Că (ştiu, ne aflăm în miezul unei cacofonii) Cosmin Băleanu e, în lumea sportului televizat, o ratare mare, cu poarta goală - ştiam. Aşa că, într'o primă fază, am zis bogdaproste când GSPtv a dat, ieri, în bâlbâieli tehnice, de le pica sunetul cu o insistenţă care m'a făcut să mă îndoiesc de îndoielile mele teologice: există, mi'am zis, un Dumnezeu al microbiştilor, poate ceva mai bun decât Cel de toate zilele - nu'l pedepseşte pe păcătos, doar ne fereşte de păcate lui.
Păcat că, odată cu vocea acestui Băleanu se pierdea şi sunetul de fond. Nu ştiu câtă lume a văzut meciul de la Mediaş (da, dragă dinamovistule, am învăţat să număr de la unu la cinci). Fără, vorba Graur-ilor, un arsenal specific, galeriile au cântat şi s'au aplaudat reciproc, au (ca să îl citez şi pe dragă Stolo) "respectat valoarea acolo unde au întâlnit'o". Dar ăstora le pica sistematic sunetul celor de la GSPtv (nu era de la Digi, că, în paralel, de la Buzău şi Craiova, treaba n'avea bube); iar când se întâmpla să meargă, îl auzeam pe Băleanu boscorodind într'una, ca o soacră sau, mai bine zis, ca o domnişoară bătrână şi senilă, la adresa regiei (de altfel, complet depăşită) şi a unei echipe de fimare compusă, cel mai probabil, din câţiva şoferi de la Antene care, de'a lungul timpului, călătorind cu Dan Gecui şi alţi maeştri ai imaginii, au învăţat să ţină în mână un reflector şi au văzut cum se duce până la ochi o cameră de filmat.
Domnu' Oancea, doamna Camelia, dragă Tolo, dom' profesor, din amintirile mele, cât era el, pe atunci, după revoluţie, de Sorin Satmari, a fost dat afară dintr'o redacţie pentru că a spălat rufele cu corectura şi paginarea într'un aşa-zis editorial. Pe Băleanu ăsta nu ştiu cine l'a făcut ziarist de sport dar, dom'le, dacă ne uităm la un meci de fotbal, nu înseamnă că suntem nişte idioţi. S'au mai uitat la fotbal un Colea Răutu, un Ion Voicu, un Luciano Pavarotti, un Pittiş, na, câteva nume, doamnă Camelia, domnule Oancea, dragă Tolo, dom' profesor!
Seara, târziu, trebile au luat o altă turnură: mergea sonorul dar nu se vedeau Giuleştii.
Şi n'ai pe cine să suni (la DigiTV? la GSP?) să te plângi de disconfortul pe care ţi'l provoacă, când stai la o sămânţă şi o bere cu Tataie'tu cel rapidist şi vezi o pânză mare şi neagră din dosul căreia urlă la tine Grădinescu. Pe cine să înjuri? Pe GSP, că s'a băgat unde nu se pricepe şi nici nu i'a lăsat pe alţii s'o facă? Pe cei de la Digi, pentru marfa de proastă calitate pe care o primeşti în schimbul abonamentului? Nu mă refer la content, asta ar fi deja alegerea mea - îi vreau sau nu - dar când ai plătiti abonament pretinzi să ţi se ofere ceea ce ţi s'a promis; încercaţi să le spuneţi asta, veţi descoperi la celălalt capăt al telefonului stupizenia sau, la ghişeu, imbecilul răspuns "nu ştiu, doamnă, eu sunt aici numa' să'ncasez banii!".
Nu m'am prins, după ziua de ieri, care a fost motivul pentru care Intactul de'a'mpreunelea cu RCS RDS au pus'o de un consorţiu de monopol pe imaginea fotbalului lui Mitică. Pe onoarea mea, mi'i dor de piticania aia de televiziune, de reluările şi inserturile cu reacţii ale antrenorilor transmise pe Kanal D.
Păcat că, odată cu vocea acestui Băleanu se pierdea şi sunetul de fond. Nu ştiu câtă lume a văzut meciul de la Mediaş (da, dragă dinamovistule, am învăţat să număr de la unu la cinci). Fără, vorba Graur-ilor, un arsenal specific, galeriile au cântat şi s'au aplaudat reciproc, au (ca să îl citez şi pe dragă Stolo) "respectat valoarea acolo unde au întâlnit'o". Dar ăstora le pica sistematic sunetul celor de la GSPtv (nu era de la Digi, că, în paralel, de la Buzău şi Craiova, treaba n'avea bube); iar când se întâmpla să meargă, îl auzeam pe Băleanu boscorodind într'una, ca o soacră sau, mai bine zis, ca o domnişoară bătrână şi senilă, la adresa regiei (de altfel, complet depăşită) şi a unei echipe de fimare compusă, cel mai probabil, din câţiva şoferi de la Antene care, de'a lungul timpului, călătorind cu Dan Gecui şi alţi maeştri ai imaginii, au învăţat să ţină în mână un reflector şi au văzut cum se duce până la ochi o cameră de filmat.
Domnu' Oancea, doamna Camelia, dragă Tolo, dom' profesor, din amintirile mele, cât era el, pe atunci, după revoluţie, de Sorin Satmari, a fost dat afară dintr'o redacţie pentru că a spălat rufele cu corectura şi paginarea într'un aşa-zis editorial. Pe Băleanu ăsta nu ştiu cine l'a făcut ziarist de sport dar, dom'le, dacă ne uităm la un meci de fotbal, nu înseamnă că suntem nişte idioţi. S'au mai uitat la fotbal un Colea Răutu, un Ion Voicu, un Luciano Pavarotti, un Pittiş, na, câteva nume, doamnă Camelia, domnule Oancea, dragă Tolo, dom' profesor!
Seara, târziu, trebile au luat o altă turnură: mergea sonorul dar nu se vedeau Giuleştii.
Şi n'ai pe cine să suni (la DigiTV? la GSP?) să te plângi de disconfortul pe care ţi'l provoacă, când stai la o sămânţă şi o bere cu Tataie'tu cel rapidist şi vezi o pânză mare şi neagră din dosul căreia urlă la tine Grădinescu. Pe cine să înjuri? Pe GSP, că s'a băgat unde nu se pricepe şi nici nu i'a lăsat pe alţii s'o facă? Pe cei de la Digi, pentru marfa de proastă calitate pe care o primeşti în schimbul abonamentului? Nu mă refer la content, asta ar fi deja alegerea mea - îi vreau sau nu - dar când ai plătiti abonament pretinzi să ţi se ofere ceea ce ţi s'a promis; încercaţi să le spuneţi asta, veţi descoperi la celălalt capăt al telefonului stupizenia sau, la ghişeu, imbecilul răspuns "nu ştiu, doamnă, eu sunt aici numa' să'ncasez banii!".
Nu m'am prins, după ziua de ieri, care a fost motivul pentru care Intactul de'a'mpreunelea cu RCS RDS au pus'o de un consorţiu de monopol pe imaginea fotbalului lui Mitică. Pe onoarea mea, mi'i dor de piticania aia de televiziune, de reluările şi inserturile cu reacţii ale antrenorilor transmise pe Kanal D.
