi permite religia să umblu marţi cu capul descoperit?"
N'aţi vrea să vă întâmpine vreodată privirea pe care mi'a aruncat'o acea Frau Helga în variantă românească, întrerupându'se brusc din cotrobăitul prin rucsacul în care aveam una bucată reportofon, una bucată microfon deloc mic şi una bucată cameră foto model compact. Să'i spun că am glumit? Să nu'i spun?
Piuie brăcinarul.
"Ah", zic, "am uitat să'l dau jos".
Nu trebuie.
"Păi ştiţi, la Casa Poporului..."
Aici EU fac regulile", îmi zice băiatul (and you know what I mean by "băiatul" - singularul de la "băieţii", băieţii ăia...) care mă controla.
Deşi, la focul încrucişat de priviri, aş fi putut spune că mă sfredeleau, nu alta.

*

Da, acreditarea a venit. La 18:55. Eram în Străuleşti. O fi venit şi mai devreme dar din când în când apăreau simptome de nomophobia. "Veniţi dimineaţă, după ora 8". Eu şi alţi circa o mie de nefericiţi amânaţi până în ultima clipă. Mda, până să ne europenizeze UE şi NATO, i'am cam românizat noi pe ei...

*

V'aţi bucurat de indicatoarele apărute în Bucureşti? Ia, la loc comanda. N'aţi văzut prea bine că sunt. Uitaţi de ele. Or să dispară. Voi ce credeaţi? Sunt temporare! Păi ce, or să rămână pe veci sensuri interzise alea două de pe plăcuţa albastră? N'o să mai trecem gârla peste podul de la Naţiunile Unite? Ei, aş! Sâmbătă dispar.
Dacă, însă, prindeţi drag de ele şi vreţi să aveţi aşa ceva prin oraş, vă rezolvă nea primaru'. Cu o altă licitaţie. Pam pam!

*

Zeci. Sute. Mii de news-uri, articole, stuff pe cuvintele cheie NATO summit, Bucharest summit, sommet OTAN, sommet Roumanie, NATO Gipfel, Bukarest Gipfel etc. Inclusiv ăsta. Poate mă ajută cineva şi mă lămureşte unde, drăcia dracului, e Bucureşti în fotografia aia?