O dată.
De două ori.
De trei ori.
Adjudecat?
Frate, dacă era organizat de ministerul lui Cioroianu, parol că aş fi înţeles. Dar e ditamai alianţa strategică, dublată de al'de mama lu' serviciile speciale, ar trebui să fie militărie, acolo, să meargă treaba Zeiss. Ei, aş. Începusem să am îndoieli, să mă gândesc la cine ştie ce antiamericănsime voi fi debitat în scris vreodată, la veto (îi ştiţi cum sunt - nu avem obligaţia să motivăm un eventual refuz, e decizia noastră, la revedere, drum bun). Dar, mă gândeam, nu se poate, o să vină, o să vină seara, cu un sfert de ceas înainte de închiderea centrului de acreditări, când eu o să fiu la Cuca Măcăii, în fostul ştrand al generalilor, la complexul de protocol al Ministerului Apărării, unde nişte demnitari cu nişte probleme vor spune nişte vorbe blablabla...
Am tras maşina pe Splai, mai sus de Casa Poporului, mi'am luat aparatul de pozat şi am încercat să verific dacă e ca în păţania Sprâncenatului pe care l'au verificat de acte de patru ori în 200 de metri, până când unul l'a luat de la anvergura lui de paznic al ordinii mondiale şi i'a interzis să pozeze drapelurile şi culoarul unic sub podul de cale ferată de la Băneasa (vă rog să'l rugaţi pe Sprâncenat să continue povestea; şi aşa a cam lenevit, de ceva vreme, într'ale postărilor).De două ori.
De trei ori.
Adjudecat?
Frate, dacă era organizat de ministerul lui Cioroianu, parol că aş fi înţeles. Dar e ditamai alianţa strategică, dublată de al'de mama lu' serviciile speciale, ar trebui să fie militărie, acolo, să meargă treaba Zeiss. Ei, aş. Începusem să am îndoieli, să mă gândesc la cine ştie ce antiamericănsime voi fi debitat în scris vreodată, la veto (îi ştiţi cum sunt - nu avem obligaţia să motivăm un eventual refuz, e decizia noastră, la revedere, drum bun). Dar, mă gândeam, nu se poate, o să vină, o să vină seara, cu un sfert de ceas înainte de închiderea centrului de acreditări, când eu o să fiu la Cuca Măcăii, în fostul ştrand al generalilor, la complexul de protocol al Ministerului Apărării, unde nişte demnitari cu nişte probleme vor spune nişte vorbe blablabla...
Aşadar, am lăsat maşina, am luat'o la talpă, pe trotuar, prin faţa Casei Poporului, spre Piaţa Constituţiei, până când am ajuns considerabil de aproape de un gard metalic din dosul căruia un alt vajnic gardian al ordinii mondiale m'a întrebat, cam ca mama, când eram mic şi apăream încălţat, gata de ieşire, în pragul casei, unde mă duc. La joacă, cu Trocea şi Zbec, îmi venea să'i spun. I'am excplicat, în două vorbe şi trec priviri de om hăituit, că aştept să'mi vină acreditarea şi că, până atunci, intenţionez să trag câteva fotografii. Nţ! Exclus. Nu am voie în perimetrul delimitat de spatele lui şi spatele celorlalţi din gaşca lui, decât dacă am domiciliul în blocurile de alături.
Aoleu, frate, ce te faci dacă îţi moare fix zilele astea mătuşa aia bogată la care locuieşti în chirie pe Victoria Comunismului? O laşi să stea, acolo, în încăperea cu draperiile trase şi cearşaf alb pe oglindă, fără bocitoare? Sau te duci la un alt nouveau riche cu domiciliu "lângă fântâni" să'l rogi să te ajute cu un priveghi, că te revanşezi tu cumva?
Bref: nu!
*
V'am zis de controale? Frate, nu există un standard unic. Te duci la centrul de acreditări din Izvor şi te caută... şi te caută... şi te pune să'ţi scoţi brăcinarul, că are metal şi piuie - fals. Booon. Te duci la ăilanţii, la ştrandul generalilor. Te pun să'ţi dai jos şapca."Dar dacă nu'mi permite religia să umblu marţi cu capul descoperit?"
N'aţi vrea să vă întâmpine vreodată privirea pe care mi'a aruncat'o acea Frau Helga în variantă românească, întrerupându'se brusc din cotrobăitul prin rucsacul în care aveam una bucată reportofon, una bucată microfon deloc mic şi una bucată cameră foto model compact. Să'i spun că am glumit? Să nu'i spun?
Piuie brăcinarul.
"Ah", zic, "am uitat să'l dau jos".
Nu trebuie.
"Păi ştiţi, la Casa Poporului..."
Aici EU fac regulile", îmi zice băiatul (and you know what I mean by "băiatul" - singularul de la "băieţii", băieţii ăia...) care mă controla.
Deşi, la focul încrucişat de priviri, aş fi putut spune că mă sfredeleau, nu alta.
*
Da, acreditarea a venit. La 18:55. Eram în Străuleşti. O fi venit şi mai devreme dar din când în când apăreau simptome de nomophobia. "Veniţi dimineaţă, după ora 8". Eu şi alţi circa o mie de nefericiţi amânaţi până în ultima clipă. Mda, până să ne europenizeze UE şi NATO, i'am cam românizat noi pe ei...*
V'aţi bucurat de indicatoarele apărute în Bucureşti? Ia, la loc comanda. N'aţi văzut prea bine că sunt. Uitaţi de ele. Or să dispară. Voi ce credeaţi? Sunt temporare! Păi ce, or să rămână pe veci sensuri interzise alea două de pe plăcuţa albastră? N'o să mai trecem gârla peste podul de la Naţiunile Unite? Ei, aş! Sâmbătă dispar.
Dacă, însă, prindeţi drag de ele şi vreţi să aveţi aşa ceva prin oraş, vă rezolvă nea primaru'. Cu o altă licitaţie. Pam pam!
*
Zeci. Sute. Mii de news-uri, articole, stuff pe cuvintele cheie NATO summit, Bucharest summit, sommet OTAN, sommet Roumanie, NATO Gipfel, Bukarest Gipfel etc. Inclusiv ăsta. Poate mă ajută cineva şi mă lămureşte unde, drăcia dracului, e Bucureşti în fotografia aia?
Cum sa nu fie-n Bucuresti?! Cum intri-n Budapesta, e prima pe dreapta.
RăspundețiȘtergere