FITS'08

Sunt la Sibiu. Am poze frumoase. Am povesti. Le pun maine. Pupat din Piata Mare.
A

Votati

Pe strada ta, cei mai multi aleg sa voteze acum cu excavatorul drept.

Sau sa traiasca.

Ma shlomech?

Christian, iata cu ce m-am delectat eu prin Ierusalim, aproape de poarta Jaffa, m-am lasat ocolit de vreo 40 de tinere militarese vesele, iar ultimele din pluton au acceptat sa se bage in poza cu persoana mea umila... Ma shlomech inseamna Ce faci?
Si va anunt ca am si blog special dedicat excursiei in Israel.

Bucureşti - Latakia (Corespondenţă din Siria)

Lucruri care se intampla. Sunt la Latakia. E cel mai nordic oras mare din Siria, aproape de mare. Lucruri care se intampla merita povestite. Altfel, desigur...

Am fost in vizita la seful Institutului Superior de Studii Marine iar pe un perete era o diploma de pe care nu am inteles nimic dar era, langa semnatura, o fotografie cu Hassan Nasrallah, cu o arma in mana si o moschee pe fundal. Nasrallah este seful Hezbollah.

Turcia a fost foarte lunga pentru ca traseul ales a fost de'a lungul coastei si nu in diagonala, pe drumurile lor nationale cat autostrazile noastre. Am o colectie intreaga de poze cu varii reptile, in varii pozitii, am pozat fluturi si albine polenizand, cel mai fain e ca am stat langa un fluture si am pozat pe secvente cum mananca; fascinant, e ca un elefant. Am facut si poze cu un paianjen prinzanu'si prada, ceva ce semana a relicva de albina.

In fine, pe astea le puteam face si acasa, stiu...

Oricum, deocamdata suntem in nord, nordul asta semanand oarecum cu Romania. Pornim spre sud, spre Damasc, unde, zic ei, stam o zi, dupa care ne intoarcem catre zona desertica, din estul tarii. Ieri am facut vreo 20 km pe picioare (pe drumuri de munte, coborasuri abrupte, suisuri vertiginoase), am fost la un incubator de afaceri pentru femeile dion zona rurala, pe drum am stat de vorba cu niste pensionari la o cafea, intre ei si un prof de mate care stia bine engleza, dupa care m'am intors la tabara de unde am pornit la castelul lui Saladin, in rezumat: e absolut spectaculos.

La intoarcere eram deja rupt, asa ca am zis sa iau un taxi dar cum taxiuri nu prea veneau, am facut ia'ma nene si am venit pe platforma unei camionete; iar daca un parcurs cu masina pe coastele Mediteranei iti poate parea o aventura, stai sa vezi cum am mers pe aici.

Strazile sunt pline de masini romanesti. Taxiul cu care am ajuns de la tabara la Latakia (36 km = 5 dolari) era o Solenza. In afara de asta: Loganuri cat cuprinde, Solenze, cum spuneam, 1300, 1400 si variatiuni, am vazut si un ARO si chiar un IMS! Pe mai toate masinile, pe parbriz, troneaza cate un abtibild cu presedintele, prezent, de altfel, all over, fie singur, fie impreuna cu tatal sau, fostul presedinte. Alteori e doar batranul.

Preturile sunt OK, de douazeci de euro am facut plinul unui microbus Mercedes (80 de litri, deci), prima oara cand am pus motorina ne'am intrebat daca ne'au pus cu adevarat motorina in teava :)

Siguranta este maxima, din varii motive... Ca sa intelegi natura motivelor, tine cont ca Blogspot este inactiv!

Ma rog, as putea spune asta despre siguranta omitand calatoria mea pe platforma camionetei, in curbele acelea, pe crestele muntilor, si traficul in sine, in general...

Am vrut sa'mi cumpar cartela de aici, cu numar, dar mi'au spus ca se poate numai cu buletin de Siria! Or fi avand ei un motiv... Poate suntem noi paranoici dar, pe fundalul unei populatii extrem de prietenoase, ieri dupa amiaza s'a oprit langa corturile noastre o camioneta de genul celei cu care am venit (made in China mare parte dintre ele), a dat in marsarier pana in dreptul nostru, a coborat un individ din ea, a mai coborat cel care statea intre copilot si sofer si ne'a dat o punga cu opt mere. Noi suntem fix opt!

