Vocea lui Radu Soviani

O ţigancă dintr'alea care se uită mult la televiziunile cu ştiri de la ora 5 şi telenovele i'a spus cândva lui Dan C Mihăilescu, criticul, că ea nu înţelege prea multe din ce spune omul nostru despre cărţi dar îl vede atât de convingător încât îi crede fiecare cuvânt.

Eu - şi asta am convenit'o deja - sunt mai de la ţară. Când îl aud pe unul vorbind mult, înţeleg că omul ăla ştie ce spune. Acum vreo câţiva ani, pe când apăruse venind de pe la Cluj, unul dintre cei care îmi lăsaseră o astfel de impresie era Emil Boc. Dar nu despre marele om de stat vreau să povestesc.

Aşadar - şi asta am convenit'o deja - mă las convins că un om care vorbeşte mult şi apăsat ştie ce spune.

Dar nu înţeleg în ruptul capului de ce trebuie mere să ţipe Radu Soviani la mine!

Domnule Dumitrescu, dragă Răzvane, rogu'te, ţucu'ţi sufletul tău, nu'l mai abandona pe Soviani în celălalt studiou, adu'l dincoace, lângă tine şi invitaţi. Sau spune'i, măcar, că are microfon şi că voi, dincoace, auziţi ce spune, din celălalt studiou, el, economistul vizionar şi înţelept, care vorbeşte mult şi apăsat - şi că nu'i nevoie să ţipe ca în hala de la Faur Poarta IV, capătul lui 311!