Tunul la care visa ministrul Nicolăescu la final de mandat se îndreaptă spre o jumătate de eşec. Mamele nu's atât de proaste cum le (desc)consideră stimabilul ministru şi colegul domniei sale de la Educaţie. Şi, pare'se, iluştrii noştri liberali vor să repete experienţa staliniştilor, după celebrul cod de luptă "dacă nu poţi, te ajutăm; dacă nu înţelegi, te învăţăm; dacă nu vrei, te obligăm".
Deci, mamelor din lumea'ntreagă, n'aţi vrut să vă lăsaţi fetele vaccinate? Ia, poftiţi, repejor, la şedinţe cu părinţii! Daţi voi o declaraţie pe proprie răspundere şi mergeţi apoi acasă, la fetiţele voastre!
Simplu, nu?
Terorizant.
Lasă, bă, că sunt destule slabe de înger şi şi mai multe n'au idee despre ce vorbim noi aici, nu? Şi, dacă nu vor, asta e. Domnului ministru, care nu va ma fi ministru peste puţin timp, oricum nu'i mai pasă. S'a frecat mulţumit şi verde pe mânuţe. Banii au fost deturnaţi, comisionul a fost încasat, nu'i bai dacă fiolele alea nu se vor scurge, prin seringi, în fetiţele de vârsta vizată.
Vă daţi seama ce dispozitiv de luptă şi propagandă a pus în mişcare Nicolăescu? Ce de bani s'au dus unde trebuie pentru a pune presiune pe mame? Bani, am spus?
Păi, să facem un calcul, atunci, şi să vedem cine e ucigaşul, la faza asta - şi cine victima!
Suma alocată de Ministerul Sănătăţii acestei operaţiuni - preventive, care va să zică - este de 90 şi ceva de milioane de lei noi. Asta înseamnă cam o treime din întregul buget al oncologiei. Cine poate fi atât de criminal să blocheze o treime dintr'un buget oricum insuficient pentru o vaccinare fără rost? Păi, cineva care are un comision de încasat, probabil.
Banii luaţi pentru programul "de prevenţie" au subţiat considerabil visteria alocată tratamentelor aplicate bolnavilor de cancer aflaţi pe listele de aşteptare pentru a fi pompaţi într-o operaţiune costisitoare şi, în mare proporţie, inutilă. Cancerul de col uterin este tratabil. Incidenţa bolii este infinit mai mică faţă de efectivul ce ar urma să fie supus operaţiunii de vaccinare. În practica oncologică există aşa numitul test Papanicolau care nu face altceva decât să îi spună femeii că este predispusă acestei forme de cancer. Cât ar costa o campanie eficientă de avertizare, un awareness, cum se spune, o campanie care să convingă femeile să se ducă la un control? Evident, mult mai puţin. Vreo 5000 de euro pentru o Mihaelă Rădulescu. Hai, un 15.000 de euro. Plus câteva parteneriate media, că tre'să afişeze şi televiziunile tabloidale umpicuţ respinsabilitate socială, outdooruri, câteva autobuze pavoazate cu mesaje, întâlniri medici - pacienţi, mă rog... Toate cele aferente nu valorează mai nimic faţă de tunul dat la final de mandat de Nicolăescu!
Dar, aşa cum mai spuneam p'acilea, pe blog, în România, problemelor cu soluţii simple la îndemână li se caută soluţii megalomane. Pentru că aşa ne'am obişnuit, să ne luăm maşini nu pentru uz personal ci pentru fierea vecinului, să ne punem lanţuri groase la gât, să ciupim de unde apucăm, că statu' îi prost oricum. Aşa că, în loc să ne gândim la sensuri unice şi poliţişti mai mulţi şi cu un IQ mai ridicat, plănuim autostrăzi suspendate. În loc să identificăm focarele de gripă aviară, ardem toate păsările de curte din Delta Dunării. În loc să ajungem direct la cei predispuşi la cancer de col uterin, injectăm toate fetiţele care, cândva, peste zeci de ani, ar putea sau nu să sufere de cancer de col uterin. Cu un veccin despre care nu ştim prea multe decât că vreo 20-30 dintre cei ce au făcut parte din programul de testare au murit.