Cristian

Noutati de pe frontul de Vest: campania electorala

Stiu ca n-am mai scris cam de mult timp (nu ca ar plange cititorii pe la coltul monitoarelor, dar zic si eu) asa ca revin in forta cu o tema (ca de obicei fara poze) de rasu' plansu': Campania Electorala.
In frumoscul cartier Militari avem noutati de campanie:
1. O duba de-a partidului Romania Mare care trece in mod constant pe strada Apusului (btw, stimati soferi aveti grija ca s-a schimbat sensul de circulatie: dinspre Maniu spre uverturii se circula acum pe ambele benzi, dinspre uverturii spre maniu se circula prin fosta parcare. Da, prin PARCARE! Pentru cine nu locuieste in Militari, poate nu stiati dar circulatul prin parcare e una din caile de iesire ceva mai rapida din ambuteiaje. Si pe Maniu se circula neoficial prin parcare, ei bine, acum e legal si semnalizat cu sageti si indicatoare. Mai au de ridicat masinile parcate ILEGAL pe carosabil. Atentie, taxa de reintrare in posesie daca va ridica masina e de 5 milioane lei vechi plus amenda, fiecare zi de parcare in spatiile special amenajate costa un milion lei vechi.)
2. Un parc nou nout, colorat si frumos ca scos din revistele tiparite pe hartie lucioasa, inaugurat in urma cu doua zile, infestat de golani de la 12 ani in sus (sa ma ierte mamele de baieti dar astia de care va zic nu prea sunt educati) care se amuza zguduindu-le creierele piticilor ce indraznesc sa paseasca pe aceeasi punte de franghie o data cu ei. Niste bestii. Previziunile bastinasilor ce locuiesc de ceva mai mult timp decat mine in militari e ca acest parc (de la complex apusului) nu va mai rezista mult. Azi erau vreo doua sute de copii calare pe trei tobogane. Logic, nu va rezista, dar mergeti sa-i faceti o poza ca merita.
3. Pe stalpii de pe Uverturii e un mesaj pe fluturasi verzi postat agresiv obsesiv: ceva cu un tanc. Nu puneti botul la link-ul oferit, nu e ultimul mmorpg la moda, e tot campanie electorala. Un nene care se crede cool si vorbeste despre sine la persoana a treia. Tancul zice si face si drege. Notita spre tancul cu pricina: dude, gramos deja fac asta de vreun an si le iese mai bine.
4. A propos de Uverturii: sensul spre Lujerului e paralizat de la 8 dimineata pana spre orele 23. Nu doar de masini ci si de un tir care nu are decat o platforma si pe laterala niste panglici galbene. Pe platforma dau din fund niste fete dezbracate in fuste marimea XS. Au pompoane. Un DJ zice ca ne-am saturat de mizeria din Bucuresti. Da, vericule, si de mizerie si de tarfe de toate culorile ne-am saturat. Sa plece acasa la ei toti aia care ard gazul de pomana pe strazi ziua in amiaza mare. PS: fetele promoveaza un candidat la primaria capitalei.
5. Au curatat Dambovita de mazga aia verde, infecta si puturoasa. Acum apa este infestata de o noua mazga sub forma unor ambarcatiuni care promoveaza un alt candidat la primaria capitalei. S-or fi gandit ca la studenti merge cu barcute.
6. Am observat niste afise din care reiese clar ca daca nu ma duc la vot sunt handicapata. As dori ca domnii de la CNCD sa se autosesizeze in acest caz si sa ia masuri in asa fel incat respectiva uniune de forte politice sa nu le dea false sperante celor care ar putea crede ca prin miracolul punerii stampilei pe buletinul de vot in anume patratica vor fi vindecati si carucioarele lor vor deveni istorie. E cacealma.
7. Cu ocazia anotimpului electoral, o veche sifonarie a decedat si a fost transformata cam peste noapte (pe cuvant) in sediu de banca. Geniala transformarea intrucat cea mai apropiata sucursala a oricarei banci se afla la trei statii de autobuz in orice directie ai fi luat-o. Acum trebuie doar sa trec strada ca sa ajung la un bancomat. In atentia investitorilor: mai sunt niste spatii comerciale prinse intr-o falie temporala, ce ar putea fi ... (cum se zice la voi, in Romanica la "refurbished"?) resapate - in sedii de banca. Vad este. Ne-ar mai trebui o farmacie civilizata ca sa ma simt ceva mai safe. Aia detinuta de arab e in renovare dar banuiesc ca asa zic ei cand dau faliment.

PS ILOVE YOU: As vrea sa va anunt ca pe linia lui 178 circula niste autobuze dotate cu aer conditionat. Desigur ele venind foarte rar (cam la 25 de minute, daca n-ai noroc in viata) ar avea nevoie si de un aparat de dilatat spatiul asa incat calatorii sa apuce sa le foloseasca macar de trei, patru ori pe zi cand trec prin zona. Inca nu au, poate la alegerile din 2012 se vor gandi si la asta.
Vom reveni cu noi amanunte picante.

Armaghedon. By Neacşu...

