Algebra de la Boc se împute

Se ia necunoscuta Nemirschi, se împarte la trei. Rezultatul este Pogea ori Boc.
Două luni s'a lăudat Guvernul PD minus L de înmulţit cu paranteză PSD plus PC închidem paranteza că va anula triplarea taxei auto.
A făcut'o, ca să o înlocuiască cu noua valoare: taxa ori doi.

Veşti din Dăbuleni, cea mai mare comună din România, ţara Loganurilor de 70.000 de euro: bătrânele maşini de teren fabricate acum 20 de ani la Câmpulung, pe stânga, cum vii dinspre Schitu-Goleşti şi urci către ieşirea din oraş, prin ale căror caroserii nu bate vântul numai pentru că fermierii din câmpia oltenească au astupat găurile cu lubeniţele nevândute, vor avea valoarea de impozitare 19 milioane de lei vechi. Sunt 4x4, ce pana Bocului?

Vocea lui Radu Soviani

O ţigancă dintr'alea care se uită mult la televiziunile cu ştiri de la ora 5 şi telenovele i'a spus cândva lui Dan C Mihăilescu, criticul, că ea nu înţelege prea multe din ce spune omul nostru despre cărţi dar îl vede atât de convingător încât îi crede fiecare cuvânt.

Eu - şi asta am convenit'o deja - sunt mai de la ţară. Când îl aud pe unul vorbind mult, înţeleg că omul ăla ştie ce spune. Acum vreo câţiva ani, pe când apăruse venind de pe la Cluj, unul dintre cei care îmi lăsaseră o astfel de impresie era Emil Boc. Dar nu despre marele om de stat vreau să povestesc.

Aşadar - şi asta am convenit'o deja - mă las convins că un om care vorbeşte mult şi apăsat ştie ce spune.

Dar nu înţeleg în ruptul capului de ce trebuie mere să ţipe Radu Soviani la mine!

Domnule Dumitrescu, dragă Răzvane, rogu'te, ţucu'ţi sufletul tău, nu'l mai abandona pe Soviani în celălalt studiou, adu'l dincoace, lângă tine şi invitaţi. Sau spune'i, măcar, că are microfon şi că voi, dincoace, auziţi ce spune, din celălalt studiou, el, economistul vizionar şi înţelept, care vorbeşte mult şi apăsat - şi că nu'i nevoie să ţipe ca în hala de la Faur Poarta IV, capătul lui 311!

Austeritatea noastră cea de toate zilele

... amendează'ne'o nouă astăzi
şi ne suplimentează nouă bugetele uninominale
că pe mulţi îi vom omorî
în patru ani de mandat şi
mult ne vor fi de folosinţă bisericile pentru care
solicităm bani de la stat.
Şi ne iartă nouă greşalele noastre
ca să înveţe şi DNA ceva bun pre lumea asta!

Aşa să ne ajute preacuviosul Gheorghe Pogea. Amin.

Citire din cartea Cotidianul.

PS: Toate astea se petrec într'o ţară numită România care se scufundă lejer dar sigur în ceea ce unii mai înţelepţi decât noi au identificat a fi Nămolia.

Din trafic: To the air-port!

Azi am văzut doi babuini într-o maşină cu număr de Giurgiu. GR 03 HUH. Dacie Supernova.
Cred că veniseră la semănat ceva că tot deschidea ăla din spate portiera şi punea ceva pe jos, cu mare grijă, să nu se spargă.
Prima oară am crezut că nu văd bine.
Pe jos erau coji de ou. Dacă ar fi putut, Costică şi-ar fi ridicat poalele şi ar fi păşit cu cauciucurile peste cojile de ou, cu ştergătoarele ridicate a mirare şi cu scârba zugrăvită pe parbriz.
A doua oară a ajuns pe jos un ambalaj.
La următorul stop, o coajă de banană.
Când babuinul din faţă i-a dat şi coaja lui de banană celui din spate şi l-am văzut pe semănătorul de gunoaie deschizând portiera, m-am înfipt în claxon.
Nu s-au sesizat.
M-am înfuriat instant.
Bă, ţărane, mi-a venit să-i strig, aşa faci şi acasă la mumă-ta? Pui cojile de banane pe asfalt, tu-ţi crucea... Vii tu aci să-mi murdăreşti oraşu', n-o fi destul jeg, mai pui şi tu...
Am schimbat banda şi am ajuns în dreptul geamului nesimţitului. Nu, nu i-am zis de mumă-sa nimic, bănuiesc că biata femeie l-o fi învăţat că nu e cazul să arunce gunoi pe jos. I-am bătut obrazul. A deschis portiera. Am deschis portiera.
- De ce arunci, domnule, gunoi pe jos?
- Scuzaţi-mă, doamnă!
Mi-am muşcat buzele şi am trecut mai departe.
Bună dimineaţa!