Nicolăescu ştie foarte bine ce are pe listele de aşteptare ale oncologiei - o armată de oameni suferinzi (poate sună cinic dar e chiar o armată de muribunzi; şi, până la urmă, cu toţii suntem nişte muribunzi) care speră să nu se termine bugetul înainte de a le veni rândul la tratament. Oamenii aceştia s'au înfăţişat de câteva ori la porţile ministerului lui Nicolăescu. I'a pasat unor secretari de stat care au promis - ca Prostănacu' în colegiul Dăbuleni - tot ce puteau promite, că nu i'a durut gura şi, oricum, nu au ultimul cuvânt. În plus, prosteala mai are un front: ministerul dă vina pe Casa de Asigurări de Sănătate şi invers. Vechea strategie a statului român: fă'i să'şi piardă răbdarea şi cheful!
În tot acest timp, oamenii aceia, care simt răsuflarea morţii în ceafă, îşi privesc soţiile sau taţii care îi imploră să nu renunţe la luptă. Nu lupta cu statul ci lupta cu boala. O luptă inegală dar în care adversarul joacă mai cinstit decât şleahta lui Nicolăescu, cel care, încetul cu încetul, a dispărut din paginile de investigaţii ale ziarelor româneşti, cărora le'a cumpărat, rând pe rând, tăcerea. "Ai văzut cum ne'a ajutat să o operăm în străinătate pe fetiţa aia", vine refuzul editorilor şefi. Ca şi cum Nicolăescu ar fi dat din propriul buzunar, ca şi când, de fapt, nu ar fi fost vorba despre aplicarea legii, aşa cum este ea! Să ne lăsăm, aşadar, mituiţi cu normalitatea şi să ne facem că nu înţelegem ce vrea să spună un tânăr care suferă de cancer, care, însă, nu şi'a abandonat cariera, continuând'o cu succes, dar care mărturiseşte că realizarea lui supremă, în ultimul an, a fost că, iată, a mai trecut un an din viaţa lui şi el trăieşte!
PS: din grabă, am scris în două rânduri "cancer ovarian" în loc de "cancer de col uterin"; îi mulţumesc lui FDR pentru observaţie.
Deci, mamelor din lumea'ntreagă, n'aţi vrut să vă lăsaţi fetele vaccinate? Ia, poftiţi, repejor, la şedinţe cu părinţii! Daţi voi o declaraţie pe proprie răspundere şi mergeţi apoi acasă, la fetiţele voastre!
Simplu, nu?
Terorizant.
Lasă, bă, că sunt destule slabe de înger şi şi mai multe n'au idee despre ce vorbim noi aici, nu? Şi, dacă nu vor, asta e. Domnului ministru, care nu va ma fi ministru peste puţin timp, oricum nu'i mai pasă. S'a frecat mulţumit şi verde pe mânuţe. Banii au fost deturnaţi, comisionul a fost încasat, nu'i bai dacă fiolele alea nu se vor scurge, prin seringi, în fetiţele de vârsta vizată.
Vă daţi seama ce dispozitiv de luptă şi propagandă a pus în mişcare Nicolăescu? Ce de bani s'au dus unde trebuie pentru a pune presiune pe mame? Bani, am spus?
Păi, să facem un calcul, atunci, şi să vedem cine e ucigaşul, la faza asta - şi cine victima!
Suma alocată de Ministerul Sănătăţii acestei operaţiuni - preventive, care va să zică - este de 90 şi ceva de milioane de lei noi. Asta înseamnă cam o treime din întregul buget al oncologiei. Cine poate fi atât de criminal să blocheze o treime dintr'un buget oricum insuficient pentru o vaccinare fără rost? Păi, cineva care are un comision de încasat, probabil.