Iată că am timp să mai scriu pe blog, adică să mă laud, deh... Am fost in Israel, m-am intors din Israel, am vazut de la distanţă Libanul, Iordania şi Siria (servus, Cristi!). Am intrat şi în Teritoriile Palestiniene, mai exact la Betlehem. Am plutit pe Marea Moartă, am intrat cu pantofii în Mediterană şi am pipăit cu vârfurile degetelor Marea Galileii, şi m-am auto-rebotezat cu o mână de apă din Iordan... Acesta este doar un rezumat. Urmează poze...
Pentru început, eu pe colina Megido, în vechiul oraş, cu valea Armaghedonului în spate... În dimineaţa aceea era agitaţie mare în aer, cel puţin 4 avioane de luptă israeliene se învârteau încolo şi încoace...

E ţapăn, dom'le!

Piaţa Matache

Postfaţă

A venit spre mine din casa parasita. Zambea, mult peste media de amabilitate a zonei. M-a rugat sa-i fac si lui o poza. S-a uitat apoi la ea fara prea mare interes. M-a intrebat daca am vazut pe acolo niste baieti si a plecat. Are vreo 6-7 ani. Al cui o fi? Inca nu trage aurolac, inca n-asculta manele, dar e o chestiune de timp daca nu-l ia cineva de acolo. Insa, in forfota Pietei Matache, nu-l baga nimeni in seama, nici macar in pizda ma-sii. Inca nu trage aurolac, inca nu fredoneaza singur manele, inca nu cere o mie de lei, o tigara, nu pazeste locuri de parcare. Cand statea la poza, a ridicat pumnul si si-a aplecat capul usor intr-o parte, asa cum crede el ca trebuie sa arate cichiceanii adevarati.

Pe drumul Damascului, alte "bivuacuri sub semiluna"*

Oceanic Club porneste intr'o noua aventura: Euphrates 2008 pleaca joi, in zori, din Constanta, via Bulgaria si Turcia, in Siria. Sper ca Allah si Dumnezeu sa nu se plictiseasca atat de tare in luna ce urmeaza incat sa se puna pe glume si sa ii dea vreo idee, ca de final de mandat, artagosului de la Casa Alba.

* copyright nea Cornel Parvu.

PS: va rog frumos sa va faceti de cap pe blog, in absenta mea; oferta momentului va fi generoasa.

Să ne râdem cu...

...dl Cristian Teodorescu.

Pîndiţi la ieşirea dintr-un restaurant, altul decît Golden Blitz , de o echipă a Realităţii, domnii Băsescu, Blaga şi Videanu aveau aerul mulţumit pe care ţi-l dă o masă bună, cuviincios stropită cu ceva de băut.

Ce-nseamnă talentul de scriitor, domnule! Hai să încercăm să reformulăm:

Pândiţi (sanchi) la ieşirea dintr-un restaurant de o echipă a televiziunii la care dl Turcan dăduse un telefon cu câteva ore înainte, tovarăşii Băsescu, Blaga şi Videanu râgâiau mulţumiţi după o masă bună, cu mititei şi borduri înecate în câteva sticle de uischean şi, pentru Adriean, nectar de piersici.

Un protest

"In fata blocului nostru, pe Strada Fizicienilor, nr. 9, se afla un mic parculet cu copaci plantati acum 40 ani de catre locatari. Desi e singura oaza de verdeata din zona, Primaria a decis ca acest teren - situat la mai putin de 20 de metri de bloc - sa fie dat spre folosinta Patriarhiei, pentru construirea unei biserici si a unei case parohiale. Totul - fara instiintarea si acordul nostru", spune Sebastian Stejar, unul dintre locatarii zonei.

Unul din rarele cazuri în care nişte oameni nu sunt de acord să li se facă biserică la scară. Ce-aţi prefera: copac sau tămâie? Plămân sau anafură? Un loc în împărăţia cerurilor sau loc pe bancă, sub tei?

Nişte gunoaie (amintiri pentru după campanie 2)

În plus:
- am plouat
- am crescut iarba
- am cântat cucul.


De asemenea:
- am să ning
- am să bat vântul
- am să cresc trifoiul
- am să put bălegarul.

Cine?

Selecţionerul unic (amintiri pentru după campanie)

Mai ţii minte, dragă nea Puiule, ce frumos era la Los Angeles?

Countdown 6

"Alo, Metrorexu? mai spalati, nene, din desene..."

"... ca nu mai e loc ca sa mai dam noi cu spray-ul. Da? Ce plm.
Chiar nu intelegeti ca noi exprimam artistic un fior pe care voi astia trecuti de 30, cretinii dracu', nu aveti cum sa-l intelegeti? Sunteti praf! 'Ga-mi-as! Da-v-as ****! Sa va *** in ***!
Un grup de artisti plastici de underground. "

N-am poza. Dar pe cuvant ca pe unul din metrourile alea pictate, chiar pe rama de deasupra geamurilor, au scris cu spray: "mai spalati din desene ca nu mai e loc."
Da eu zic... daca tot reusesc baietii sa intre unde dorm metrourile cu spray-urile si sa le picteze, de ce nu intra ei si cu galeata cu apa si burete, sa mai spele din desene. Este ca mamica lor nu-i pune sa-si adune ciorapii de pe jos la ei acasa? Este ca bajetii n-are nici o treaba cu lumea pe care traieste?

