Încercaţi să ghiciţi pe coperta cărei reviste puteţi citi aceste fragmente:
"E primăvară! Iar puritatea gândurilor noastre găzduieşte albul ghioceilor de martie, adăugând renaşterii căldura sufletelor în faţa speranţei. Şi cum speranţele renasc, în toată frumuseţea lor, primăvara, avem toate motivele să uităm pentru o clipă, un anotimp, un an, o viaţă, de răceala tristeţii ori de gerul iernii şi să ne bucurăm. Putem fi mai fericiţi, mai buni, mai puri (...) Purtând în inimi credinţa binelui, pe buze, misterul zâmbetului, iar în suflete, gândul curat, se cuvine, în acest început de redeşteptare la o altă viaţă, să închinăm o vorbă bună, o lacrimă de recunoştinţă şi o cupă de respect aparent fragilei fiinţe de lângă noi, femeia. Femeia mamă, femeia soră, femeia iubită".
Nu e corect, ştiu că v-aţi prins, aţi văzut poza, dar, credeţi-mă, merită să citim şi finalul, a cărui poieticitate îi face pe mulţi să se scarpine zdravăn sub caşchetă, pentru că, domnilor, pe raza moşiei lui Fătuloiu este mulţi oameni talentaţi cu armă în dotare :
"În acest context, indiferent de conotaţiile date de fiecare dintre noi dorinţei, binelui, iubirii, prinosul gândului curat al tuturor poliţiştilor români să se reverse, ca o continuă admiraţie, asupra colegelor noastre poliţiste".
Da, este vorba de numărul 2/2007 al revistei Poliţia Română.
Indiferent de conotaţiile pe care le putem da misterului zâmbetului, noi ştim prea bine că respectul aparent pentru girofarul care trece pe lângă noi pe Kisseleff se revarsă ca un prinos de sentimente adresate femeii mamă, femeii soră şi femeii iubite a agentului de poliţie, sentimente mai puţin bune, mai puţin pure, mai puţin curate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu