- Eu fac, domnilor, nu vă cumpăr cu ţuică şi mălai, spune acest primar, arătând cu un deget înfierător la cel ce a condus destinele localităţii înaintea sa.
Vorbele primarului se pierd în aer, amestecându-se cu fumul grătarelor pe care se perpelesc, la jar, câteva sute de mici. E vară, e cald, berea iese într-un ritm infernal din congelatorul în care nici nu m ai apucă să se răcească aţa cum cere manualul consumatorului de bere.
Primarul nu îşi mituieşte alegătorii. Primarul a chemat cetăţenii din acest arondisment al localităţii pe care o administrează la o discuţie informală, la fel cum a făcut şi în alte parohii. Berea şi micii sunt din partea primarului, care nu trăieşte din leafa de la Primărie. Are afaceri, de multă vreme. E drept, le-a transferat soţiei şi fiului. E evident că nu leafa îl interesează, la Primărie. Ci oportunităţile. Oho... oportunităţile.
Acest bătrân conduce afacerea cu puţuri. În localitatea în care trăieşte şi pe care o conduce primarul care nu are nevoie de leafa de la Primărie, acest bătrân nu o duce deloc rău. Orice casă nou ridicată are nevoie de apă. Iar apa vine din puţ; reţea de alimentare cu apă nu există. E unul dintre oamenii cu stare. A săpat puţuri destule, şi aici dar şi în judeţele învecinate.
- Nu ştiu de ce comentează atâta lumea şi vorbeşte de rău câ, vezi, Doamne, primarul dă o bere şi doi mici. Ascultaţi la mine că a făcut ceva primarul ăsta de când a venit. A săpat un puţ adânc (dragul de el, a săpat un puţ... unul adânc! cu cine, oare?), a adus conducta de gaz (pardon, conducta de gaz de aici pleacă, stimabile; sub localitatea matale se află cel mai mare depozit de stocuri gaze naturale din Europa de Sud-Est, un fel de rezervă strategică a ţării) numai că trebuie să vină cineva să dea drumul la buton (să vină George W Bush, cu servieta în care i-a dat Bill Clinton butonul roşu). Şi a dat pământ la ăştia tineri să-şi facă o casă, că nu apucau (1. tataie, nu primarul le-a dat ci legea; 2. nu ştiu care-s tinerii ăia pentru că eu ştiu câţiva care-şi fac casă ridicând o man sardă la casa părinţilor/socrilor; 3. a dat cui trebuia să dea şi a dat din pământul pe care trebuia să îl retrocedeze - de aceea se plânge, acum, că nu are de unde retroceda 160 de hectare de pământ oamenilor din sat; aşa, ca o întâmplare, tocmai ce a bătut palma cu un spaniol căruia i-a dat fix 160 de hectare pentru o afacere cu hotel, spa, baze de sport & teren de golf).
Matale, domnule care faci puţuri, o să mergi să joci golf pe o bătătură după care ştii că plânge nepoata vecinei, plecată într-un oraş mai mare şi care a locuit cu chirie vreo 10 ani într-o garsonieră de 3x4, s-a mutat, între timp, la două camere mobilate, închiriate şi astea, dar n-are de unde plăti avansul pentru un credit cât să-şi cumpere un apartament ca pentru liniştea ei?
Nu ştiu ce are, dom'le, lumea cu Marin Dragnea, ăsta. Că doar a făcut câte ceva de când e primar. A dat în fiecare parohie, tot la şase luni, câte o bere de căciulă. Şi doi mici.
Două bătăi strică, nu doi mici. Nu?
Vorbele primarului se pierd în aer, amestecându-se cu fumul grătarelor pe care se perpelesc, la jar, câteva sute de mici. E vară, e cald, berea iese într-un ritm infernal din congelatorul în care nici nu m ai apucă să se răcească aţa cum cere manualul consumatorului de bere.
Primarul nu îşi mituieşte alegătorii. Primarul a chemat cetăţenii din acest arondisment al localităţii pe care o administrează la o discuţie informală, la fel cum a făcut şi în alte parohii. Berea şi micii sunt din partea primarului, care nu trăieşte din leafa de la Primărie. Are afaceri, de multă vreme. E drept, le-a transferat soţiei şi fiului. E evident că nu leafa îl interesează, la Primărie. Ci oportunităţile. Oho... oportunităţile.
Acest bătrân conduce afacerea cu puţuri. În localitatea în care trăieşte şi pe care o conduce primarul care nu are nevoie de leafa de la Primărie, acest bătrân nu o duce deloc rău. Orice casă nou ridicată are nevoie de apă. Iar apa vine din puţ; reţea de alimentare cu apă nu există. E unul dintre oamenii cu stare. A săpat puţuri destule, şi aici dar şi în judeţele învecinate.
- Nu ştiu de ce comentează atâta lumea şi vorbeşte de rău câ, vezi, Doamne, primarul dă o bere şi doi mici. Ascultaţi la mine că a făcut ceva primarul ăsta de când a venit. A săpat un puţ adânc (dragul de el, a săpat un puţ... unul adânc! cu cine, oare?), a adus conducta de gaz (pardon, conducta de gaz de aici pleacă, stimabile; sub localitatea matale se află cel mai mare depozit de stocuri gaze naturale din Europa de Sud-Est, un fel de rezervă strategică a ţării) numai că trebuie să vină cineva să dea drumul la buton (să vină George W Bush, cu servieta în care i-a dat Bill Clinton butonul roşu). Şi a dat pământ la ăştia tineri să-şi facă o casă, că nu apucau (1. tataie, nu primarul le-a dat ci legea; 2. nu ştiu care-s tinerii ăia pentru că eu ştiu câţiva care-şi fac casă ridicând o man sardă la casa părinţilor/socrilor; 3. a dat cui trebuia să dea şi a dat din pământul pe care trebuia să îl retrocedeze - de aceea se plânge, acum, că nu are de unde retroceda 160 de hectare de pământ oamenilor din sat; aşa, ca o întâmplare, tocmai ce a bătut palma cu un spaniol căruia i-a dat fix 160 de hectare pentru o afacere cu hotel, spa, baze de sport & teren de golf).
Matale, domnule care faci puţuri, o să mergi să joci golf pe o bătătură după care ştii că plânge nepoata vecinei, plecată într-un oraş mai mare şi care a locuit cu chirie vreo 10 ani într-o garsonieră de 3x4, s-a mutat, între timp, la două camere mobilate, închiriate şi astea, dar n-are de unde plăti avansul pentru un credit cât să-şi cumpere un apartament ca pentru liniştea ei?
Nu ştiu ce are, dom'le, lumea cu Marin Dragnea, ăsta. Că doar a făcut câte ceva de când e primar. A dat în fiecare parohie, tot la şase luni, câte o bere de căciulă. Şi doi mici.
Două bătăi strică, nu doi mici. Nu?
Marin Dragnea generalul?
RăspundețiȘtergerenu, colonelul
RăspundețiȘtergerenu cel de la Dinamo şi Comitetul Olimpic
a fost şi ăsta la Dinamo, dar pe altă filieră, curat nesportivă
vorba unora care or ştii ei de ce spun asta: aşa or fost vremurile!