Banii luaţi pentru programul "de prevenţie" au subţiat considerabil visteria alocată tratamentelor aplicate bolnavilor de cancer aflaţi pe listele de aşteptare pentru a fi pompaţi într-o operaţiune costisitoare şi, în mare proporţie, inutilă. Cancerul de col uterin este tratabil. Incidenţa bolii este infinit mai mică faţă de efectivul ce ar urma să fie supus operaţiunii de vaccinare. În practica oncologică există aşa numitul test Papanicolau care nu face altceva decât să îi spună femeii că este predispusă acestei forme de cancer. Cât ar costa o campanie eficientă de avertizare, un awareness, cum se spune, o campanie care să convingă femeile să se ducă la un control? Evident, mult mai puţin. Vreo 5000 de euro pentru o Mihaelă Rădulescu. Hai, un 15.000 de euro. Plus câteva parteneriate media, că tre'să afişeze şi televiziunile tabloidale umpicuţ respinsabilitate socială, outdooruri, câteva autobuze pavoazate cu mesaje, întâlniri medici - pacienţi, mă rog... Toate cele aferente nu valorează mai nimic faţă de tunul dat la final de mandat de Nicolăescu!
Dar, aşa cum mai spuneam p'acilea, pe blog, în România, problemelor cu soluţii simple la îndemână li se caută soluţii megalomane. Pentru că aşa ne'am obişnuit, să ne luăm maşini nu pentru uz personal ci pentru fierea vecinului, să ne punem lanţuri groase la gât, să ciupim de unde apucăm, că statu' îi prost oricum. Aşa că, în loc să ne gândim la sensuri unice şi poliţişti mai mulţi şi cu un IQ mai ridicat, plănuim autostrăzi suspendate. În loc să identificăm focarele de gripă aviară, ardem toate păsările de curte din Delta Dunării. În loc să ajungem direct la cei predispuşi la cancer de col uterin, injectăm toate fetiţele care, cândva, peste zeci de ani, ar putea sau nu să sufere de cancer de col uterin. Cu un veccin despre care nu ştim prea multe decât că vreo 20-30 dintre cei ce au făcut parte din programul de testare au murit.
Nicolăescu ştie foarte bine ce are pe listele de aşteptare ale oncologiei - o armată de oameni suferinzi (poate sună cinic dar e chiar o armată de muribunzi; şi, până la urmă, cu toţii suntem nişte muribunzi) care speră să nu se termine bugetul înainte de a le veni rândul la tratament. Oamenii aceştia s'au înfăţişat de câteva ori la porţile ministerului lui Nicolăescu. I'a pasat unor secretari de stat care au promis - ca Prostănacu' în colegiul Dăbuleni - tot ce puteau promite, că nu i'a durut gura şi, oricum, nu au ultimul cuvânt. În plus, prosteala mai are un front: ministerul dă vina pe Casa de Asigurări de Sănătate şi invers. Vechea strategie a statului român: fă'i să'şi piardă răbdarea şi cheful!
În tot acest timp, oamenii aceia, care simt răsuflarea morţii în ceafă, îşi privesc soţiile sau taţii care îi imploră să nu renunţe la luptă. Nu lupta cu statul ci lupta cu boala. O luptă inegală dar în care adversarul joacă mai cinstit decât şleahta lui Nicolăescu, cel care, încetul cu încetul, a dispărut din paginile de investigaţii ale ziarelor româneşti, cărora le'a cumpărat, rând pe rând, tăcerea. "Ai văzut cum ne'a ajutat să o operăm în străinătate pe fetiţa aia", vine refuzul editorilor şefi. Ca şi cum Nicolăescu ar fi dat din propriul buzunar, ca şi când, de fapt, nu ar fi fost vorba despre aplicarea legii, aşa cum este ea! Să ne lăsăm, aşadar, mituiţi cu normalitatea şi să ne facem că nu înţelegem ce vrea să spună un tânăr care suferă de cancer, care, însă, nu şi'a abandonat cariera, continuând'o cu succes, dar care mărturiseşte că realizarea lui supremă, în ultimul an, a fost că, iată, a mai trecut un an din viaţa lui şi el trăieşte!
PS: din grabă, am scris în două rânduri "cancer ovarian" în loc de "cancer de col uterin"; îi mulţumesc lui FDR pentru observaţie.
