Hillary Avram Mureşan

Ioan Avram Mureşan, fost ministru al Agriculturii din partea viitorului partid al oierului, se duce, diseară, la emisiunea lui Ciutacu, la o oră la care nici prin gând nu'mi trece să mă uit la teveu, de altfel. Poate, însă, că intermediarul din afacerea Pălincă & caltaboş ar face bine să se uite la nişte ştiri înainte de a se apuca să ne facă, diseară, iarăşi proşti pe toţi.
Ştiri care spun aşa: că, într'un discurs rostit zilele trecute, Hillary Clinton, ex-first lady a Statelor Unite, a demonstrat că înţelepciunea populară nu minte atunci când spune că trăind ani buni alături de cineva începi să'i semeni. Ea, Hillary, încercând din răsputeri să îşi aducă husbandul înapoi la Casa Albă, începe să semene tot mai tare cu candidatul la funcţia de first mister.
Remember?



Well, doamna Clinton şi'a amintit, brusc, într'un discurs rostit în faţa unora dintre alegătorii care cer retragerea americanilor din Irak şi Afganistan, că, la vizita ei în Bosnia, back in 1996, a fost în permanenţă expusă tirurilor sniperilor, astfel că şi ceremonia de primire, de pe aeroport, a trebuit să sufere modificări:
"I remember landing under sniper fire. There was supposed to be some kind of a greeting ceremony at the airport, but instead we just ran with our heads down to get into the vehicles to get to our base."
Întâmplarea face, domnule Ioan Avram Mureşan, că pelicula rămâne în arhive şi spune altceva! Hillary s'a prins cum devine chestia asta prea târziu!



Drept e că (din păcate) alegătorul din România seamănă cu cel din State doar prin suprapunerea calendarelor electorale (şi asta nu e pentru Ioan Avram Mureşan; ăsta, măcar, chiar dacă ne crede proşti, nu mai candidează!)...

Despre inimi, fără dragoste

La Institutul de Boli Cardiovasculare erau operaţi zilnic 30 de pacienţi şi în cele mai multe cazuri, intervenţiile chirurgicale erau făcute în sistem de urgenţă, zice ştirea de pe Realitatea.
Nu ştiu cât vor fi înţeles criminalii care au furat calculatoarele din laboratoarele de cateter din gravitatea situaţiei dar ştiu că aseară, când am auzit ştirea, au murit, pe rând, în mine, democraţia, libertarianismul şi creştinismul. În astfel de momente mi se pare că tăierea mâinii unui hoţ este o pedeapsă total inadecvată. În astfel de momente am convingerea că numai pedeapsa capitală poate contrabalansa crima comisă.
Pentru - zilnic - 30 de pacienţi, doamna aia în negru îşi ascute coasa mai abitir. Aş fi spus că sunt nişte găinari inconştienţi dacă, auzind ce se poate întâmpla din cauza lor, ar fi lăsat captura într'un loc oarecare după care ar fi dat un telefon anonim la poliţie sau la spital sau la Realitatea sau...
Slavă Domnului, nu am pe nimeni apropiat suferind grav de inimă. Dar mi'aş putea imagina că trăiesc alături de cineva pentru care funcţionarea laboratorului de cateter este vitală!

Şi mai există şi o faţa B a poveştii în care se vorbeşte despre badigarzi. Pentru că, iată, în ţara asta în care nu te mai poţi mişca de angajaţii firmelor de "pază şi protecţie", o mostră a darwinismului perpetuu intră nestingherit, prin cordoanele de pază, în tribunele unui meci de fotbal şi distruge un campionat întreg (nu că ar fi fost cine ştie ce, el, campionatul...) cum nici nu şi'ar fi imaginat cei ce promiteau să umble la butoane, după care pleacă nestingherit şi nepedepsit.
În aceeaşi ţară de oieri şi utecişti şi gineri de Comitet Central, o firmă de pază, plătită cu bani grei din bugetul public (firma, nu ştiu cât primesc angajaţii), se trezeşte că doarme în post în vreme ce ne-oamenii (pentru că animalele ar fi jignite pentru alăturare iar inuman este prea moale) din primele paragrafe ale acestui post fură calculatoarele care pot salva vieţi.
Seminţe, băieţi?