La trecut

Republica CFR

Motto:

Pai doamna Demirgian(sar'na), situatia amicei dumneavoastra cere anumite reactii din partea poporului. Si nu numai la adresa doctorilor incompetenti ci la intreg registrul de dobitoci platiti din bani publici.
Radu

Buna ziua din Romania, tara care a recunoscut drept valabila si functionala institutia IMPUTERNICIRII, prin care a il - cum ii si zice numele - imputerniceste de fata cu un notar pe b sa ii care un lighean cu sosete murdare sau sa'i cumpere un lot de pamant.
Traim in Romania, si asta ii ocupa lui Mircea Badea tot timpul.
Traim in Romania, tara a carei Constitutie spune multe. Intre altele, ca suntem un stat unitar, national, blablabla, Vadime. In Romania asta, poate nu stiati, exista o republica autonoma, daca nu independenta, ale carei regulamente interne sunt mult mai presus de legile statului suveran, unitar, national blablabla. Aceasta republica se numeste Caile Ferate Romane. CFR.

Se ia o imputernicire si un profesor al liceului care pregateste viitorii ceferisti ai patriei. Profesorul e mai inteligent decat permite legea si reuseste sa obtina o bursa de studii subscrisa perioadei doctorale in indepartata Belgie. Precaut, profesorul face, inainte de plecare, o imputernicire prin care o deleaga pe mama lui sa il reprezinte, in cazul in care constata ca programul studiilor ii permite sa faca olecuta de turism, in relatia cu directia - sau biroul - CFR care elibereaza permise internationale de calatorie.
Doamna se duce, frumusel, la Gara de Nord, cu imputernicirea redactata de fata cu un notar public, institutie agreata de statul roman, si purtand apostila autenticitatii imputernicirii, aplicata de respectivul notar; in afara de imputernicirii, in mapa doamnei se afla tot ceea ce se mai cerea la dosar; este trimisa pe la mai multe ghisee si caserii, plateste niste chitante, face niste copii, revine la Gara de Nord, intra la ultimul ghiseu pe la care este obligata sa se chirceasca in fata acelui decupaj in peretele de sticla si afla cu stupoare ca nu poate primi permisul de calatorie internationala a fiului ei pentru ca acestea se elibereaza numai personal, pentru ca astfel stipuleaza regulamentele interne ale CFR. Argumentul privind valabilitatea, pe teritoriul Romaniei, a functiei de imputernicire nu are nici o valoare.

Prin urmare, concluzie: in Romania, regulamentele interne, cunoscute si sub denumirea de SOP, sunt mai presus de legile statului. La o prima consultare a unui jurist afli ca ai fost impins catre o concluzie falsa.

Dar nu astepti juristul ci te duci direct la miezul problemei. Ceri, asadar, un superior. Esti trimis vis-a-vis, la Ministerul Transporturilor. Timpul tau, insa, nu se supune regulilor unui functionar sictirit sarit in ajutorul functionarei-colege de la ghiseu si soliciti seful biroului. Nu exista. Deci: sase angajati lucreaza fara sef intr-un birou amenajat in Gara de Nord pentru ca, ti se spune, in minister nu mai e loc.

Bun. Pui mana pe telefon, suni pe cineva cu acces la net si ceri biroul de presa al ministerului. Unde o doamna, pan a la urma amabila, te trateaza, mai intai, cu un set de "dea"-uri. Si te paseaza la purtatorul de cuvant al CFRului. Care, auzind despre ce este vorba, inclina sa iti dea dreptate dar vrea sa stie care e motivul pentru care a fost sunata ea in aceasta problema - chiar daca, spune, te va ajuta sa rezolvi situatia.

Ar putea interveni, aici, abuzul de pozitie. Dar, asa cum ii explici si doamnei, un angajat al CFR care are, teoretic, dreptul la respectivul permis pentru calatorii gratuite internationale dar nu'l poate primi pentru ca el nu poate ajunge la ghiseu iar mama lui este refuzata si nici nu are norocul unui prieten jurnalist incheie prin a tranti poseta/geanta/palaria si o injuratura. Cazul profesorului doctorand, care are un astfel de prieten, este paradigmatic pentru un fenomen stupid, pe de o parte, si anticonstitutional, pe de alta. Orice calatorie de o mie de kilometri incepe cu un prim pas. Astfel ca situatia anterior evocata poate fi un prim pas pentru inlaturarea unei anomalii. Si, sunt convins, mai exista multe astfel de anomalii cu care muritorii de rand se ciocnesc zi de zi. Nu numai in Romania, pentru ca si in Germania s-au facut auzite replici de genul "Teoretic aveti dreptate. Regulamentul nostru spune, insa, altceva".

