The day after

Eu nu mă pricep, că's de la ţară.
Dar am răbdare, ca tot românu'. Am răbdare să'i ascult pe ăia de înţeleg mai multe.
Şi, după ce trece o vreme, încep să mă luminez şi eu puţin.
Şi pricep cam ce se întâmplă acum, la noi, cu criza.

Când eram eu mai mic, aşa, circula (nu, nu pe mail, nu era net pe atunci) copia aia xeroxată a unei maimuţe, aia care ilustra o înţelepciune despre muncă.

Cam aşa şi cu survival kit-ul de criză al Guvernului Boc.
Vine criza? Nu'i bai, avem soluţii. Ne facem mici, ne ascundem şi stăm cuminţi, până trece! Că doar n'o ţine o veşnicie.

Eu, personal, până acum, n'am auzit decât despre măsuri luate ca urmare a consecinţelor crizei care va veni. Dar poate că tocmai aţipisem eu când Boc & co a vorbit despre soluţii de întâmpinare a dezastrului, de ocolire a lui şi de redresare...

Most wanted

Aflu de pe Realitatea că poliţiştii au realizat portretul robot al asasinului de la Braşov.

What?

I'auzi, popa!

Se plângea, miercuri, Jurnalul Naţional de moartea subită a societăţii civile.
Ei, aş... Nici nu ştiţi unde zăceau pitite rezervele de civism ale României, dimpreună, probabil, cu stocurile de vin duhovnicesc.
Cum ar veni, de la Alina Mungiu mai puţin, de la Domnul cât cuprinde!
Ah, Fiara!

Despre externalizarea serviciilor de securitate

Nici unul din cele cam zece filtre de poliţie + jandarmi cu care m'am intersectat în ultimele două zile nu m'a oprit să mă întrebe de sănătate. Puteam să care ce vrea muşchiul lui Abu Nidal - şi să ştiţi, domnilor de la MIRA, SIE, SRI: portbagajul unui Logan are 500 de litri!

Acuma, am şi eu o întrebare: de ce atâta isterie şi nu îl roagă pe Gulie să rezolve treaba?