Povestea asta nu are legatura cu Vanghelistanul desi daca n-ar fi fost aglomeratie, daca nu mi-ar fi taiat astia telefonul, daca nu s-ar fi consumat tot creditul de pe cartela legitimului pe holduri de cate 3 minute ca sa auzim pana la urma "nimic in zona, imi pare rau, mai reveniti", poate nu mi-as fi luat inima in dinti si n-as fi iesit pe strada la agatat masini cu beculet verde si n-as fi aflat niciodata povestea unui barbat adevarat, din alta tara decat Vanghelistanul, dar tot Biukresh, Romunia.
Asadar, mi-am baut cafeaua (doar pe jumatate), m-am consolat cu ideea ca mamzel nu vrea nici in dimneata asta sa manance (e in greva, nu stiu de ce), m-am incaltat si am plecat la vanatoare.
Doua mi le-au suflat de sub nas, una care statea cu cinci metri mai spre Vulcan decat mine si una care a traversat de pe partea ailalta. Damn it, ce viteza a avut, din statia de 173 s-a teleportat direct in taxiul meu . Am luat-o la picior, repejor, directia Vulcan, am fentat o ochelarista care se pregatea si ea sa fluture manuta la orice masina cu bec verde si am reusit in cele din urma sa agat un taxi, slava Domnului, sa mergem, ca iar n-ajung la sedinta si iar ma cearta si educatoarea fiica-mii si seful.
Booon. Dupa vreo cinci minute cat ne-a luat sa traversam intersectia, ajungem la bloc, cobor plodul, il instalez pe bancheta din spate si pornim la drum. In cele aproximativ 38 de minute pe care le-am petrecut in masina domnului taximetrist, am purtat o conversatie foarte interesanta despre tupeul incredibil al clientilor de taxi care nu colaboreaza cu soferul si cu dispecerele, in sensul ca ar vrea sa si gaseasca masina repede, sa-i astepte la scara vreo 10-15 minute si pe urma sa-i duca trei strazi mai incolo, in loc sa se duca frumusel pe piciorutele lor.
- Stai, domnule, ca nu e chiar asa, uita-te si dumneata pe geam, cum sa merg eu cu copilul unde si-a intarcat mutu iapa (a se citi pe str Transilvaniei) cand nici sa pasesti nu ai unde pe trotuarele astea.
- Lasati, doamna, ca nu de dvs e vorba, ci de bezmeticii ailalti care ar vrea sa-i si traversezi de pe un trotuar pe altul. Cand vezi o femeie cu copil mic in brate, sigur ca o duci si doua strazi mai incolo. Nu e cazul dumneavoastra, ca aveti cursa lunga!
(lunga, damn it, bani aruncati pe fereastra)
- Femeile si batranii nu-i refuz niciodata.
Eh si dupa inca vreo cateva filozofeli d-astea la mana a cincea, am aflat reteta ca sa ma asigur de batraneti linistite in care zapada de pe trotuare sa nu mai reprezinte o provocare zilnica.
- Muncesti, faci un copil, doi, il cresti frumos, nu bei, nu fumezi si dai zeciuiala la biserica.
Pam, pam!
- Care zeciuiala, domnule? Pe cine mai cunoasteti dumneavoastra sa dea zeciuiala in zilele noastre?
- Aveti dreptate, am si eu un vecin care are 74 de apartamente si mi-a zis: esti nebun? Iti dai seama ce suma ar trebui sa dau eu la biserica?
- 74 de ce?
- De apartamente.
Pentru ca sunt experta in chestia cu chiriile am facut un calcul scurt: omul inchiriaza 74 de apartamente cu minim 400 de euro pe luna care va sa zica 74x400=29600 pe luna doar din chirii...
- Cum domnule, 74 de apartamente?
- Daaaa si asta nu e tot. Mai are 3 hoteluri prin tara, patru copii de la patru neveste... masini, case... Are un blat la vreo patru judecatorii si afla pe unde sunt licitatii d-astea de apartamente in litigiu si se duce si le cumpara, le aranjeaza si pe urma le vinde. Dar e om bun! M-a invitat odata la masa si cand am ajuns acolo...
pusese pe masa numai verdeturi. I-am zis "Eu nu mananc asa ceva". El zice "Lasa ca tie ti-am facut doua fripturi. Eu nu pot sa mananc carne ca am diabet". "Aaaa, ai diabet", zic io, "ai vazut, zeciuiala! Nu trebuie musai sa dai banii astia, are Dumnezeu grija."
Pana la Berzei am aflat tot: care pe unde lucreaza din acesti 4 copii cu 4 neveste, cum se fac banii adevarati ("Nu din chiriasi amarati, in regim hotelier, mi-a spus el mie ca la evenimentele astea mari se fac bani frumosi, cica la concertu lu maical gecsan a facut 200.000 de marci intr-o noapte"), ce grija are de toate cele patru neveste si cum e totusi om cumsecade, ca imprumuta casa lui de la mare si de la munte si vecinilor de bloc.
- Cum dom'le, are 74 de case si sta la bloc?
- Nu el, fata asta la care vine... si i-a aranjat si-o casa, de se uita dupa soare de frumoasa ce e.
A mai spus el ceva de nu stiu ce Mercedes si nu stiu ce Audi, ce imi suna mie in minte era insa numarul 74, 74 de case! Si nu, n-o sa aflam niciodata cum il cheama, n-o sa aflam niciodata cum a facut primul milion de dolari dar zau ca nici nu mai conteaza, important este ca omul a avut fler si in ciuda averii inca se poarta frumos, vorbeste politicos, e bun cu vecinii dar nu plateste zeciuiala. Si de-aia are diabet.
Morala?
Romani, platiti zeciuiala. La biserica.