Dar noi traim in Romania, nu in Germania. Iar daca roboteii Hans si Helga inghit asemenea anomalii, nu inseamna ca e musai sa o pateasca si altii.

Traim, deci, in Romania si vorbim despre CFR, societatea de cai ferate care, pentru un tarif variind intre 550.000 si 1.400.000 de lei - sau 55 si 140 RON - iti ofera intarzieri de 70 de minute ale singurului tren ramas sa faca legatura, seara, dintre Capitala si cel mai important oras din vestul tarii, Timisoara. Au fost suspendate doua din cele trei garnituri pe motiv ca se lucreaza la linie; insa nici in acest caz nu se poate face un efort pentru a aduce calatorii la destinatie in timp util...

Aici ar fi trebuit sa intre doua poze dar daca veniti mai tarziu veti vedea doua imagini suprinse in Gara de Nord. Una ieri dimineata, cu tabloul de sosiri plin de trenuri ce urmeaza sa ajunga in statie cu intarzieri de pana la 100 de minute. Cea de'a doua astazi, cu un afis pe care esti anuntat ca vei fi despagubit partial daca nu ajungi la destinatie in patru cazuri. Unul este "imbolnaviri in tren" - si, aici, sunt de acord, e treaba ta, bafta ta, fii prudent, fa'ti o asigurare. Celelalte trei sunt: "intreruperi de circulatie", "suprimari de trenuri" si "pierderea legaturilor". Asa ca, fraierule, ia'ti matale bilet de la Salva la Vama Veche, noi te oprim pe camp la Ciulnita si te taxam pana unde te'am dus, ce vraji pe tine, sa ai pretentii sa ajungi la destinatie.

Sigur ca exista varianta "nu'ti convine, e tara plina de companii de maxi-taxi". Puteti incerca dar vazute din afara, acele microbuze par cosciuge pe patru roti. Stiu, daca nu'mi convine, pot sa merg cu masina proprietate personala. Dar Ministerul ala al Transporturilor nu lucreaza pentru mine ci pentru producatorii de bucsi, capete de bara, suspensii... unde mai pui ca petrolul a atins un nou pret record. Asa ca ia mai stati dracului acasa. In Congo.

PS: Nu v'am spus cum s'a terminat? Pai cum sa se termine? Purtatorul de cuvant a sunat directoarea, directoarea a sunat la biroul permise internationale, cucoana de la ghiseu a iesit cu zambetul amabil inghetat pe buze, doamna a intrat, a primit permisul si o replica pentru care unii dintre noi ar fi facut putina gargara la propriu, probabil: "De ce ne ingraditi munca?". Pardon?

PPS: de aceea, zic, Antena 3 are, cel putin de data asta, dreptate:



Later update:




Far later update: o persoană virtuală vine cu soluţii.

Inutila moarte a domnului Lazarescu

Un amic din America m-a intrebat ce parere am despre celebrul film mentionat in titlu. I-am zis ca e doar dureros de realist. A inteles ce a vrut el. Astazi prietena mea cea mai buna, D. mi-a povestit de ce a fost inutila moartea domnului Lazarescu.
Duminica noaptea a trebuit sa-si duca sora la cel mai apropiat spital de urgenta. Din cauza unei caderi de tensiune, P. isi pierduse momentan vederea. Asa ca D. a urcat-o in masina si a dus-o la Municipal.
Acolo a stat 40 de minute pe un hol asteptand ca doamna doctor care era de garda sa bage pacienta in seama. Intre timp, a avut vreme sa observe ce se mai intampla in jur. P. era semilesinata si statea cuminte pe un scaun. Pe o targa, o batrana chinuita de o colica renala gemea incetisor. Pe alta targa, o alta batrana fusese abandonata de ambulantierii care o adusesera la spital. Asistenta era plecata undeva cu fisa batranei, brancardierul sporovaia linistit sprijinit de automatul de cafea, batrana privea fix tavanul.
Dupa 40 de minute, prietena mea a intrat in sala de examinare, unde doamna doctor si vreo doua asistente completau niste fise.
- Doamna doctor...
- Iesiti afara.
D. a privit-o interzisa.
- Doamna doctor, va rog, sora mea se simte foarte rau si asteptam de 40 de minute, nu ne-a bagat nimeni in seama... Nu mai vede, trebuie sa faceti ceva.
- Va rog sa iesiti afara ca am treaba.
D. a iesit afara. Si-a luat sora de brat si a adus-o in sala de examinare:
- Doamna, va rog uitati-va la ea, ca moare aici pe hol. Uitati-va dumneavoastra la ea si pe urma spuneti-mi ce sa fac.
- Dumneata crezi ca pe mine ma intereseaza? a zis doamna doctor.
- Poftim?
- Dumneata crezi ca pe mine ma intereseaza ce simti? Iesiti afara.
Au iesit afara. S-au intors acasa. Au chemat o salvare particulara. I-a costat interventia 2,5 milioane dar P. traieste si in ziua de azi. Despre doamna doctor, numai de bine.

Cohorte de organe inutile

Ţine cu grijă agenda maroniu-închis, cu coperţi groase (probabil cu codurile telefonice ale tuturor judeţelor şi cu sărbătorile legale din toate ţările Europei), de al cărei cotor a agăţat un pix. O fi scris vreodată ceva în ea? O fi având ce scrie? O fi ştiind să...?

O ţine cu degeţelele acelea umflăţele, ieşite de din dosul mânecilor vechii lui jachete gri de pânză, cu fermoar, guler şi manşetă la buzunar, la modă prin anii 80. Cei din jur îi urmăresc buzele cu mare atenţie. E zarvă mare, la colţul Gării de Nord. Alăturea, un Cielo bleu marin. Două locuri de parcare mai încolo, o Lada 4x4 de aceeaşi culoare. Pe capotă, ca şi pe spatele uniformelor – bleu marin şi ele – se vede înscrisul de culoare nedefinită, oarecum portocaliu, oarecum crem, poate ocru: POLIŢIA COMUNITARĂ, SECTORUL 1. La cingătorile ce dau roată burdihanelor sau, după caz, ţin bine de pantaloni, să nu se prăvălească, pistoalele zac în teacă. Contină să privească atenţi la buzele celui care, cu siguranţă, a primit azi un telefon important... Altfel şi-ar fi plimbat agenda cu pix andocat la cotor între biroul doamnei Mimi de la aprovizionare şi cel al doamnei Stela de la Sesizări. E pe sfârşite, consfătuirea. Când apuc să trec pe lângă ei, îl mai aud pe omul cu jachetă îmbărbătându-şi jucătorii: „Haide, aveţi grijă. Trebuie să ieşim în evidenţă!”

Poliţia de proximitate; poliţia comunitară; poliţia rutieră; poliţia; gardienii publici; jandarmii... mai sunt? Şi, dacă tot sunt, de ce sunt atât de mulţi? În afară de băgarea în ceaţă a cetăţeanului, I mean...

Dumezeu ăsta e un hypermarket?

Dacă tot a venit la Bucureşti, am dus'o să şopeze. Nu mult, aşa, de sămânţă. Evident, în hypermarket. Că acolo poate să'şi schimbe şi prăpăditul ăla de telefon mobil care nu o mai ascultă deloc, fac 66 la anu', fiule, îmi trebuie lucruri mai simple. Domnilor, vreau un aparat basic, fără cameră, cu meniu în limba română şi funcţii accesibile, cred că modelul cel mai elementar al firmei... ar fi potrivit. Zis şi făcut.

