7.8.07

Plusvaloarea morţii


Presa urlă de câteva zile: L-aţi ucis pe Patriarh, medici criminali!
Luat la bani mărunţi, adevărul e cam acesta. Dincolo de prima strigare, însă, dansează în voie ipocrizia liderilor de opinie. Ceea ce i s-a întâmplat lui Teoctist s-a întâmplat şi altora. Atâta, doar, că dacă o mamă ruptă de durerea pierderii copilului de 23 de ani vine şi plânge la recepţia unei redacţii, este primită cu disimulată atenţie după care subiectul se stinge de la sine undeva între canapeaua de la recepţie şi calculatorul redactorului. Pentru că (nu-i aşa, Costele?) nu ne punem rău cu medicii. Şi nici cu producătorii de medicamente, chiar dacă jocurile unora sunt evidente căci nu se ştie niciodată când avem nevoie, peste rând, de vreun leac pentru care graţie reformei lui Nicolăescu (dar şi precedenţii miniştri ai Sănătăţii au merite egale) stai pe listele de aşteptare până mori.
Nu-l mai acuzaţi, aşadar, pe Băsescu. Nu e nici o diferenţa între saltul Jucătorului de la Cotroceni de la Arăpaşu din raportul Tismăneanu la Teoctist cel pe catafalc decorat post mortem şi graba cu care arătaţi, acum, spre medici. Şi voi, ca şi marinarul, ştiţi prea bine ce zic sondajele despre Biserică la români şi, prin urmare, ce vinde.

PS: Felicităm pe această cale Emil N, fericitul posesor al postării 300 şi ultimul muşchetar rămas să lupte pe baricadele blogureştene în zilele de răstrişte estivală.