Vorbeam cu un (fost) coleg deunăzi, la o cafea, despre tot ce nu înseamnă organizaţiile media bucureştene. Între altele, puncta amicul, nu se pune problema unei investiţii serioase în jurnaliştii de calitate, cu exemplu clar numărul mic al celor trimişi de redacţii la cursuri sau seminarii susţinute acolo unde presa are deja decenii multe (uneori de ordinul zecilor) de experienţă şi este un organism viu, nu o trâmbiţă prăfuită.
E clar pentru fiecare cititor de ziar românesc: agenda media diferă de agenda publică; singurele suprapuneri survin la nivelul tabloidelor, dar acolo vorbim despre un public de calitate îndoielnică şi despre un disconfort aproape cronic în faţa unor subiecte ce implică un anume consum neuronal.
Vine toamna şi prin birourile redactorilor şefi se clocesc "relansări". Aş vrea să spun că aştept să mă las surprins dar cred că aştept degeaba.
Pornind de la un articol publicat în American Journalism Review, Dan Gillmor, de la PBS, a realizat deunăzi un interviu cu un cunoscător al peisajului (american) media, Will Bunch, de la Philadelphia Daily News. Transcriptul integral este aici; dar mi s'au părut interesante câteva idei ale lui Bunch (le dau copy/paste pentru că aceia care pot lua notiţe nu au nevoie de traducere):
E clar pentru fiecare cititor de ziar românesc: agenda media diferă de agenda publică; singurele suprapuneri survin la nivelul tabloidelor, dar acolo vorbim despre un public de calitate îndoielnică şi despre un disconfort aproape cronic în faţa unor subiecte ce implică un anume consum neuronal.
Vine toamna şi prin birourile redactorilor şefi se clocesc "relansări". Aş vrea să spun că aştept să mă las surprins dar cred că aştept degeaba.
Pornind de la un articol publicat în American Journalism Review, Dan Gillmor, de la PBS, a realizat deunăzi un interviu cu un cunoscător al peisajului (american) media, Will Bunch, de la Philadelphia Daily News. Transcriptul integral este aici; dar mi s'au părut interesante câteva idei ale lui Bunch (le dau copy/paste pentru că aceia care pot lua notiţe nu au nevoie de traducere):
The first thing, whether you’re a newspaper editor or broadcast news director, is this simple test: Go to Flickr, Technorati and YouTube and search on your community name.
(…)
Second, stop pretending your organization is an oracle. It’s not. You don’t know everything, and even if you did you couldn’t publish or broadcast as much as you’d like to.
(…)
Third, make sure your audience can respond and, in many cases, join the journalistic process. Comments are only a start. (…) expand the conversation with the community in the one place where it’s already taking place: the editorial pages. Invert them. Make the printed pages the best-of and guide to a conversation the community can and should be having with itself.
interesanta dezbaterea, dar din pacate cred ca in presa romaneasca problemele nu sunt atat de nuantate, in sensul ca nu este vorba de un "community gap", ci de o prapastie intre jurnalistii practicanti si profesia de jurnalist. cei care scriu pe la ziare sunt foarte bine integrati in comunitatile lor, cele mai frecvente cazuri de migratie se intampla dinspre provincie spre Bucuresti si cam atat. mai mult, presa locala nu este atat de dezvoltata, incat sa avem jurnalisti care sa stea in suburbs si sa nu stie ce se intampla in centru sau jurnalisti care sa scrie in ziarul de Campia Turzii, ei locuind la Cluj Napoca...problema este ca jurnalistii nu prea au simtul subiectului, fiind in mare masura dependenti de comunicatori (conferinta de presa, comunicat de presa, eveniment anuntat in general) si cautand doar circul (cu toate valentele sale). Ca sa continuam cu un exemplu din cele citate in articol: cati jurnalisti sunt preocupati la noi ca nu pot interactiona cu asociatiile de parinti din scoli???cati jurnalisti au contactat ever o astfel de organizatie pentru a scrie un articol calm si documentat despre un aspect al vietii scolare a copiilor??? nu o lungesc prea mult, dar a fost situatia fetei injunghiate in Scoala Centrala acum vreo 2 ani. timp de cateva zile toata lumea se inflamase, daduse sentinte, cautase vinovati etc; de atunci incoace - nimic despre violenta in scoli, cu exceptia materialelor deviante de pe youtube date in prime time care nu fac decat sa o promoveze...se spune ca "asta face audienta"...eu as spune ca suntem intr-o accelerata spirala a tacerii, pe care editorii sefi, redactorii sefi, producatorii nu o inteleg, nu o vad sau o ignora...cat despre training-uri pentru jurnalisti:1. ar trebui sa se inceapa cu training-uri pe tema "limba romana ca limba straina noua" si 2. ar trebui sa li se explice diferenta dintre un seminar de informare, unul de formare si unul la care te duci sa faci stiri...dar aceasta din urma ar fi o discutie separata...
RăspundețiȘtergere