Acuma, fiule, musai să mă înveţi să îl folosesc. Da, mamă, bem o cafea după şi îţi arăt, tipul ăsta de telefoane este făcut pentru to(n)ţi, dacă şi eu l'am învăţat o să poţi şi tu. Dar hai, mai întâi, să îţi cumperi ce vrei să îţi cumperi. Fără cărucior. Cu coşuleţ. Direct la deodorante de cameră m'a dus. Vrea d'ăla antitabac (cu cineva trebuia să semene şi fi's'u!). Are aparatul, vrea numai nişte rezerve. Da' rezervele nu's, mama lui de consumeurism. Sunt pachete de două cutii - una cu un aparat şi una cu rezervorul de odorizant; la reducere, 50%. Two boxes good, half price good! Dar jumate de preţ din ce, frate? Că nu e nici un preţ afişat, pe niciunde... Uite, mamă, ia'ţi o cutie cu odorizant gel solid - e tot antitabac şi ar trebui să ţină ceva vreme! Termen de valabilitate - vezi pe ambalaj. Vezi că trebuie să fie pe undeva. Poate în coşul de gunoi al hypermarketului, în ambalajul în care au adus o sută de astfel de odorizante? Lasă, mamă, hai să'l luăm pe ăsta şi pune'l şi pe ăla la ofertă în coşuleţ, să ne spună la casă cât costă şi dacă 50% reducere înseamnă preţ corect, e ok.
O gentuţă de umăr, spui? Păi... lasă, mamă, că se tot dau pe la diverse conferinţe de presă, oi găsi una să îţi fie ţie bună. Dar o găseşte. Şi îi place. E la raionul (mă rog, departamentul) cosmetice, într'o ofertă - including cinci produse din gama unui brand, ceva cu nişte porumbei. Se uită, face repede o socoteală, cică e mese, fiule, păi numai produsele în sine fac, la un loc, aproape cât costă totul. Bun, dacă îţi place, ia'o. Şi mergem la casă. Vă rugăm să ne spuneţi cât costă şi să îi spuneţi şi şefului de raion că au uitat să puie preţul. Şi că s'ar putea să vie protecţia consumatorlui peste ei că vând produse toxice fără termen de valabilitate afişat. Scanează, ştiţi, noi suntem doar de la casă!, preţul deodorantului 50% reducere e cât se poate de corect, rămâne ăsta, luaţi'l pe cel solid şi ziceţi mersi că nu îl iau special să mă duc la OPC, mă priveşte cam cum se uită un bodyguard de cimitir la un tip cu aparatul de fotografiat la gât, ajunge şi la geanta de umăr, oferta include, aşa cum scrie, şi produsele din interior, nu?, da, dar ştiţi - invariabil ştiţi, începe să'l concureze pe deci - ştiţi, avem o problemă cu acest produs, nu îi prea găsim codul de bare CEEEEEEEEEEEEEEEE? Adică ce? Vin la casă cu trei produse şi toate's cu probleme? Suntem cumva la camera ascunsă? Staţi să chem un coleg... Te duci, te rog, să cauţi un cod de bare la geanta asta se duce, ştiu că am avut probleme şi de Paşte, a fost la ofertă - mai este, nu?, zic, aşa scria acolo! - da, dar şnici atunci nu găseam codul de bare... Lasă, mamă, nu las, mamă, acuma nu ai vrut să'ţi caut eu o geantă cu un fond de pensii sau cu un producător de softuri pe ea, o luăm pe asta. Până la urmă codul de bare există şi preţul e, iarăşi, corect... Felicitări, tomcai aţi câştigat un număr scurt din prtea magazinului nostr, mai poftiţi pe la noi, data viitoare vă aplicăm meniul complet.
Du'te, mamă, la cafeneaua aceea, comandă două americane şi vin şi eu, mă duc să fac pipi.
Mă simţeam cam ca Moise fugit dintre nişte piramide ale consumeurismului, fericit că apele se despart, în cazul meu de vezică, ridic privirea cam ca în acel gest de mulţumiri adresate Divinităţii şi dau peste LUMINĂ:


Pentru persoanele de sex feminin care nu au fost, până acum, la bărbaţi, imaginea de ansamblu este următoarea:


Mi'am spus umil rugăciunea, am mulţumit pentru un nou pisoar scos în cale la momentul oportun, am verificat atent fermoarul, m'am spălat cuminte pe mâini.
În fine, ce s'o mai lungesc? Întrebaţi'l pe El, ştie mai bine decât mine cum mi'am petrecut următoarele două ore învăţând'o pe mama să folosească noul telefon mobil iar ea, fac 66 de ani, sper că realizezi asta, fiule, îşi nota cu o rigurozitate care ar face să pleznească de bucurie toate generaţiile de foşti elevi, na, cum ne dictai tu nouă comentarii literare sau analize gramaticale ale fraze, na!, ia şi scrie tu acum după dictare!, nota, mama, cuminte, pe foiţa cu dărnicie oferită de ospătari, folosind desene cam ca într-un amestec de logică persană şi chineză, drăcovenia - Doamne iartă'mă - de aparătuţ pe care să o pot suna in când în când s'o mint că toate's bune cu mine! Ajunsesem, la un moment dat, un fel de omul cu laptopul de la Antena 3, explicându'i (ca la fiecare operaţiune, de altfel) că, şi, desigur, apăsăm - ce tastă apăsăm? exact, domnule Gâdea, pe aceea din stânga sus, cu o bară verticală, echivalentă funcţiei de acceptare, adică OK! şi ea, cuminte, desena o bară l dedesubtul căreia scria ST. Adică stânga. Şi scrie. Şi notează. Tot, Mic. Micuţ, din ce în ce mai mititel. Să intre tot, să nu rămâie ceva neînsemnat. Adică ceva însemnat nenotat!
Înainte de a pleca spre gară, unde urma să mai stăm de poveşti ceva vreme şi unde nu aş fi avut nici un chef să cobor în toaleta publică, am tras o fugă să give piss a second chance. Am ajuns la aceaşi pisoar. Şi guess what?! Afişul era schimbat! Am vrut să le scriu că, orice ar face, Dumnezeu tot nu se lasă şi îi vede. Nu aveam, însă, pix la mine, lăsasem rucsacul la masa la care, fericită că şi'a luat telefon mobil şi gentuţă, mă aştepta mama. Aşa că, în vreme ce sfinţeam liniştit locul, am întors privirea roată spre cerul mic al încăperii, întrebându'mă cam care ar fi OCHIUL prin care se uită la mine 'mnezeul mamii tale de top management de hypermarket când fac poze sau, după caz, chiar mă piş, voyaeuriştii dracului?
PS: În timp ce scriam mesajul ăsta, mă sună mama. De pe telefonul ei cel nou. Cum fac spaţiul între litere, la SMS? Şi cum şterg literele greşite?
Update: Cinci minute mai târziu primesc mesaj pe mobil. Am reuşit. Mama!

Să vă fur în vot!

Din ciclul: Şi de ce m'aş duce la vot?
Astăzi: episodul Aştept provincia.

Mi'a povestit Sprâncenatu' cum se petrece în ţara lui Băcodeală (typo involuntar, dar sună aproape de Boşcodeală!) & Cezar Preda Vodă. Dar azi trecui pe lângă podul Băsescului de la Mărăcineni şi văzui cu ochii mei cum, după ce PSD mi'a transmis mesajul Bă, furu'te'n cur!, PD-L se pregăteşte de un nou rând de furai dar îmi spune că în fund mi'o intrat doar un coşmar, nimic altceva!
Păi, îi zise ungurului unguroaica prinsă în flagrant de preacurvie, tu crezi ce vezi sau ce'ţi spune nevasta?

In Ioana we trust!

Ni'o zîs Vlad, c'al'fel nu aflam. Da' dac'am aflat vă zîşim şî voă:
ĂL MAI TARE REPORTER (ne)SPECIAL DIN ROMÂNIA şi'a tras blog!
Aia mică, noi suntem fanclub! Fii căpitana noastră!

Sfârşit de aprilie

Onoare muncii!

Doamna aia neagră şi cu coasă nu are zile cu roşu'n calendar. Şi de serbat ziua muncii o serbează prin muncă. Când vii dinspre Moşilor spre Colţea, pe la un colţ de Ivo Andric e o parcare îngrădită de taxiuri şi, lângă, un magazin dintre cele vechi, supravieţuind Bucureştilor de odinioară. Cam ca Măgeanu din Câmpulungul lui Titanic Vals.
Uşa de lemn cu ferestre mari are vopseaua sărită. Dimineaţa urcă şi seara coboară, cu un scârţâit răguşit, de balamale îmbătrânite, storurile vechi, aproape anchilozate, vopsite în nuanţa de gri-petrol rămas pe stoc la Ferometal de pe vremea când faţadele purtau uniformă şi curajul de a prinde culoare era sancţionat cu un oprobiu public mut.
De pervaz se anină un capac de sicriu. Pe pragul de piatră stă, în fiecare zi, de câte ori trec pe acolo, el - prototipul perfect al cioclului; privire înfundată, pierdută între pomeţi (umflaţi de la toate pomenile la care a ajuns să bea ţuica defunctului) şi basca tovărăşească, cu moţ, scămoşită, săraca, de atâtea decenii. Musai să îl vedeţi, e omul care defineşte perfect, prin simpla prezenţă, comerciantul de coşciuge; pe faţa lui s'au întipărit mii şi mii de bilete dus, compostate şi netransmisibile; a bătut cândva palma cu moartea şi a trăit bine de pe urma unui negoţ parşiv cu sufletele. Cineva, până la urmă, trebuia să o facă şi pe asta...

Cum cineva trebuia să vie la muncă astăzi, de 1 mai, să astupe un rest de asfalt. Cine? Păi toţi, că doar e un petic, acolo, nu mai mult!



Ştiam că oraşul a plecat, acum câteva zile. Ştiam că e pustiu. Şi, atunci, de ce era paralizat (contra)sensul de ieşire, pe Barbu Văcărescu şi Aerogării?
În schimb, pe sub balconul lui Videanu se plimba vântul fluturând mândre drapeluri tricolore şi albastre cu steluţe. Parcul Cişmigiu începea să freamăte deja; domnul se retrăgea temporar spre un prânz şi o odihnă - a trecut fără să se asigure. Că aşa face, dumnealui, de când se ştie, de 1 mai: iese din Cişmigiu (pe vremuri purta şi steagul roşu pe umăr, poate şi un tablou cu ăia de au băgat spaima'n burgheji) şi trece bulevardul de'a dreptul, mama ei de evoluţie cu cine a adus maşinile în oraşul ăsta!


PS: Citesc în EvZ că ce mare revoluţie tehnologică pregăteşte ZAPP pentru serviciile de internet... Oh, ZAPPu'm'aş ca la oraş, domnilor din Baloteşti, ştiţi cât mi'a luat să încarc pozuţa asta de 90 de k?